Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

De unde oare să încep?

17 March 2018

Pe bancă, între noi, stăteau liniștiți kilometri de tăcere. Lumea își urma cursul firesc al unei seri de vineri. Terase pline de fel de fel de oameni, unii plictisiți, alții gălagioși, alei zgâriate de roțile rolelor sau călcate fâșâit de bicicliști.

Și noi. Cu ochii ațintiți în reflexia apei, tulburată de călătoria leneșă a unui vaporaș. Din când în când, câte un nor de fum de țigară acoperea priveliștea și reușea să ne mai apropie.

– Îți dorești să fii scriitoare?

– Mi-ar plăcea…, am răspuns.

– Una este să îți placă, alta este să îți dorești!

– Atunci… mi-aș dori…

– Și ce faci pentru asta?

– Păi… scriu… atunci când simt că am ce așterne în filele vieții. Însă nu tot timpul îmi găsesc cuvintele, plus că doar atunci când sunt tristă simt nevoia de a mâzgăli.

– Nu e suficient.

– Știu.

scriitoare

– Va trebui să-ți iei un caiet și în fiecare zi să îți notezi în el.

– Ce aș putea să scriu în fiecare zi? De unde inspirație?

– Gânduri, trăiri, ce ai făcut în ziua respectivă, ce îți place sau nu, orice…

– Mda… așa e, ai dreptate.

Nu reușeam pe atunci să văd mai departe nici de secunda ce urma, mai ales căutarea unei librării în care să mă aștepte un caiet cu o copertă care să îmi atragă atenția, demn de luat acasă.

Fasciculul de foi n-a ajuns niciodată în mâna mea, însă visul nu a fost abandonat. Stă înmugurit într-un colț al minții, indiferent de anotimp. Își mai flutură uneori petalele către mine în semn de: „Hei! Bună! Mă bucur că ți-ai mai aplecat gândurile și către mine.” Zilele trecute înflorise. M-a surprins când l-am auzit șoptind: „Hei! Nu vrei tu ca noi doi să scriem o carte împreună?”

M-a surprins ideea, dar… cu ochii mari și ridicând din umeri, mă întreb: „De unde oare să încep?”

Guest post by Masquerade Woman

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

 Cinderella în Ținutul Guernsey – The Guernsey Literary And Potato Peel Pie Society

O mai iubea? Da. Mai degrabă, nu!

Te rog să nu pleci astă seară

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
782 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro