Despre Melanie Fiona şi succes

Mihaela Cârlan

8 December 2010

O prietenă mă invită pe 2 decembrie, la 18:30 fix, la Fratelli Studios, să iau un mini-mini interviu unei cântăreţe care urma să concerteze în club abia la 23:00 fix. Lăsând la o parte că numele nu îmi spunea nimic, timpul alocat mi se părea ilar: şapte minute! Dar, hai să vedem ce iese, îmi zic.

Citesc pe Google în diagonală câte ceva despre, şi, în drum spre, mai primesc pe telefon o informaţie de la o altă prietenă: M.F. este imaginea Rocawear (never heard), brandului de îmbrăcăminte al lui Jay-Z (soţul lui Beyoncé, asta ştiu). Este şi model, deci. M-am scos!

Ploua cu găleata. Ajung, parcarea e goală, clubul, gol, aproape 7 p.m e foooarte devreme pentru clienţii casei, M.F. întârzie – avionul cu care vine de la Paris e vinovat, câteva domnişoare şi un domnişor o aşteaptă în semi-întuneric pentru acelaşi lucru, se face şi o listă, sunt numărul 3, ar trebui să ne grăbim şi mai tare, cu toţii, că mai trebuie făcute şi repetiţii…

Cât aştept, o întreb pe organizatoare dacă M.F. a avut cerinţe speciale. Nu, nu e Madonna cea Faimoasă, n-a vrut prosoape nu ştiu de care şi nu ştiu mai cum, nu vine cu bucătarul ei, nu vrea scofeturi (mâncăruri alese). Doar atât: temperatura să fie exact 21,9 grade Celsius, 70, pe scara Fahrenheit – în camera de hotel, bănuiesc – şi băuturile să nu fie reci. Modestă, M.F.

E timpul să vă spun cine este M.F. şi care este legătura cu succesul: Melanie Fiona. Două prenume, ca personajul din Shrek. Cum vă spuneam la început, habar nu aveam că are 27 de ani, că este canadiană, dar că acum trăieşte în California, că e cântăreaţă de R&B, pop, soul şi hip-hop, că are un hit cu un titlu controversat, “Give it to me right”, şi un disc, “It kills me”, care s-a cocoţat în vârful clasamentului Billboard R&B şi a rămas acolo câteva săptămâni. Că de curând a venit şi nominalizarea la unul din premiile Grammy. Nu mă pricep la genurile acestea de muzică, dar pot recunoaşte succesul.

Când am pus întrebarea aia deşteaptă, de când cânţi?, că m-am gâdit că or mai fi şi talente locale pe care le-ar interesa parcursul, am aflat că Melanie Fiona a început să curteze succesul de pe la 3 ani, dar el a catadicsit să-i răspundă după mai bine de 20 de ani. Deşi harul şi dragostea au fost acolo de mică, Melanie sau Fiona, n-a prea cântat în public. Chiar şi când era în liceu, prea puţini au ştiut despre pasiunea ei pentru muzică. Acum, foarte mulţi au descoperit-o pe Melanie Fiona şi i-au devenit fani.

Femeie frumoasă, Melanie Fiona! Are culoare aia de invidiat – ciocolatie, un păr lung şi taaare muuuult. E suplă, deşi nu face sport. Se mişcă bine, deşi nu ia lecţii de dans, dar are de gând. N-a iubit decât de vreo două-trei ori până acum, şi are de gând să mai iubească. E veselă şi vorbăreaţă, impetuoasă şi prietenoasă, încă neatinsă de morbul vedetismului. Aşa îşi doreşte să rămână. Vrea să ajungă acolo – mâna cu degete fine arată în sus. E disciplinată şi când trebuie, munceşte şi câte 20 de ore pe zi. Părerea mea de proaspătă cunoştinţă este că are tot ce-i trebuie ca să reuşească. Voce, în primul rând. Apoi, e naturală în gesturi, mişcări şi vorbă. Nu spune prostii. Nu are fiţe. Nu m-am putut abţine să nu fac comparaţii în gând. Alt aluat, nu altă culoare.

După vreo 12 minute de chat, mi s-a făcut semnul de întrerupere, ca la jocul de baschet – time out! Asta e! N-a fost chiar rău. Am cunoscut-o destul pe Melanie Fiona. Mai mult nici n-am vrut să aflu:câte kilograme are, ce mănâncă, cum arată o zi din viaţa ei, ce culoare îi place, ce animal, ce parfum, ce pantofi, ce apă de gură, marcă de lenjerie sau scobitori. Cineva o va întreba şi aşa ceva. Ne-am îmbrăţişat şi am făcut loc domnişorului pentru următorul interviu.

La ieşire, l-am întâlnit pe managerul echipei, un american blond, un pic nedumerit, nu tulburat. Tocmai se întorsese de la toaletă, unde dăduse, aşa, de “welcome to Romania”, peste un tip… gol puşcă, fără brandul turistic. Cum unele întâmplări au şi câte o explicaţie mai puţin năucitoare, cineva a presupus că era un angajat care se schimba, şi nu un exhibiţionist. Am răsuflat uşurată. Onoarea locului a fost salvată.

Concertul a început foarte târziu, la 1:30! Cică Melanie Fiona ar fi furat câteva ore de somn la un hotel, bună idee!, până s-a mai umplut Fratelli. De oameni şi fum. A cântat trăsnet şi a plecat fulger înapoi, în Franţa, la 5. Dimineaţa. După mai puţin de 12 ore de când aterizase la Bucureşti. Din care eu sigur mă voi lăuda peste câţiva ani că am stat 12 minute de vorbă într-o seară de decembrie tomnatic ploioasă, în anul de mare criză, 2010, cu faimoasa Melanie Fiona. Iar asta n-ar fi fost posibil dacă, în cadrul serilor Finlandia Pure Senses, Pure Sound, nu s-ar fi organizat concertul în premieră în România.

Citiţi şi

EUROPAfest 2016

Rasism de playlist

11/12/13 – 2013 în 12 propoziţii (9)

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
633 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro