De la sânul Domnului la sânii doamnelor

Alexandra Gruian

28 March 2014

Alexandra GruianJaponezii nu sunt tipul romantic. Nu vreau sa generalizez abuziv, iar cei care au văzut Hiroshima, mon amour știu la ce mă refer. Cu toate acestea, cultura japoneză a dezvoltat anumite practici și produse sexuale care ne pot depăși nu doar imaginația, ci și rezistența la misoginism. Discutând cu un prieten despre hentai, gokkun sau bukkake (vă las pe voi să aflați ce presupun aceste practici), explicația la care ajunge el pentru comportamente care pentru noi, românii (din nou, termen generic), sunt mult dincolo de limita acceptabilității implică lipsa lor de credință. Japonezii nu cred într-o divinitate supremă, ei se închină la pomi și la pietre, îmi explică el, prin urmare nu trebuie să ne mirăm că sunt “pierduți”.

Pe când noi românii… ehei, istoria noastră creștină este lungă, de când ne-am născut și poate de mai-nainte. Raportul WIN-Gallup din 2012 privind religiozitatea și ateismul în lume înfățișează un tablou ușor de intuit: 89% dintre români se consideră religioși, fiind la acel moment pe locul 6 în lume. Conform recensământului din 2011 condus de INS, 86,45% dintre cei care au răspuns s-au declarat ortodocși. Luând în considerare faptul că graficele cercetării includ și categoria ateilor, precum și pe cea a celor fără religie, este de presupus că acești 86,45% se consideră ortodocși și de facto, nu doar de jure. Conform logicii mai sus amintite, un astfel de grad de religiozitate ar trebui să se reflecte cumva în moralitatea noastră cea de toate zilele.

Dar lucrurile nu stau chiar așa. Nu sunt amatoare de cifre, dar uneori poate fi un experiment interesant să le pui laolaltă și să le compari, doar de dragul curiozității și nu în urma unei metodologii științifice. Ei bine, eu m-am oprit asupra unei statistici interesante și am aflat că România se află în primele 20 de locuri din lume ca producătoare de pornografie. Aceeași statistică arată faptul că și la capitolul căutări de materiale pornografice suntem pe loc fruntaș.

pornografie

Desigur, mi s-ar putea replica faptul că pornografia la urma urmei poate fi considerată o formă de expresie, că ea nu face decât să ilustreze fantezii sexuale preexistente (vorbesc aici despre concept în sine și nu despre abuzurile din această industrie). Mă îndoiesc însă că în România atitudinea generală este una de toleranță și acceptare, având în vedere faptul că suntem reticenți în a ne exprima inclusiv în ceea ce privește noțiunile minimale de sexualitate. Aceste cifre par să confirme mai degrabă relevanța și pentru România a unui studiu efectuat în SUA. Acesta spune că nu există nici o legătură între gradul de religiozitate și consumul de pornografie. Singura diferență în această experiență ține de un grad mai mare de remușcare din partea celor credincioși față de cei mai slabi cu duhul.

Când vine vorba despre religie și sexualitate, îmi amintesc mereu cu amuzament și ironie de Decameronul lui Boccaccio. Nici preceptele religioase, nici chiar rasa nu puteau fi garanții ale moralității. Trista diferență însă între realitate și cartea scriitorului italian este că în cea din urmă femeile reușeau să-și controleze viața și alegerile într-o măsură considerabil mai mare decât o pot face multe dintre cele care alimentează industria serviciilor sexuale.

Citiţi şi

Ce stă la baza nerușinării PSD

Nu poți fi moral cu jumătate de normă

Dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,944 views

Your tuppence

  1. gadjodillo / 31 March 2014 19:56

    brod, nimic mai adevărat…
    e penibil că aceste studii sînt invocate cu atîta uşurinţă: luăm din ele ce vrem, prezentăm un rezultat parţial pentru a ne justifica ipoteza cu care am pornit la drum.
    e drept, eu nu consider genul ăsta de studii drept literă de lege, în realitate situaţia e mult mai complexă decît poate orice echipă de cercetători să sintetizeze.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. brod / 30 March 2014 10:32

    domnisoara, dincolo de aspectul declarativ (corelat cu preferinta pentru BOR sau Stefan cel Mare si “Sfant”), aceleasi cercetari indica procente -aparent absurde – de credinta in superstitii, blesteme, dracuieli, de ghicitoare, vraji si altele. ceea ce inseamna ca acesti majoritari (noi, ceilalti, devenim din ce in ce mai minoritari) au cu “cele sfinte” (luate la gramada) un raport utilitar-comercial: facut semnul crucii (si acela, destul de grabit-aproximativ), dat pe la biserica, aprins o lumanare si platit un acatist (cu atat mai scump cu cat dorinta / pohta este mai dificil de atins)… contra “da doamne, ca si eu ti-am dat” si gata! luati de cititi-i pe radulescu motru si dimitrie draghicescu, pe lucian boia si, mai ales, proverbele romanilor. sunt multe de invatat de acolo.

    Thumb up 2 Thumb down 1
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro