De ce se machiază femeile?

Sam Cel Român

6 May 2011

În urmă cu câteva săptămâni, mă uitam la nişte episoade mai vechi ale reality show-ului “Frontier Life”. Ideea în jurul căreia era construit show-ul avea în centru câteva familii americane, care urmau să trăiască experienţele unor familii din anul 1886. Aveau să consume aceleaşi alimente, să folosească aceleaşi tehnologii, să locuiască într-o casă construită din lemn, să mulgă vaci şi capre, să tundă iarba folosind coasa şi să poarte hainele caracteristice acelei perioade.

Tocmai aceste haine şi, mai ales, machiajul au fost aspectele care mi-au atras acum atenţia. Un participant la show a remarcat că în 1886, în America, femeile purtau rochii lungi, care le acopereau braţele şi picioarele chiar şi în timpul verii, dar nu foloseau niciodată machiaj. “Este ciudat cum, în trecut, femeile erau foarte stricte în legătură cu acoperirea trupului lor, fără a folosi vreodată, însă, machiaj. Astăzi, în epoca modernă, n-au nicio problemă în a-şi expune trupurile, însă aproape întotdeauna îşi ascund faţa sub machiaj.”

Machiajul mi s-a părut întotdeauna ceva foarte ciudat. Am lucrat o vreme în televiziune, aşa că înteleg utilitatea sa în acel mediu, unde este absolut esenţial, căci altfel oamenii ar arăta ca nişte zombi traşi la faţă. Există, de asemenea, şi-o lungă tradiţie a folosirii machiajului în teatru. Dar, în ambele cazuri, machiajul face parte din recuzita iluzionistului care poartă publicul într-o lume a fanteziei.

De ce poartă femeile, însă, atât de mult machiaj în viaţa de zi cu zi? Asta nu pot să înţeleg eu. Cunosc femei care sunt atât de speriate de ideea de a fi văzute fără machiaj, încât se trezesc foarte devreme dimineaţa doar pentru a-şi aranja machiajul înainte ca ceilalţi să se trezească. Dorm fără să se demachieze. Îşi petrec fiecare moment al vieţii lor acoperite de o varietate de creme, rujuri, rimeluri, creioane de ochi, fond de ten şi poţiuni magice antirid.

Alte femei se machiază doar din când în când. Folosesc diverse creioane şi culori pentru a schimba forma ochilor şi pentru a le da culoare. Îşi îmbracă buzele în diferite glossuri cu texturi apoase pentru a-şi face buzele să strălucească şi să pară  mai mari. Îşi acoperă imperfecţiunile tenului folosind fond de ten. Devine evident, astfel, motivul pentru care firmele producătoare au cifre de afaceri de miliarde de dolari anual. Fiindcă pentru fiecare produs de machiaj, pentru fiecare ruj, cremă, fard de pleoape, ş.a.m.d, există un produs special conceput pentru a le curăţa.

rodarte-spring-2012-blue-smoky-eye-makeup

Şi totuşi de ce fac asta? Aceasta este întrebarea pe care mi-o pun deseori. Ar fi chiar aşa o crimă ca fiecare femeie să se dezvăluie în toată naturaleţea ei, cu faţa lipsită de diferite pudre şi modificări de umbre sau structură? Ce s-ar întâmpla dacă şi-ar întâlni prietenii, colegii sau şefii aşa? Chiar ar fugi toţi înspăimântaţi?

Iar în ceea ce-i priveşte pe bărbaţii din viaţa lor, fie că este vorba de soţi, iubiţi sau potenţiali iubiţi, ar fi chiar aşa o tragedie dacă aceştia le-ar vedea faţa lipsită de machiaj, naturală?

Nu prea cred. Personal, prefer să privesc o femeie cu trăsăturile ei naturale nealterate, chiar dacă asta implică şi existenţa anumitor imperfecţiuni, decât o femeie care foloseşte diverse pudre, culori şi trucuri pentru a arăta, de fapt, ca un clovn “perfect”. Şi folosesc cuvântul clovn pentru că exact aşa arată femeile machiate – ca un fel de imitaţie înspăimântătoare a presupusei “perfecţiuni”, pictată pe faţa unei femei obişnuite.

Imaginaţi-vă doar cum ar fi să vă întâlniţi cu un bărbat care poartă atât de mult machiaj pentru a arăta “perfect”. Înspăimântător, nu-i aşa? Ei bine, reciproca este perfect valabilă. Machiajul este o mască. Un scut. O deghizare. Femeile care-l folosesc îşi ascund adevărata faţă de lume, inclusiv faţă de acel cineva despre care se presupune că ar trebui să le cunoască cel mai bine, fie că este vorba de soţ sau iubit. Până la urmă, privim feţele celor cu care interacţionăm pentru a le citi emoţiile, pentru a-i înţelege, pentru a simţi ce simt şi ei. Şi este imposibil să faci asta când cealaltă persoană este ascunsă în spatele unui scut de pulberi, pigmenţi şi creme scumpe.

Şi haideţi să fim sinceri. Machiajul nu ascunde nimic când eşti aproape de cineva. Machiajul funcţioneză în televiziune pentru că telespectatorul se află la câţiva metri depărtare. Când distanţa este mică, însă, până şi cel mai prost tip din lume poate să observe cu uşurinţă că femeia poartă un strat de machiaj gros de câteva degete. Chiar şi cel mai prost tip din lume ştie că buzele ei nu sunt, de fapt, roşu strălucitor, că pielea ei nu e la fel de moale şi de albă ca smântâna şi că ochii ei au o dimensiune normală.

Şi, exact cum a observat şi participantul din acel show de televiziune, aceeaşi femeie care se acoperă sub o tonă de machiaj îşi descoperă braţele şi picioarele acum. Aproape fiecare detaliu al trupului ei devine vizibil, nemaifiind ascuns de fuste supradimensionate şi de mâneci largi. Doar faţa ei rămâne ascunsă sub o armură de machiaj. Toată lumea îi poate observa adevărata formă a mâinilor, picioarelor sau abdomenului, nu însă şi faţa, fereastra sufletului său, care rămâne ascunsă, protejată şi deghizată.

Nu sunt sigur că o să înţeleg vreodată această dihotomie ciudată. Singura mea presupunere este că totul are legătură cu frica. E ok să-ţi dezvălui dimensiunile corpului, însă niciodată dimensiunile sufletului. Şi asta este, din punctul meu de vedere, cu adevărat o ruşine.

The English version

A few weeks ago, I was watching old episodes of an American reality show called “Frontier Life”.  The premise of the show was that several families would live the “real life” experiences of people in 1886 in the western United States.  They’d eat the same foods as 1886, use the same technologies, live in a house made of wood, milk goats and cows, cut grass with a scythe (coasa) and wear the same clothes.

It was the clothes, and specifically the make-up, which interested me.

One participant in the show accurately noted that in 1886 America, women wore long dresses that covered their arms and legs, even in summer.  But they never, ever wore make-up.  His comment, “It’s strange how in the past, women were very strict about covering their bodies.  But they never used make-up.  Now in modern times, women can expose their bodies without a problem but they almost always hide their faces in make-up.”

Here in modern times, I’ve always found make-up to be very strange.  I used to work in television so I can understand the use of make-up in that medium – it’s absolutely mandatory or else people look like haggard zombies.  There is also a long tradition of using make-up in the theater.  But both of those examples are deliberate illusions to transport the audience to a world of illusion and fantasy.

But why do women wear so much make-up in every day life?  This is what I cannot understand.  I know women who are so paranoid about being seen without make-up that they wake up very early in the morning only to repair their make up.  They sleep in their make-up.  They spend every waking minute of their life covered in a wide variety of creams, rouges, mascaras, eyeliners, foundations, anti-wrinkle potions and lipsticks.

Other women only use make-up sometimes.  They use pencils and colors to shape, color and change the shape of their eyes.  They wear colors and glossy solutions to make their lips shine or appear bigger than they really are.  They cover imperfections in their skin.  It’s obviously a big business with billions of euros made every year by companies in this domeniu.  Because for every article of make-up, every lipstick, every cream, every color, every glob of ink on their eyelashes, there is also a product to REMOVE those items from their face.

But why though?  This is the question I ask myself.  What would be the “crime” if every woman showed her natural, unpainted, uncolored and unaltered face in public?  What would happen if they met their friends, colleagues and employer like that?  Would they all run in horror?

And what of the men in their lives, whether their husbands, boyfriends or potential boyfriends?  What would the men think if they saw a woman with her natural face?  Would it truly be a tragedy?

I don’t think so.  Personally I’d rather see a woman with her natural face, including some “imperfections”, than a woman who uses paints, colors and tricks to look like a “perfect” clown.  I say the word clown because that’s exactly what women look like – some kind of scary imitation of supposedly “perfection” painted onto the face of an ordinary woman.

Just imagine for one second if you met a man who wore this much make-up in order to look “perfect”.  Scary isn’t it?  And the same is true for women.  It’s a mask.  It’s a shield.  It’s a disguise.  It hides their true face from the world, including from someone (boyfriend or husband) who is supposed to know them best.  We look into the faces of people to read their emotions, to understand them, to feel what they are feeling.

And this is impossible to do when the other person is hidden behind a shield of expensive paints, colors and creams.

And let’s be honest – make-up hides nothing at close range.  Make-up works for the theater and television because the viewer is several meters away.  But at close range, even the stupidest guy in the world can see that a woman is wearing several centimeters of make-up.  The stupidest guy in the world knows her lips aren’t really bright cherry red, that her skin isn’t really creamy like smantana and that her eyes are of normal size.

And just like the participant observed in the television show, the same woman who will wear a metric ton of make-up will have her arms bare and her legs showing.  Just about every aspect of her body is viewable and not hidden under bulky skirts and large sleeves.  It’s only her face that’s hidden under an armor of make-up.  Everyone can see the true shape and dimensions of her arms, her legs, and her stomach but her face, the “window to the soul”, is what is hidden, protected and disguised.

It’s a strange dichotomy and I’m not sure I will ever understand it.  My only guess is that it has to do with fear.  It’s okay to reveal the shape of your body but never, ever the dimensions of your soul.  And that, to me, is a real shame.



Newsletter Gratuit

Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
7,275 views

Your tuppence

  1. Adrian / 23 January 2014 13:20

    Nu este o regula din “femeile de azi isi ascund fata dar isi dezgolesc corpul” . Toti oamenii, repet, oamenii, aduc la suparafata si arata lumii partea in care au incredere si cu care se simt bine, fie ca este fata, picioarele, zambetul, spiritul umorului sau intelepciunea. In intimitate si fata oamenilor in care avem incredere, dezvaluim si partile cu care nu suntem mandri. Machiajul este o imbracaminte pentru unele persoane pentru a iesi in lume…

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Aelita / 25 January 2012 2:12

    Nu, machiajul vine din frica, si din dorinta de a avea control. Practic femeile urasc sa vada pe alta mai machiata decat ele, deoarece se tem (in mod ancestral) ca barbatul nu le va alege pe ele, din cauza celeilalte. Arata si disperarea de a ramane singure (femeile singure se uratesc, si mai ales saracesc – ceea ce ele urasc, odata ce se considera mult mai destepte decat barbatii, si a nu profita de careva li se pare o dovada de prostie, sau de rusine, fata de semenele lor in primul rand). De asta si folosirea frazei “mi l-a luat alta, care a avut grija sa arate mai bine”, deci machiajul este si o unealta, pentru a-si obtine interesele.
    Daca privim la rece, machiajul este ceea ce le face (surprinzator, nu-i asa ?) si sa capete multa incredere in sine (ca pot obtine barbatii ale caror atuuri le doresc) dar si sa-si permita sa-i refuze cu usurinta (ceea ce e absolut pe dos, fiind cel putin paradoxal).
    Insa, uneori unei femei ii ajunge, din motivul de mai sus, chiar si doar sa fie frumoasa (pentru “ea insasi”, intr-atat de mult o satisface faptul de a fi decorata in fel si chip). A avea puterea de a atrage barbati uneori o imbata chiar mai mult decat efortul in sine de a-i obtine si de a-i pastra ! Binenteles, cand ii “obtine” nu realizeaza ca de fapt ea este “prajitura” consumata de catre celalalt, si nu invers !
    Atractia, deci, pomenita si in Biblie, a femeii catre barbat, este cea a unei fiinte ce doreste mult sa fie capturata, supusa, dominata, exact cum si-ar dori cu disperare sa-si gaseasca un stapan …. ( cred ca citatul biblic suna cam asa “tu vei fi atrasa de catre barbat si el te va stapani”, daca tin minte bine e scris imediat dupa ce Eva si Adam, stiti, au gresit, dupa faza cu marul din rai ).
    Cine deci sa o mai inteleaga pe o femeie ? … ;-) LOL … Insa hai sa continuam ..
    In general, femeile urasc sa se stie adevarul despre ele (care le dezbraca de orice putere), si fac, asemenea machiavelicului conte, ca sa para ca sunt slabe – atunci cand sunt puternice, sau dimpotriva, ca sunt puternice – cand sunt de fapt slabe, tocmai ca sa-si insele si deruteze “adversarul” …
    De asta se si spune ca femeile au secrete cumplite (in grupul lor) pe care nu le-ar dezvalui nici moarte barbatilor (aflati in tabara “opusa”). Unul din acestea este ca au nevoie absoluta de barbati (nici o femeie nu se poate descurca singura in viata, fara un barbat – ce putin asa simte in adancul sau, tanjind dupa un “print” care s-o “salveze” de partea rea si urata a vietii).
    SI-atunci, sa ne mai miram ca se machiaza in disperare, in mijlocul acestei lumi de o concurenta necrutatoare (formata din femeile din jurul lor) ?
    Nu, machiajul e o arma a unor biete fiinte slabe, care incearca sa se apere si ele cum pot – si sa-si asigure existenta …
    Barbatii fac bani pentru ca se concentreaza pe oamenii din jurul lor, in timp ce femeile sunt preocupate in special de propriul lor eu (deci ca sa acceada la aceeasi bunastare, se intorc spre partea cosmetica a fiintei lor). Femeile care nu se machiaza (sau o fac discret) sunt mult mai sincere – si mult mai pretuite de catre cei din jurul lor. Acelea au cu adevarat si mai multa feminitate, si mai multa tandrete …
    Celelalte sunt doar un pic mai “femele” decat acestea dintai (si nu o spun cu lauda, din pacate).
    In ceea ce am scris mai sus, nu sunt nici misogin (nu urasc femeile – fiindca nu ma “tem” de ele, nici nu-mi simt periclitata pozitia de barbat – odata ce le cunosc subterfugiile si chiar vicleniile, pot sa zic), nici excesiv de partea lor (ci privesc cumva ca o persoana din exterior, mai presus de barbat sau femeie).
    Admir femeia, insa nu doar pentru ambalaj, ci pentru sufletul ei. In cartile vechi indiene, se spune limpede ca “sexul este doar unul din cele 7 extazuri pe care le poti trai cu o femeie, doar o petala a unei flori cu sapte petale, si nu neaparat cea mai de seama a ei “…
    Pentru cei ce doresc si celelalte sase, nu ne ajunge o viata ca sa le traim si sa le aprofundam din plin pe toate … Va las sa cautati … si da, tandretea este alta din celelalte sapte petale minunate …

    Hot debate. What do you think? Thumb up 8 Thumb down 0
    Reply
  3. Gabriel / 7 August 2011 23:54

    Din pacate “fereastra sufletului” cum zici, e adesea inchisa sub straturi de machiaj pentru ca in spatele ei nu e NIMIC / NIMENI. Poate machiajul intensiv e chiar un bun criteriu ca sa eviti respectiva persoana, vacuitatea ei sufleteasca/mentala. Unfortunately, the “window of the soul” is often hidden, protected, disguised because there is NOTHING/NOBODY behind. Maybe intensive make-up is a good criterion to avoid the person using it, her spiritual/mental vacuity. :)

    Thumb up 2 Thumb down 2
    Reply
  4. Mirela Baron / 13 May 2011 0:03

    Pai daca toti am gindi ca tine, draga Sam cel Roman,am vedea in fiecare zi ceea ce se vede oricum de exemplu intr-un oras capitala ca Viena in fiecare zi in mod normal, in afara de mici exceptii prin sectoarele de centru sau cele unde populatia o constituie mai mult balcanicii si alte natiuni decit bastinasii.Tematica machiajului sau imbunatatirii aspectului facial, este la fel de veche ca si omenirea! Daca privesti inca unele triburi bastinase ale Africii sau Australiei, etc., vei observa o tendinta fireasca si aproape nealterata a sufletului uman de a se manifeasta artistic si creativ prin forma si culoare.Aceste triburi au reusit sa conserve amprenta unei autoidentificari cu mediul in care s-au nascut, prin imitarea anumitor formatiuni de natura geologica, vegetatie, etc.,intr-o masura identa cu cea aparenta in mediul respectiv.Acestia sunt optic nemetaforizind in nici-un fel, o parte dintr-un copac sau o frunza dintr-o specie de feriga aparte.
    In domeniul in care ma descurc destul de bine de citiva anisori buni,cosmetica preparativa si cea decorativa, exista interesul nu numai de natura economica care este atras de la sine, ci in primul rind acela legat de tendinta noastra a tuturor de a ne arata intr-o lumina seducatoare, in parte si din motive destul de probabil legate de perpetuarea speciei.Un ten curat si acoperit atit la femei cit si la barbati :) …, de ce nu ?… cu un fond de ten subtil si o crema emolienta adecvata va mari gradul de atractivitate si stralucire al pielii unei persoane pe o durata mai indelungata decit o alta care refuza sa se priveasca spre exemplu in oglinda inainte de a parasi locuinta si a-si aranja frizura,vestimentatia, machiajul etc.O facem instinctiv si nu din rautate.O persoana ce se apropie de noi cu o imagine placuta, usor imbunatatita prin de exemplu o corectare a sprincenelor facuta dupa reguli cosmetice ce au la baza teoria asimetriei sau un miros placut provocat de combinatia abia perceputa a unei paste de dinti cu mirosul usor de zmeura al unui glos asortat cu culoarea tenului si parului, vestimentatiei etc., va avea automat un alt impact asupra noastra decit, o persoana nerasa, cu unghiile netaiate si un par gras, cu miros de sebum.hahahhahaha
    Insa nu te contrazic din punct de vedere al greselii pe care si unele femei mai coapte nu numai pustoaicele, o fac aplicind la intimplare fara nici cea mai mica cunostinta in cauza, un fond de ten de trei ori mai inchis decit tenul cu care au fost doatate de la natura, facind mai mult uz de indicatiile din ultima revista de moda, si ultimul trend, decit de bunul gust si profesionalitate in domeniu.Acestea fiind spuse, banuiesc ca am reusit sa te conving, ca nu fiecare femeie care-si coloreaza buzele in ruj strident sau mai putin strident este in mod intentionat motivata de a se “masca”, a-si ascunde cu adevarat identitatea sufleteasca, ci mai mult de a fi in mediul unde se desfasoara poate…Macar REMARCATA !:)
    Pentru mine personal, exersarea zilnica a creativitatii pe propriul trup, destainuie intr-un mod mai explicit mediului inonjurator, masura in care sunt in moment pregatit/a sa ma autostudiez si poate sa ma expun cu ginduri,idei, forme, celor ce ma inconjoara si cu care interactionez zilnic.
    La urma urmei…poarta sufletului sunt INCA OCHII, adica Pupila si daca ne gindim la descoperilrile facute de Da Vinci, defapt REFRACTIA LUMINII asupra Organului OCHI, provoaca O imagine , un stimul, In anumite regiuni ale creierului…
    Frumusetea este cea pe care o percepe PRIVITORUL !

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 18 Thumb down 3
    Reply
  5. Sam R. / 10 May 2011 7:29

    Oh sweet… it’s bilingual now :)

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
    • Mihaela Cârlan
      Mihaela Cârlan / 10 May 2011 8:13

      It’s been from the begining Sam :)

      Thumb up 1 Thumb down 3
      Reply
      • Ana-Maria / 26 December 2013 16:57

        Machiajul este folosit in primul rand de femeile care sunt nesigure pe ele, sau nu le place cum arata sau vor sa fie remarcate.
        De ce sa fim ipocriti, dar barbatii sunt ca si cotofenele: ii atrage tot ceea ce iese in evidenta, gen papusile Barby.
        Chiar daca in relatii prefera femei normale, din reflex intorc privirile dupa una sclipitoare.

        Thumb up 2 Thumb down 1
        Reply
    • lucy_b / 10 May 2011 22:27

      Sam, makeup is like a therapy for me. It gives me confidence. It makes me feel good about myself. Simply as that :) . I do agree that by using makeup excessively anyone may look like a clown. In the end, the makeup should reflect your spirit :) .

      Hot debate. What do you think? Thumb up 5 Thumb down 4
      Reply
  6. natalia / 7 May 2011 17:28

    Personal ma machiez de placere… imi face placere sa petrec cateva minute in fata oglinzii sa ma aranjez. Este un timp al meu, in care sunt eu cu mine si “ma transform”.Nu sunt adepta unui machiaj foarte elaborat, insa nici nu cred ca trebuie sa-i oripilez pe cei cu care intru in contact doar din dorinta de a fi 100% naturala.

    Hot debate. What do you think? Thumb up 5 Thumb down 5
    Reply
  7. Vlad Iliescu / 7 May 2011 0:15

    Practica machiajului urmeaza, ca si restul practicilor sociale, epoca in care am facut saltul in secolul XX. Societatea s-a urbanizat monstruos, orasele s-au dezvoltat pe verticala pentru a putea incapea cat mai multi, ca sardinele in conserve. In orele de varf nu mai ai loc sa arunci un bat pe strada, privim zilnic mii de chipuri in mijloacele de transport. Avem zeci de vecini, sute de cunostinte, mii de legaturi prin acele cunostinte. Si cu toate ca traim atat de aproape unii de altii, suntem din ce in ce mai alienati, mai distanti, mai reci. Ne expunem din ce in ce mai mult unii altora, dar nu ne aratam interiorul.

    Asa s-a intamplat si cu machiajul. Coapsele si sanii cat mai la vedere, ca o carte de vizita, dar chipul, singurul care mai tradeaza imaginea noastra interioara, trebuie bine pazit. Si asta se intampla cu precadere in mediul urban. N-ai sa vezi la sat atatea femei machiate. (Si cand zic femei zic femei, nu pustoaice).

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 11 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)