Depresia asta e un iad. E un cancer sufletesc…

Catchy

27 October 2016

Mi-aş da toată viața pentru a mai simți măcar o secundă fericirea. Mi-aş da toate bogățiile materiale. Altele nu mai am. Nu mai simt iubire sau dragoste… poate, doar pentru unii, compătimire – nu vreau să ajung ca ei, iar pentru alții, admirație – vreau să ajung ca ei. Mai vreau şi eu un suflet plin… măcar pentru o clipă. Să râd în hohote, ca înainte, nu ca acum. Să mă bucur de o gărgăriță sosită din senin pe mine, de o cafea bună, de zăpada pe care înainte o adoram, de clipele petrecute în compania consoartei… de mii de lucruri care acum îmi sunt străine. Sunt amorțit ca vremea de afară. Mă învârt într-un cerc care mă distruge încet-încet. De aproape doi ani, cu foarte mici pauze, singurul vis e să mor. Să adorm şi să nu mă mai trezesc vreodată. E trist. E revoltător. E groaznic de enervant.

E trist pentru că sunt un mort viu la doar 25 de ani. Calvarul a început la 23. Fiecare zi e la fel ca cea care a trecut, fiecare clipă îmi face sufletul să urle în mine. Dacă mi-ar face cineva o autopsie, s-ar îngrozi. S-ar îngrozi să găsească un suflet negru, ciuruit, pătat, un suflet ce de-abia mai are putere să respire. Depresia asta e un iad. E un cancer sufletesc. Nu te mai interesează de rude, de prieteni, de oamenii pe care până mai ieri îi voiai acolo. Vrei să fii singur. Dar, totodată, vrei să fii iubit. Luat în brațe. Asigurat că va fi bine. Cândva. Nu contează cât de târziu, doar… să fii şi tu bine. Vrei să dormi, iar dacă ai adormi pentru totdeauna, ai fi cel mai fericit. Te-ai dus la psihiatru şi la psiholog. Diagnostic? „Nu ştii să te bucuri. Şi ai mai multă grijă de tine.” Ai crezut că a trecut. S-a întors. Fix ca un cancer.

depresie

E groaznic de enervant să trăieşti stările de ireal. Nu faci atacuri de panică, măcar aşa te-ai simți că eşti acolo, prezent. Nu, eşti doar cu trupul acolo. Mintea ți-e plecată. Te întrebi de ce mai trăieşti fizic, dacă psihicul ți-e în altă parte. Vezi în jurul tău oameni care se bucură. O, dar vai! Se bucură. Ce bucurie pentru ei! Te întrebi unde-ți sunt visurile: căsnicia o ai deja, ți-e frică să nu o pierzi. Dar copiii mulți pe care îi voiai? Vor mai veni oare în viața ta? Vei putea să îi iubeşti atât timp cât tu eşti amorțit? Te enervezi că nu te mai placi deloc, că te urăşti, că vrei să te schimbi – fizic şi psihic – şi nu poți. Faci eforturi ca un om care se îneacă. Vrei să sari deasupra apei, ieşi puțin, timp în care rosteşti un „Ajutor” stins, dar ceva te trage repede în jos. Mereu… şi mereu…

E revoltător pentru tine să văd cum oamenii se zbat să trăiască. Le-ai da lor viața ta. Dar nu poți. Cheltuie averi ca să mai aibă o şansă la viață. Pentru cancerul lor. De trup. Dar tu, la suflet, ce îi poți face? N-am auzit de citostatice emoționale. Dar dacă s-ar vinde, le-aş face. Le-aş lăsa să mă slăbească de tot, să mă chelească, să-mi lase cearcăne de un kilometru, să mă facă să arăt ca un mort. Dar ca un mort doar cu trupul îndreptat spre moarte, nu ca un zombie obosit de mult… un zombie care umblă neîncetat cu sufletul în palme, doar-doar poate îl ia cineva în brațe, poate îi spune că va fi bine, poate îl mângâie, poate… Dar cum spuneam, depresia e un cancer. Un cancer care la mine a recidivat. Mai puternic şi mai distrugător ca prima oară când am avut-o. Şi tare mi-e frică, de data aceasta, să nu fie în ultima fază. Să nu fie… metastaza sufletului.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.

Citiţi şi

Limpede nu vezi decât cu inima…

Să te placi până îți vine să zici, ca ardealeanul, f*te-m-aș!

Caut fantome, pentru că realitatea mi-a spus că sunt singură

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
4,943 views

Your tuppence

  1. Iu_lai / 27 October 2016 22:42

    Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 0 Thumb down 5
    Reply
  2. Belle dImagination / 27 October 2016 21:21

    Am fost şi eu acolo şi m-aş încumeta să zic că pot să vă ajut.
    Dacă doriţi, mă puteţi contacta pe blogul meu

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  3. Anamaria / 27 October 2016 21:01

    Ai nevoie urgent de medicamente si psihoterapie. Nu inteleg la ce medici ai fost pana acum..sau din ce scrii ca ti-au spus nici nu as baga mana in foc ca ai fost. Cauta un medic bun si fugi degraba la el. Bafta!

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  4. A / 27 October 2016 20:36

    Si eu am fost acolo, dar nu m-am scufundat atat de adanc in starea cu pricina. Pentru mine raspunsul a fost ‘eat,pray,love’. Exploreaza, du-te intr-o vacanta cateva zile, mananca bine.. Sa te rogi si sa planning, scoate tot, descarca-te si nu uite sa te iubesti pe tine. Invata sa te iubesti! 🙂

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  5. Valentina / 27 October 2016 20:17

    Daca ma intrebi pe mine casatoria ta este o greseala. De ce? Ai facut-o, nu te simteai intreg.Frica denota pentru mine faptul ca iubirea este moarta.Recomandarea mea: O perioada de 5, 10, 20 de singuratate si vei ajunge sa te simti intreg, nu vei mai avea asteptari de la nimeni, toate problemele devin minore.Ceea ce iti poate oferi singuratatea nu iti ofera nici dumnezeu, nici partenerul de viata, nici copilul, in viziunea mea.Da singuratatea aia care nu tie impusa ca la calugari, aia care v-ati gasit unul pe altul.

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
    • CuSiDespreMine / 28 October 2016 8:51

      Valentina, eu nu consider ca este o greseala. Nu am mai auzit asta: “frica denota ca iubirea este moarta”, sincer. 🙂 Daca el nu ar mai fi acolo, ar fi si mai greu si mai urat.
      Iti multumesc, totusi.

      Thumb up 0 Thumb down 0
      Reply
  6. Ana Domnica / 27 October 2016 15:49

    Dragul meu, intamplarea face ca si eu am trecut printr-o depresie asemanatoare la aceeasi varsta ca a ta. Capul sus! Vei depasi stare asta! Eu am incredere in tine! Respira! Asa… inca odata! Pur si simplu respira, lasa ziua sa treaca si respira in fiecare secunda! Cancerul va trece daca ai incredere in tine: tu meriti sa traiesti, tu esti o persoana minunata, tu meriti sa te bucuri de oamenii si lucrurile din jur. Te rog sa-ti repeti asta sincer, in fiecare zi. Si respira! Nu astepta nimic. Nu-ti promit cand lucrurile vor incepe sa se limpezeasca, dar medicamentul cel mai important pentru revenirea din depresie esti tu insuti! Pot sa te ajut, pot sa fiu acolo pentru tine, dar eu nu sunt medicamentul, tu esti. Curaj!

    Thumb up 6 Thumb down 0
    Reply
    • CuSiDespreMine / 28 October 2016 8:47

      Eu sunt cea care am aceasta boala/stare. 🙂
      Las ziua sa treaca, dar nu imi place deloc modul in care trece.
      Va multumesc pentru… increderea acordata ca va fi bine. 🙂

      Thumb up 0 Thumb down 0
      Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro