Declaraţii de dragoste şi copacii care nu mai cresc la loc

Doina Ruşti

25 February 2015

Doina Ruşti întreabă:

Care a fost cea mai complexă declarație de dragoste pe care ai făcut-o?doina ruști

Crezi că declarațiile de iubire trebuie să fie însoțite de  un obiect?

De o scrisoare?

De un gest?

Ce declarație citită sau văzută într-un film poate fi luată ca etalon?

1-copac

     Victor Gingiu – Artificialul zilelor noastre (copacul declaraţie)

Răspund Victor Gingiu şi Luminița Corneanu                                                                             

Victor Gingiu

         Victor Gingiu

  Victor Gingiu este un pictor din noua generație, cu un   stil particular. Când am văzut primele lui tablouri mi   s-a părut că mă aflu la poarta lumii subtile.

  Personajele lui seamănă cu proiecțiile virtuale ale         lumii din capul meu. Are mână sigură, amprentă,   vocația suprarealismului.

  Evident, este un artist bine cotat. Ține cursuri la     Facultatea de Arte Timișoara, unde este titular, și   experimentează tehnici de ultimă oră, de la colaj la   arta textilă.

  A expus în sute de galerii. Titlurile expozițiilor   personale dau o idee despre operă: ,,Despre   necontenita fantazare” 2009 – Galeria Cărtureşti,    Iulius Mall, Timișoara; Expoziţie personală de  imprimeuri în cadrul festivalului Street Delivery,  2009 strada Mercy; ,,Care sunt lucrurile cu adevărat  importante ?” 2011 – Muzeul de Artă – Dr. Tr. Severin, ,, Antroposofisme”, 2011 – Galeria Helios-Timişoara. Totodată este și organizatorul a numeroase ateliere, evenimente și expoziții.

Premiul de excelență, Gala premiilor de Excelență, Drobeta Turnu-Severin, 2009

Premiul III –Concursul de pictură-Culorile Dunării, 2009, Drobeta Turnu-Severin

*

2-she left

Victor Gingiu – She left

Acum 8 ani eram cu prietena mea în sala de lectură. Era studentă la medicină şi avea mult de învățat. Am stat lângă ea până după 12 noaptea şi am desenat un copac ale cărui crengi şi rădăcini se continuau în afara paginii. Pe spatele desenului am scris “iubire fără sfârșit” şi i l-am dăruit.

Firește nu mai am acel desen, însă am mai desenat după aceea același copac şi în altă lucrare, cu  o altă semnificație.

Acum 11 luni ea a hotărât că e mai bine pentru ea să taie copacul. Și l-a tăiat de la rădăcină. Toate încercările mele de a reface legătura au eșuat. Am picat în acest episod din viața mea, un episod lung, în care încă mă aflu. Copacul nu a crescut la loc.

Să fac publică povestea mea mi se pare iarăși o încercare disperată… Dar este singurul răspuns pe care îl pot da acum întrebării tale. Frumusețea vietii constă în  faptul ca nimic nu se repetă, identic. Fiecare moment este unic. Chiar dacă voi relua tema, n-o să mai desenez niciodată același copac.

3-tree

Victor Gingiu – Elixir

 

Luminița CorneanuLuminița Corneanu

Luminița Corneanu, cunoscută mai ales pentru cronicile din România literară, este un redutabil critic literar al tinerei generații, dar colaborează la multe alte reviste. Stilul el intransigent, respinge din start legăturile afective cu literatura comentată. Prezentă în presa culturală și în mai multe antologii (între care și recenta “Cărți, filme, muzici și alte distracții din comunism”), Luminița are un scris cerebral și opinii echilibrate, ceea ce constituie două atuuri deloc neglijabile în critica literară.

Cartea ei cea mai cunoscută este “Leonid Dimov. Un oniric în Turnul Babel”, o exegeză asupra onirismului românesc, în care de încadrează poezia lui Dimov.

*

Nu fac declarații şi nu cred în declarații. Dacă trebuie să declari, ceva nu e în regulă.

Orice poveste de dragoste are ritmul şi tainele ei. E mai întâi  privire, apoi o privire care se oglindește în altă privire, un zâmbet căruia i se răspunde cu altul, o atingere ca din întâmplare, o îmbrățișare care se prelungește neașteptat de mult. E ce crezi tu despre ce se întâmplă şi ce crezi că celălalt crede despre ce se întâmplă. Şi poate că nici nu știi prea bine ce şi nici celălalt nu știe, iar cuvintele sunt cumva prea concrete şi prea simple ca să nu distrugă farmecul unui astfel de început.

Cred mai mult în understatements, în formele moderate ale exprimării sentimentelor, precum acel intraductibil  Here’s looking at you kid, şi în lucrurile evidente doar pentru cei doi protagoniști ai unei poveşti, precum We’ll always have Paris.

Citiţi şi

La naiba cu iubirile imposibile!

Un sărut cât toată dragostea neîmpărtășită a tuturor fetelor din lume

Un bădăran înfumurat

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,635 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro