Deconstrucția constructivă – Demolition

2 April 2018

Mădălina DumitracheNi se pare că deja cunoaștem cam tot ceea ce înseamnă team-building – activitățile propuse salariaților unei antreprize pentru a le întări coeziunea: ateliere de gătit, întreceri de tras cu arcul la țintă, olimpiade, maratoane, totuși, o formă aparte ne era străină – „deconstrucția autorizată”.

Acest tip inedit de activitate antistres („Distruge tot !”, „Lasă-te purtat de simțuri !”, „Diminuează tensiunile !”) a dospit  rațiunea originalei pelicule semnate de Jean-Marc Vallée. Jean-Marc Vallée livrează un film mai puțin conformist, dar inteligent și luminos, despre libertate, susținut de uimitoarea interpretare actoricească a lui Jake Gyllenhaal. Demolition face parte din seria de filme indie în care bizareria (simbolistica e cam exagerată în multe dintre secvențe) și impolitețea se-ndreaptă spre un final „normal”. Jean-Marc Vallée și-a construit treptat o filmografie coerentă care aduce în prim-plan destinul omului aflat „la răscruce de drumuri”. Fie că a fost vorba despre The Young Victoria, adolescentul din C.R.A.Z.Y. sau „maratonista” din Wild, fiecare dintre personajele sale este un antierou, care se confruntă cu situații-limită, care îi schimbă – în mod radical – soarta. Tematica favorită a cineastului canadian este capacitatea de-a alege. Bunăoară, în Demolition nu doliul pare a fi tema centrală, ci libertatea de a trece peste erorile din trecut, forța eliberatoare, care te îndeamnă să avansezi.

DEM_9714.psd

Așadar, Davis (Jake Gyllenhaal), un bancher de investiții (din generația yuppie) – care se bucură de succes în carieră – se află într-un mare impas în plan personal, după ce soția lui murise într-un accident de mașină; își pierde total cheful de viață. În ciuda insistentelor socrului său de-a depăși această traumă și de-a își trăi viața în continuare, Davis stăruie să își plângă de milă. Ceea ce părea, inițial, doar o reclamație scrisă împotriva unei companii producătoare de automate se transformă într-o serie de scrisori mai aparte. Lungile misive expediate de  Davis atrag atenția unui reprezentant al serviciului de relații cu clienții pe nume Karen (Naomi Watts) și, în ciuda apăsărilor sufletești și a poverilor financiare pe care le are și ea de suportat, între cei doi se face  o „conexiune” neobișnuită. Cu ajutorul lui Karen și al fiului ei – Chris -, Davis începe să reconstruiască, iar primul pas este „demolarea” propriului trecut.

Davis fusese genul de persoană cu un program mereu pus la punct: deșteptătorul suna întotdeauna la primele ore ale zilei, traseul către locul de muncă era și el regulat, viața de cuplu stătea sub semnul reușitei sociale (se căsătorise cu o frumoasă moștenitoare, fiica unui magnat al finanțelor). Traiul său curgea rectiliniu până în momentul tragicului accident de mașină. În primele zile de după pierderea Juliei, Davis părea anesteziat, de aceea se comporta ca și mai înainte de acel groaznic eveniment. Încet-încet, se ivesc primele semne ale schimbării. Refuzând linia simplistă, filmul nu se complică, nu abundă în discursuri sforăitoare, ci îi permite eroului să comită și alte erori, să iasă din matcă și să-și părăsească vechile obiceiuri. Davis avea o acută nevoie de a-și de-construi viața pentru a trage concluziile necesare unei re-construcții. Mai întâi, își demolează relațiile anterioare, dar și obiectele care îl înconjuraseră, simboluri a ceea ce nu mai putea suporta în urma șocului post-traumatic. Relația (platonică) cu acea femeie, aparținând unei lumi diametral opuse, Karen (Naomie Watts, plină de duioșie), se va transforma într-un „revelator”.

3 - Demolition

Prietenia sinceră dintre cei doi năpăstuiți ai sorții va fi motorul viitoarelor acțiuni de re-facere a vieții. Grație acestei strânse legături, Davis va redeveni ceea ce fusese, va avea curajul să fie îndrăzneț și să simtă gustul libertății. Deloc lipsită de importanță este amiciția cu adolescentul rebel, fiul de cincisprezece ani al lui Keren. Chris avea nevoie de susținere, adolescența tulbure pe care o traversa îl izolase de restul celorlalți care nu-i apreciau talentul (muzical) și nici nu-i admiteau orientarea (gay). Davis este cel care îl ajută să își clădească propria personalitate, fără a ține seama de „gura lumii”. În această peliculă, se adună și se reflectă mai toate obsesiile quebecoazlui Jean-Marc Vallée. Deși unele metafore par forțat introduse – dărâmarea casei lui Davis, simbol al materialismului care îl transformase în prizonier – nu afectează linia generală a filmului. Viața construită pe baza rigidelor convenții ale unei burghezii înstărite îl plasează pe Davis, cumva, alături de personajul Nelson din Sweet November. Fără a vira spre melodramatic, Demolation reface nivelul energiei personajelor și le lasă libere către speranță. Chiar dacă părea dezvrăjit, Davis își schimbă opțiunile, renunță la montagne russe și alege un vechi carusel (parizian), salvându-se de la completa derută.

2- Demolition

Discursul (Scenariul: Brian Sipe) e puternic, asumat și limpede – libertatea de a acționa  în conformitate cu propria voință, permisiunea de te înșela, de a distruge, dar și dreptul de a gândi liber, de a iubi sau nu, de a fi fericit sau nu. Demolition ne amintește că fericirea nu trece decât dacă noi nu suntem de acord, fiindcă toate opțiunile ne sunt induse doar de propria noastră decizie. Ceea ce ar fi putut să devină o peliculă depresivă, de o tristețe abisală, lasă loc unei povești luminoase purtată pe umerii uimitorului Jake Gyllenhaal. Aici, tânărul actor dă dovadă de o „halucinantă” carismă în postura bărbatui șarmant, hotărât să nu se mai mintă pe sine și să „renască din propria-i cenușă”, pornind pe o cale radical izbăvitoare, dar la braț cu speranța.

1- Demolition

Demolition nu aduce vreun mesaj revoluționar, ci îndeamnă pe spectator să își analizeze trecutul și să decidă singur ce alegere să facă, într-o paradoxală „deconstrucție constructivă”.

Regia: Jean-Marc Vallée

Scenariul: Bryan Sipe

Imaginea: Yves Bélanger

Decorurile: John Paino

Montajul: Jay M. Glen

Distribuția:

Jake Gyllenhaal – Davis Mitchell

Naomi Watts – Karen Moreno

Chris Cooper – Phil

Judah Lewis – Chris Moreno

Brendan Dooling – Todd Koehler

Durata: 100 min

Și tu poți recomanda un film/spectacol/concert care ți-a plăcut.

Trimite-ne recenzia pe adresa office@catchy.ro.



Citiţi şi

Marionetistul terorii – Loving Pablo/Escobar

Când viața face daruri otrăvite (2) – gelozia

Nu poți iubi, dacă nu ești liber

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,431 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro