Dezavantajul de a fi bărbat

Paul Vinicius

9 March 2015

Paul ViniciusBănuiesc eu că nu toți armăsarii ajung în rai… Ba chiar, dacă e să fim riguroși, tropăie pe acolo și destule gloabe, numai fiindcă  au tot dat acatiste în pernă. Numai că, uite, s-a făcut deja vineri și, chestiile astea drastice mi-au cam ieșit din cap, lăsând loc doar libertăților de mișcare și expresie, așa cum ni se întâmplă mai tuturor în preajma orizontului de așteptare azuriu de dinainte de weekend.

Astfel încât mă pregătesc pentru sâmbătă ca omul cumpătat, încă din după-amiaza zilei de vineri. Numai că ea nu sună, deși acum vreo două zile mi-a aruncat, în cursul unei vizite la domiciliu, juma’ din lucrurile personale la gunoi – e drept, mare parte dintre ele inutile, împrăștiate în devălmășie prin cămăruța mea închiriată și mofluză, de burlac –, asta după ce mă întrebase, în prealabil, dacă nu aș vrea să facem sex.

Trebuie să recunosc că întrebarea m-a cam luat prin surprindere, întrucât nici nu apucasem bine să închidem ușa în urma noastră. De unde atâta grabă?! I-am răspuns ceva de genul că, de felul meu, sunt un tip urban, potolit și cam meticulos în tot ceea ce fac și că nici acum nu voi da semne de sprinteneli de spoială.  În definitiv, asta-i chestie de bioritm, lăsând la o parte faptul că ea fusese cea care îmi șoptise la ureche să o extrag din acel local pentru a petrece noaptea împreună. Cu alte cuvinte, am fi avut tot timpul din lume. A părut a înțelege, cu blândețe, ceea ce-i spuneam, însă, văzând probabil că nu mă prea reped la ea precum vreun războinic de-al lui Attila, ros la fund de șa, și-a găsit acea stranie preocupare.

angry lady

Primul obiect pe care i-a cășunat a fost un bocanc încă purtabil – după traiectorie, bănuiesc că era stângul, deoarece a luat-o la dreapta. Păi da, fiindcă oricum cam trecuse și iarna… Apoi, multe, multe altele, despre care nu prea mi-aș permite timpul să le înșir pe o listă, întrucât mai benefic mi s-ar părea să mă apuc să scriu un roman.

Am mai discutat între două fraze, după care, plictisindu-se, probabil, de aruncat lucrurile mele, și-a amintit de ale ei. Așa că m-a rugat să-i chem un taxi, care să o transporte acasă. Nu numai că nu m-am opus, dar chiar m-am arătat bucuros. Recunosc că bucuria îmi venea dintr-un sentiment cam meschin, din cauza celor câteva lucrușoare mai acătări și amintiri care îi scăpaseră furiei ei ciufulite de a face curat în casa unui bărbat neînsurat. Ca să n-o mai lungesc. Vineri nu m-a sunat, sâmbătă, așijderea, nici până la ora asta, de fapt, azi – adică, duminică, 8 martie – , când mă gândesc nu numai la ea, dar la toate iubitele care mi-au colorat viața în toate nuanțele posibile și imposibile. Fiindcă, fără ele, viața ne-ar fi grozav de plată și de insipidă, nouă, bărbaților. Și chiar dacă nu mă simt deloc fericit de faptul că nu m-a mai sunat și în ciuda dispariției unor obiecte familiare care poate mi-ar fi prins bine să le mai am, nu pot să nu îmi amintesc, cu un zâmbet, de sentimentul inefabil pe care l-am avut atunci când micuța mea cameră mi s-a părut că devenise de șapte ori mai mare.



Citiţi şi

Aşteptând un chip căruia să-i spovedeşti mângâierea

Oare are amicul dreptate?

Iubitule, tu mă…?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
8,026 views

Your tuppence

  1. Daniela Moldoveanu / 10 March 2015 12:13

    Superb! Nu ai ce sa comentezi dupa autor!

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  2. Bookish Style / 10 March 2015 11:05

    As fi curioasa cum ar suna un articol “Dezavantajul de a fi femeie”

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
    • Paul Vinicius / 12 March 2015 7:12

      Asta ar chiar fi o bună idee, Bookish Style. Trebuie să recunosc însă că, deocamdată, mă depășește. Poate, după ce mi-aș face o operație de schimbare de sex, să pot scrie eu așa ceva… Deși nu văd niciun motiv pentru pentru care aș face vreodată așa ceva. Mă simt destul de bine în pielea mea de bărbat… Deși câteodată mai am și vinere sau weekenduri triste – după cum am și mărturisit, nu?

      Thumb up 1 Thumb down 0
      Reply
  3. Paul Vinicius / 9 March 2015 23:04

    @Alex – Cât despre întrebarea ta de la urmă: „Unde e distractia in asta?”, chiar nu am habar ce să-ți răspund? Ție nu-ți plac decât textele distractive? Mă rog, se poate și așa – „de gustibus et coloribus non est disputandum”… Chit că mie mi-a plăcut să citesc și Dostoevsky și Proust și Kafka și Céline, care, e drept, nu sunt prea distractivi. Totodată sunt mirat și mâhnit că nu ai depistat umorul din textul meu.

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
  4. Paul Vinicius / 9 March 2015 22:50

    Dezavantajele au fost mai multe, Alex, în povestea asta, chiar dacă nu le-am „acoperit” – în text – pe toate, dar hai să mă refer doar la unul, mai general. Bărbatul fiind „polul puternic”, își asumă mult mai ferm deschiderea, sinceritatea și directețea. Desigur, am spus: „în general”, fiindcă sunt destule excepții de la regulă, nu? Or, faptul că ea îmi avea telefonul, pe când eu pe al ei nu, m-a pus într-o oarecare situație de „dezavantaj”. De aici și titlul, care în varianta originală și strict asumată personal (fiindcă textul ăsta nu are nimic general în el, nu-i decât o poveste proprie, autobiografică, dacă vrei) ar fi trebuit să fie, în întregul lui: „Despre dezavantajul de a fi bărbat, într-o seară de vineri”. Dar, desigur, dat fiind formatul revistei și normele de tehnoredactare, a fost redus.

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  5. Alex / 9 March 2015 22:03

    Si dezavantajul in a fi barbat unde-i? Nu vad decât o femeie care striveste “corola de minuni a lumii” cand ar fi putut obtine ce-si dorea fara sa fie nevoita sa ceară si un barbat care, ca orice barbat (si femeie cu cap, as adauga), nu se grabeste sa ia ce cade din pom, ci dimpotriva, ar prefera sa culeaga el singur fructul, proaspat si imbietor. Adica, in alta cheie, sa-si exercite calitatile de “vanator”, nu sa primească iepurele gata lesinat. Unde e distractia in asta?

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
    • Ramona / 10 March 2015 7:03

      Cred ca Alex, punand intrebarea “Unde e distractia in asta ?”, se referea la distractia (sau reversul ei) de a primi iepurele, gata lesinat, pe tava. Si ca mai distractiv era daca facea el, realmente, pe vanatorul, functie de neconstestat a barbatului.
      Eu una am depistat umorul fin al articolului, insa nutresc compasiune pentru respectiva femeie, disperata mai ceva ca o fata mare la maritat si care, prin felul in care a pus problema, isi materializeaza grava lipsa de auto-control si echilibru.
      Cat priveste lucrurile bine facute, temeinic si nu in graba flamandului de viata, sunt in asentimentul tau, desi recunosc ca nici eu n-am fost dintotdeauna asa. Am invatat asta pe parcurs.

      Thumb up 3 Thumb down 0
      Reply
  6. Paul Vinicius / 9 March 2015 16:59

    Pe de altă parte, Mistral Gagnant, mi-ar părea foarte rău să te fi supărat așa de tare încât să nu mai vorbești cu mine, fiindcă ți-aș simți lipsa. Hai, revino 🙂

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  7. Paul Vinicius / 9 March 2015 15:12

    Ei, scuză-mi aciditatea, Mistral Gagnant, dar nici comentariul tău n-a fost mai „bazic”. În plus, „pedala” pe niște păreri de-ale tale care nu aveau legătură cu textul. Nu e oare normal să pun lucrurile la punct – ca autor al lui -, atunci când constat că a fost citit superficial? În plus, nu era nici măcar pornit pe ideea vreunui reproș adresat femeii de către un bărbat. Dimpotrivă.

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  8. Paul Vinicius / 9 March 2015 14:17

    Păi, Mistral Gagnant, oare chiar știm să citim și să înțelegem un text, sau doar ne facem că plouă, numai ca să ne expunem niște concluzii personale, în funcție de starea de spirit de moment, fără nici o legătură cu textul citit? Te întreb asta tocmai fiindcă observ că amesteci și denaturezi datele textului de mai sus. În primul rând, de unde ai tras tu concluzia că eu i-aș fi avut numărul de telefon? Că ea mi-l aflase și îl știa, cred că reiese destul de clar din text, nu? Tot din text, dacă l-ai fi parcurs cu atenție, ai fi putut observa că timpul de desfășurare al acțiunii acelei singure seri a întâlnirii noastre, avusese loc anterior, „cu vreo două zile” înaintea zilei de vineri, 6 martie – când începe narațiunea. Ca să nu mai vorbesc despre faptul că tu faci – cu de la tine voie (și cu nicio legătură cu textul) – afirmația că aș fi „umilit-o refuzând să” fac sex cu ea. Păi, nu reiese suficient de clar că ea îmi propusese o noapte întreagă și că eu am fost doar nedumirit de graba cu care m-a invitat să trecem la acțiune? Oare nu mi-am explicat suficient de convingător punctul de vedere conform căruia nu-mi place să fac sex pe fugă, ci temeinic? Mă rog, poate ție îți place pe fugă și atunci chiar nu mai am nimic de comentat. Fiecare cu „păsărica” lui…

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
    • Mistral Gagnant / 9 March 2015 15:02

      Offff, de cate ori iti scriu esti foarte acid. Mi-ai frant inima.
      Nu-ti mai scriu niciodata 🙁

      Thumb up 0 Thumb down 0
      Reply
  9. Mistral Gagnant / 9 March 2015 13:25

    Sunt precisa ca a asteptat s-o suni tu, in conditiile in care ai umilit-o refuzand sa faci sex cu ea si in conditiile in care era weekend-ul cu 8 martie si ar fi fost penibil sa sune ea de ziua ei.
    Sunt curioasa de ce ai considerat ca ea ar fi trebuit sa sune si sunt curioasa de ce nu ai sunat-o..

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro