Despre frumuseţea pierdută a vieţii

Mihaela Cârlan

23 May 2011

”Suntem năpădiţi de probleme secunde. Avem preocupări de mâna a doua, avem  conducători de mâna a doua, trăim sub presiunea multiplă a necesităţii. Ni se oferă texte mediocre, showuri de prost gust, condiţii de viaţă umilitoare. Am ajuns să nu mai avem simţuri, idei, imaginaţie. Ne-am urâţit, ne-am străinat cu totul de simplitatea polifonică a lumii, de pasiunea vieţii depline. Nu mai avem puterea de a admira, de a lăuda, cu o genuină evlavie, splendoarea Creaţiei, văzduhul, mările, pământul, oamenii. Suntem turmentaţi şi sumbri. Abia dacă ne mai putem suporta.”

În completarea acestui tablou sinoptic descris de Andrei Pleşu, aş mai adăuga şi alte nenorociri, dar şi motive de reflecţie: sistemul de sănătate este ineficient, scump şi, câteodată chiar periculos (şi atunci de ce să nu trecem grija pentru sine în propriile mâini); industria alimentară este sursă de dezvăluiri şocante şi şapte oameni din 10 ajung la medic din cauza alimentaţiei nesănătoase (şi atunci de ce nu renunţăm la a mai mânca prost şi, uneori, chiar mai scump); surplusul de greutate şi obezitatea au devenit boli pandemice, făcând mai multe victime decât SIDA şi cancerul la un loc (şi atunci de ce ne facem că nu ştim). Şi n-am isprăvit. Statisticile mai vorbesc şi despre alte adevăruri cumplite: oamenii care nu citesc trăiesc mai puţin, mânioşii trăiesc urât, cei care nu cunosc plăcuta zăbavă cu prietenii au o viaţă mohorâtă, cei care nu iubesc, care nu împărtăşesc, care cer mereu înainte de a da, care nu fac bucurii, care trec încruntaţi pe lângă copaci înfloriţi şi copii, care nu varsă o lacrimă de fericire, se întorc de unde au venit fără glorie, îngenunchiaţi de propriile neputinţe şi nu de soartă.

“Există pentru acest derapaj primejdios o terapie plauzibilă?” se întreabă Pleşu. Ei bine, după atâtea veşti proaste am găsit şi una bună, care ar putea fi un răspuns chiar dacă ea se referă deocamdată la alţi locuitori ai planetei: peste un miliard de oameni (o şesime din populaţia globului) au devenit interesaţi de wellness (starea de bine), care ar putea avea şansa de a deveni un stil de viaţă şi în România. Poate nu tocmai la asta s-a referit Pleşu când a răspuns: “Da, cu condiţia să ne dăm seama de gravitatea primejdiei. Cu condiţia să impunem atenţiei noastre zilnice alte priorităţi şi alte orizonturi.” Dar ar putea fi şi grija pentru sine un orizont onorabil.

Faptul că avem o singură viaţă şi un singur trup pentru a o străbate ar trebui să fie o prioritate suficient de motivantă, încât, indiferent de vârstă sau istorie personală, să ne simţim mai des datori cu atenţie pentru aceste daruri. N-om sta acum toată ziulica prin spa-uri, săli de gimnastică ori cabinete de înfrumuseţare. Fără excese, pentru că orice exces într-o direcţie fură din timpul pentru alte îndeletniciri care dau strălucire întregului.

Mă mai gândesc şi că, prea adesea, doar faptul că suntem fizic sănătoşi nu ne mai este de ajuns ca să fim şi senini. Necazurile noastre de moment, sortite a fi trecătoare, se amplifică şi din cauza prostului obicei de a privi mai des în sus, la cei consideraţi mai norocoşi, şi mai rar în jos, la cei mai năpăstuiţi decât noi. Şi zic io, aşa, o umilă părere: într-o dimineaţă oarecare, chiar înnorată şi rece, de ce nu ne-am trezi cu nevoia de-a mulţumi pentru că suntem în viaţă, cu gândul că avem motive fără număr şi putem să o însorim şi colora după cum ne este voia? Fiindcă, parol, că funcţionează :).

Şi acum, pentru toţi morocănoşii…



Citiţi şi

Sexualitatea și societatea – o dezbatere de neratat

După ce mai recunoaşteţi o doamnă astăzi, domnule Andrei Pleșu?

Andrei Pleșu despre Despacito

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
3,865 views

Your tuppence

  1. Baiet(EL): Daca am ...avea macar conducatori de mana a doua ! / 28 May 2011 16:39

    Dar exista o Lege (a compensatiilor naturale) macar, F E M E I L E !cine a avut parte de asa un Cadou ,a avut parte de T O T .Pacat ,ca nu tin vesnic! M.me Carlan, merci,oricum!

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  2. Lucian Spirescu / 25 May 2011 16:49

    Mulţumesc Mihaela pentru aşa o postare frumoasă, dar şi pentru multe altele.

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  3. Alina / 24 May 2011 23:21

    Inspirata melodie intr-o magistrala interpretare si in perfecta rezonanta cu articolul! Felicitari!

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  4. georgia / 24 May 2011 0:21

    Asadar, mancati sanatos, cititi cat de mult puteti, alocati-va timp pentru meditatie, ingrijiti-va de sufletul vostru, preocupati-va de intretinerea relatiilor cu prieteni si familia, faceti sport si zambiti cu generozitate pentru o stare generala de bine, de comfrot psihic si emotional, pentru echilibru…traiti frumos! Cred ca am prins ideea… insa practica ne omoara cel mai adesea 🙂

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  5. Precious / 23 May 2011 10:39

    Intr-adevar nevoile necontenite care genereaza la randul lor alte nevoi, ne fac sa devenim sclavii unui sir lung de dependente de cele mai multe ori imaginare.Muncim pana la epuizare, facem compromisuri, ne calcam pe picioare intr-o forfota continua pentru a le staisface si uitam sa traim, sa ne bucuram de ce avem. E pacat… pentru ca viata trece pe langa noi fara ca noi sa fi avut bucuria de a o trai! Si spun bucurie pentru ca razele soarelui, zambetele celor dragi, floricelele de pe camp, cerul instelat, ciripitul pasarelelor sunt doar cateva dintre micile bucurii ale vietii…gratuite, nu trebuie sa muncim pentru ele, dar nu imi dau seama de ce nu le vedem.

    Thumb up 6 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro