De ce se lasă femeile bătute

Belle d'Imagination

4 February 2012

Primul şi cel mai onest răspuns pe care îl pot da la întrebarea asta dureroasă e ”de proaste”. De ce se lasă o victimă călcată în picioare? De proastă. De ce agresează agresorii? Fiindcă li se permite şi fiindcă li se permite să fie proşti şi să îşi permită aşa ceva. (Cu asumarea repetării)

Nu, nu am fost bătută în niciuna dintre cele două tentative eşuate de convieţuire paşnică. Şi nu, nu provin dintr-un cămin agresiv. Toată viaţa mea tata nu m-a bătut decât o singură dată, dintr-un motiv greşit, dar cu un motiv pe care l-am înţeles şi atunci şi acum. E drept că a făcut-o o singură dată, dar a făcut-o bine! Iar asupra mamei nu l-am văzut ridicând niciodată nici mâna, nici vocea.

Din nefericire, la capitolul inteligenţă emoţională nu stau prost, ci extrem de (foarte) prost. Aşa că de ambele dăţi am încercat să îmi aleg ceva şi am ales altceva şi nu am ştiut să mă uit dincolo de limitele înguste ale criteriilor stabilite.

Acum câteva zile am văzut un documentar care pe de o parte m-a pus pe gânduri extrem de grav şi pe de altă parte, mi-a deschis mintea. Era vorba despre un documentar despre viaţa gorilelor de munte (silverbacks), parte a unui studiu care durează de 17 ani şi care va mai dura încă multă vreme de acum înainte.  Fragmentul cheie pentru mine a fost cel în care, aparent neprovocat, uriaşul mascul a pus mâna şi i-a aplicat o corecţie fizică femelei.

Din off, o doamnă destul de dezgustată şi indignată l-a întrebat pe cercetător ce a provocat agresiunea asta inutilă şi ce are de gând femela să facă.

Desigur, necunoscând gorileasca, omul nu avea ce să explice. (Da, rămân la părerea mea fermă din copilărie că animalele vorbesc.) O posibilă cauză a agresiunii masculului erau cei câţiva burlaci care se frăsuiau pe acolo. Putea fi şi varianta prototip a  expresiei ”femeia nebătută nu simte că e iubită” şi a expresiei ”ştie ea de ce, eu nu trebuie să mai ştiu”. Ba chiar era perfect posibil să o bată ca o expunere a forţei sale fizice, o corecţie by proxi aplicată potenţialilor rivali, ca aceştia să ştie cu cine se pun şi ce îi aşteaptă la o adică.

La fel de incert era şi răspunsul femelei. În baza experienţelor precedente, femela putea să testeze piaţa, în căutarea unui nou partener, sau să rămână la masculul agresiv deoarece un astfel de mascul e mai capabil să asigure apărarea progeniturii.

În societatea respectivă, agresiunea masculului putea fi adesea declanşată de către femelă, ca un test al capacităţii lui de a o apăra şi de a îi apăra urmaşii. (De câte ori n-aţi văzut câte o femeie care provoacă un mascul până în momentul în care amărâtul rămâne fără alt răspuns decât cel fizic?)

Şi stau eu şi mă gândesc la faptul că suntem rude destul de apropiate cu gorilele. Un 90% din bagaj genetic similar. Cu cimpanzeii avem 98% comun. Şi cimpanzeii au comportamente asemănătoare, atât masculii cât şi femelele.

E posibil ca pe undeva, adânc în codul nostru genetic să avem scris un răspuns reflex la agresiune.

Teoretic, prin educaţie suntem învăţaţi să respingem agresivitatea. O mulţime dintre ritualurile sociale sunt de natură de a îmblânzi, adormi, anihila agresivitatea masculină. Sau măcar spre a o curba spre potenţiali inamici în locul nucleului luat în discuţie (familie, trib, naţiune). Cu toate astea, o femeie liberă să aleagă, va alege, statistic vorbind, în majoritatea cazurilor, un bărbat cu un nivel crescut de testosteron. Iar un nivel mare de testosteron e departe de a fi un indicator al blândeţii inerente a persoanei.

Deci iată-ne într-un minunat cerc vicios: cultivăm bărbaţii cu un nivel ridicat de testosteron, le permitem reproducerea într-un ritm mai mare decât pentru cei cu nivele medii, le cerem să se comporte ca nişte măicuţe în strană şi pe urmă suntem şocaţi când ei nu se comportă aşa.

Departe de mine să susţin că hormonii sunt cheia de boltă a comportamentului uman. Creierul e cheia. Fiecare are liberul arbitru să facă sau să nu facă un lucru. Poţi să ai capacitatea fizică de a rupe în mâini o potcoavă. Nu înseamnă că trebuie să îţi foloseşti toată acea forţă fizică asupra unui oponent. Şi mai ales nu înseamnă că oponentul e partenera de viaţă. Însă cel mai adesea, violenţa familială pe aceasta se bazează. El o bate fiindcă poate şi fiindcă a fost educat să ”ştie” că dacă nu ridică pumnul în casa lui, nu e bărbat. Ea e educată că femeia este datoare să se supună bărbatului, că abuzul e o manifestare a iubirii.

Cheia e educarea corectă a copiilor.

Citiţi şi

De câte ori îţi vine să urli pentru că nu te iubește

Cum votează româncele. Când votează

Maroc: tutorial de frumusețe după ce ai fost bătută

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,254 views

Your tuppence

  1. Belle d”Imagination / 12 February 2012 11:00

    @Zimbrul: this is an unusual and cruel punishment. Mă întreb dacă nu cumva e trecut şi în convenţia de la Geneva referitoare la tratarea prizonierilor!

    @Adrian Ţiglea: cu tot respectul şi fără să intru în detalii aici, în ambele mele căsnicii am fost o victimă. Şi cu toată responsabilitatea pot să-ţi spun că nu mi s-a făcut nimic fără acceptul meu. Ceea ce mă face o proastă fără margini în ambele cazuri.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. zimbrul / 10 February 2012 15:34

    Un barbat care da intr-o femeie e un frustrat care nu reuseste nimic si care asa se refuleaza ca prostul. Iar femeia nu ar trebui sa accepte asta.
    😉 sunt alte moduri mai “eficiente” de a pedepsi femeia si asta nu implica violenta fizica. Ce ati zice de a nu mai merge cu ea la shopping?

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
    • adrian tiglea / 12 February 2012 23:54

      REFULÁ, refulez, vb. I. Tranz. 1. A respinge, a înăbuși din domeniul conștientului în subconștient imagini, dorințe, reprezentări, idei sau tendințe neplăcute, care contrazic conștiința morală a individului.
      DEFULÁ, defulez, vb. I. Tranz. (Psih.) A da curs liber ideilor sau tendințelor refulate în subconștient. ♦ (Fam.) A-și descărca sufletul. – Din fr. défouler.

      Thumb up 0 Thumb down 0
      Reply
  3. adrian tiglea / 9 February 2012 10:57

    Eu nu cred că femeile “se lasă bătute”. Sau că bărbatul a fost “educat” să fie violent. Indiferent de gen, omul este o fiinţă agresivă – iar agresivitatea se manifestă divers, de la violenţa fizică la violenţa simbolică.
    Teoretic, este uşor să spunem că victima este complice agresorului. Din păcate, nu este chiar aşa. Cunosc destule cazuri în care “victima” pur şi simplu nu are altă soluţie decât să temporizeze lucrurile, până în momentul în care reuşeşte să rezolve chestiunea. Pentru că, ştii bine, în astfel de cazuri, “victima” este singură, nu o ajută nimeni, nici măcar popa.

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
    • aylin / 9 February 2012 19:36

      Pot sa iti povestesc ceva?
      O tipa frumoasa si-a lasat sotul si copilul de doi ani si a plecat in lume cu unul. Multe de spus si pe tema asta, dar nu detaliez. Lapte si miere in tara, batai si fiere afara. Deci tipa o incasa rau daca ridica ochii din pamant, daca spunea ceva, daca cumpara o bomboana in plus, ce mai, abia avea voie sa respire. La un moment dat, dupa vreo doi ani a primit o mama de bataie cu un cablu electric. Cablu. Asta i-a pus capac, si-a sterpelit actele si doua sute de euro si a plecat cu un spaniol cam mototol, dar care a iubit-o mai mult ca ma-sa care a facut-o. A rezistat departe de jegul ala agresiv o luna, timp in care a fost sustinuta de multa lume, inclusiv de mine( m-am dus personal in Spania sa ii duc bani si sa vorbesc cu ea, riscand enorm, ca jegul o cauta si stia ca eu o sa o ajut). Dupa o luna, timp in care jegul ameninta ca se omoara, ca se spanzura samd, isi ia tipa biletul de avion si se duce sa isi “viziteze” familia din Romania. Aha, cu rotile. S-a dus inapoi la el, el, normal, a lasat-o gravida, s-a jurat pe ma-sa ca nu mai da in ea. Acum ia bataie tipa cu copilul( de vreo 4 luni saracul sufletel) in brate, in loc sa fie cu spaniolul care i-a propus sa plece cu el in USA sau Australia pana scapa de dement.
      In multe cazuri li se ofera ajutor, dar sunt, scuza-ma, prea indobitocite sa il si foloseasca.
      In momentul in care sotul ridica mana O SINGURA DATA, mi-am luat copiii, catelul si purcelul si am plecat unde vad cu doi ochi.
      Poate ar trebui totusi amintit ca majoritatea celor agresivi reusesc intotdeauna sa distruga stima de sine a victimei. Am incercat din rasputeri sa o ajut, de vreo cateva ori, alti oameni la fel.
      Ce ii faci unei astfel de femei? Cum s-o ajuti, daca ea nu vrea?

      Thumb up 3 Thumb down 0
      Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro