Decalogul unui bărbat îndrăgostit

Cosmin Neidoni

20 April 2017

neidoniIntrăm în viață ca într-n labirint imens și tot tot ceea ce ne proiectează uneori în afara lui sunt sclipirile diamantine ale momentelor noastre de iubire. Amestecul de grație și tenacitate dat de sentimentul iubirii este rareori egalat de un alt sentiment din scala variată a simțămintelor umane. Pe spatele omului care iubește răsar întotdeauna aripi. Dacă te-ai bucurat, fie şi o singură dată, de îmbrăţişarea tandră a unei femei, de proximitatea revelatoare a sentimentului de prietenie, atunci nu ai trăit degeaba. Știind că tot ceea ce ne este dat să înțelegm se concentrează la adăpostul catorva fragmente, știind că fragmentul respectă procedura intimă a trăirilor noastre, am căutat să fixez, ca într-un decalog, resortul firav al câtorva trăiri:

  • Dintre toate, ce mai frumoasă osteneală este aceea de a-ți cheltui viața în serviciul magnific al dragostei, iubind în permanență pe acei oameni, grație cărora lumea rămâne mereu frumoasă, iar viața demnă de a fi povestită.
  • Îmi plac oamenii care se dăruiesc pe sine, zâmbind, acei oameni care, asemeni copiilor, nu au memoria răului, fiind mereu gata să o ia de la început.
  • Odată cu trecerea timpului învățăm să ne bucurăm mai mult de prietenie decât de dragoste, căci dragostea este alertă, e arzătoare și pasională, răzbunătoare uneori, în timp ce prietenia, cu nimbul ei senin, ne așază dincolo de nevoia de a ne arăta puternici, dincolo de logica oricărei competiții. O mare dragoste se salvează pe sine, ieşind de sub capriciile nevoii de a triumfa, atunci când se transformă în prietenie, altfel e perisabilă.
  • Îmi amintesc, iar asta mă îmbogățeste, de zâmbetul femeilor iubite, de orele de liniște petrecute în compania prietenilor, de grația acelor momente pe care le-am avut în preajma copiilor. În fond, dacă există o avuție a omului, una nealterabilă, atunci ea constă în posibilitatea de a face recurs la întâmplări și clipe curtate de frumos și har. Nu suntem, în afară de ceea ce ne amintim, aproape nimic.

cuplu (8)

  • Magia îndrăgostirii, farmecul ei dumnezeiesc, este credința că atunci când o trăim, nu se va sfârși niciodată! În vocabularul omului îndrăgostit se furișează cuvinte al caror câmp semantic frizează absolutul în toate variațiunile posibile: „totul”, „mereu”, „pentru totdeauna” etc. Omul își întinde cel mai frumos aripile în zarea, ce pare nesfârșită, a iubirii. Am înclinarea să văd îndrăgostirea ca pe un recital de zbor.
  • Cele două mari avantaje ale omului îndrăgostit sunt faptul de a supradimensiona realitatea, de a vedea o orhidee în locul unei simple păpădii și faptul de a fi într-o bună dispoziție radiantă, trecând mai ușor cu vederea incongruențele vieții. Se prea poate ca paradisul să nu fie în fond altceva decât starea psihică a îndrăgostitului multiplicată la infinit.
  • Doar omul care îndrăgostit fiind, acceptă cu seninătate că va dispărea la un moment dat, doar acela care trăiește dimensiunea sisifică a propriei vieți cu certitudinea a unui sens ultim şi transfigurant, doar acel om poate locui împăcat în acest univers. Toţi ceilalți își camufleză spaimele, dansând!
  • Sclipirile dragostei nu durează. Îndrăgostirea, oricât de frumoasă ar fi, are însemnul stacojiu al vremelniciei. Ea, din momentul în care se naște, înainte să își atingă zenitul, se devorează pe sine, fiind blând atinsă de propriul ei sfârșit.
  • Identificăm în alcătuirea noastră o fărâmă de dumnezeire, făcând în permanență efortul de a ne ridica la exigențele ei și doar în această măsură ne decondiționăm, prin iubire, de propriile noastre tenebre.
  • Femeia, dacă nu o iubești, este ca o carte închisă. Oricât de frumoasă ar fi, ea nu începe să își producă efectul asupra ta decât în momentul în care ai decis să o deschizi, citindu-i, printre miile de cuvinte, freamătul şi povestea ei. Mult după ce ai încetat să o mai iubeşti, la fel după ce ai închis cartea, dacă te-ai apropiat cu adevărat de ea, își va fi lăsat urme de neșters în inimta ta. Nu suntem noi suma iubirilor noastre și a cărților citite?

Dragostea, dacă ar fi să ne gândim la ea ca la un joc, ar fi singurul care admite doi câștigători sau doi perdanți. Când e vorba de îndrăgostire, de momentele ei euforice, admitem cu onestitate că ea nu durează. Ea poate fi începutul unei îndelungate iubiri, se poate așeza la temelia unei prietenii, dar deopotrivă, poate să dispară, nelăsând în urma ei aproape nimic, doar gustul dulce-amar al neîmplinirii, dar atât cât durează, sub vraja și hipnoza ei, ne trăim, poate, cele mai frumoase momente.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Nici azi nu-ţi vor fi sărutaţi ochii care plâng atât de des în ultimul timp…

Virgin la 35 de ani

N-am cunoscut bărbat mai străin de mine ca soţul meu

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
17,851 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro