Despre sufletul locului

Lacrima Andra

15 December 2014

Lacrima AndraUnele locuri ţi se sapă în minte şi în inimă, se gravează arcuit şi definitiv pe retină, pe nervul optic, ăla legat de intimităţile creierului. Unele locuri sunt făcute să îţi rupă axa timpului în rădăcinile copilăriei în aşa fel încât să te înşurubezi în ele pentru a supravieţui până zilele se fac linţolii cu care-ţi vor acoperi nefiinţa, dar niciodată uitarea.

Unele locuri sunt carne din carnea ta, eşti suflare din spiritul lor. Ştii despre ele lucruri pe care nimeni nu ţi le-a spus vreodată, dar vin de departe din tine ca şi când s-ar fi încarnat în fibrele tale lumi de oameni. Un produs. Asta eşti în unele locuri. Produsul a tot ce-au zidit pietrele pe care-ai păşit, hrana pe care te-ai aninat, apa în care te-ai legănat.

Din unele locuri nu te vei putea rupe niciodată. Oriunde-ai fugi în lume, tremurul lor dincolo de cuvinte, dincolo de simţirile omeneşti te va rechema când ele vor avea nevoie de tine şi te vei supune fără crâcnire ca şi când ai fi băut zeamă de amețit şi ţi-au fost aleguţate (n. red. înțărcate) drumurile.

copilărie

În aceste locuri mi-am întâlnit ursitoarele pe vârfurile munţilor şi mi-au descântat viitorul într-o limbă pe care inima mea a înţeles-o, mintea mea, ba. Şi mi-au cântat de drumuri şi de întoarceri, mi-au urat de casă bună la depărtare, dar mi-au legat rădăcinile de vintrele munţilor pe care m-am întărit cocon de om. Mi-au urat să mă hrănesc cu pietrele dacilor şi cu carne din ruptă din pulpanele zmeilor, să-mi descânte leagănul vulturii şi să-mi poarte noroc lupii. Mi-au dat ielele să beau lapte de zmeoaică şi să mestec pâinea pământului ca să ştiu că mi s-a dat tinereţea fără de bătrâneţe şi viaţa fără de moarte. Apoi au plecat şi eu am rămas cu gust de mure şi fragi pe cerul gurii.

De oriunde-oi fi, când locurile m-or chema să-şi împlinească soroacele, m-oi întoarce. Oi veni fie şi să mor de tânără, fără uitare, mestecând carne de zmeu şi bând lapte de zmeoaică, păzită de lupi, să-mi crească aripi de şoim ca să râză iar Zamolxe asupra leagănului copilăriei mele.

Pe Lacrima o găsiți cu totul aici.



Citiţi şi

Despre bunătate

Nu-i înțeleg pe oamenii care…

E mai bună o iubire adevărată neconsumată și dureroasă sau o minciună frumoasă?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
842 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro