Despre mucişori şi căcuţă. Fără sexuleţ

Dollores Benezic

11 August 2012

Spun din start că nu sunt mamă, cu foarte puține excepții, când am fost așa de amorezată în viața mea încât să mă imaginez legănând copilul LUI, nu mi-am dorit copii, și e foarte puțin probabil spre deloc că voi avea vreodată în viața asta. Nu intrăm în detalii acum, le trecem la capitolul n-a fost să fie, nu sunt de părere că e musai să faci un copil, indiferent de condițiile din viața ta, tocmai pentru că sunt unul dintre copiii crescuți de un singur părinte și știu ce înseamnă acest dezechilibru emoțional. Deci dacă vreți să comentați la ce am de spus mai jos cu „se vede că n-ai copii și d-aia” sau „o să vezi tu când o să ai copii”, abțineți-vă, că nu e cazul.

Pot deci să emit niște păreri de om despre anumite chestii care i se întâmplă unei femei după ce naște, tocmai pentru că am mintea limpede, neafectată de acest microb care este grija față de „ăla micu’”.

Avem așadar o tânără, ferice, cu o căsnicie proaspătă și un soț dornic să devină tată. Poate că ea nu dorește neapărat să-și întrerupă cariera atât de repede după nuntă, dar dacă Iubi vrea, îi cedează. O dată, de două ori, și gata sarcina. Urmează o perioadă euforică de explorări, complimente, felicitări și sfaturi. Burta crește, viitoarea mămică e centrul atenției, fiecare simte nevoia să pună mâna pe „balon” de parcă ar fi mielul Vasilică, cel care aduce noroc. Mama urmează să mai fie la fel de băgată în seamă încă nouă luni și ceva, inclusiv în salonul de nașteri, de unde-și arată lumii, online și offline, trofeul.

Prietenele „mielului” se entuziasmează o vreme, după care viața își intră în ritmul normal. Spre deosebire de tânăra mamă, pentru care viața în trei este ca o explorare a peșterii lui Ali Baba, ele au de înfruntat aceleași sarcini la job, de suportat aceiași șefi imposibili, să-și vadă de viețile lor, eventual să-și găsească și ele un Iubi care să dorească să le impregneze sau dacă nu măcar un tip cu care să se simtă bine un week-end la mare, vine concediul, vine criza, trece viața.

După perioada de noutate în care tânăra mamă și proaspătul ei copil sunt vizitați, pozați, lăudați, pupați, vine perioada în care nici dracu’ nu-și mai aduce aminte de ei. Like-urile pe Facebook, la poza bebelului, se strâng fie din complezență, fie pentru că juniorul chiar are o mutră haioasă, și oricum un like nu costă. Dar mama începe să se simtă neglijată. Iubi are de lucru, mama și soacra au plecat și ele, bebe doarme – dacă are noroc – și mami începe să simtă nevoia unei bârfe mici cu fetele, la o țigară. Piei Satană, a zis cineva ceva de ţigară?

Ultima dată când fetele au vizitat-o, în grup ca pe sfintele moaște, n-au vorbit decât despre ăla micu’, cum gângurește, de câte ori mănâncă, cum doarme, cât de consistent face caca și cât de greu e să-i aspiri mucișorii din nărișoarele lui mici și rozalii. E evident că nu ai cum să discuți despre altceva când scopul vizitei e acela de a bifa vederea copilului. Dar cum statul acasă cu copilul – oricât de recompensator ar fi faptul că el mănâncă bine, doarme frumos și cacă sănătos – nu suplinește nevoia mamei de socializare și de a se simți în continuare o femeie cu preocupări intelectuale, încep să apară probleme în paradis.

Ea devine irascibilă. El nu pricepe de ce. El a vrut copilul pentru ca ei să formeze familia perfectă. Ea nu se mai simte femeie, deși traversează cea mai intensă și superhormonată perioadă din viața unei femei. Și atunci încep reproșurile la adresa prietenilor. Asta e faza precoce, mai târziu când copilul va crește vor fi presiunile la adresa lui, să facă ce crede mama că e bine, că de aia s-a sacrificat pentru el, nu?

Revenind la prieteni, mama începe să le reproșeze. De luni de zile nu m-ați mai băgat în seamă, nu ați mai dat un telefon, nu m-ați mai vizitat. Ce fel de prieteni îmi sunteți?

Există două curente aici. O bună prietenă îmi spunea că nu poate să se mai vadă cu prietenele ei devenite mame din cauza faptului că ele parcă intră în epoca în care cineva le ia mințile. Nu mai sunt aceleași femei, sunt niște automate de schimbat scutece, alăptat și legănat. Nimic din ce este străin acestor ritualuri nu le interesează și nu mai are importanță. Nici măcar parolismul. OK, ai un copil, asta nu înseamnă că ai un handicap sau că ceasul tău funcționează după alt meridian, deci de ce ar trebui să te aștept 40 de minute la o întâlnire la care tu întârzii pentru că ăla micu’ a avut colici? Cum tu consideri că e important programul tău cu copilul, și eu am un program la fel de important cu viața mea. Prietenii au acest obicei enervant de a se considera la fel de importanți precum copilul vostru, deci dacă nu sunteți capabilă să-i vedeți la fel, nu vă mai obosiți să le cereți să vă însoțească în plimbările cu căruțul.

Al doilea curent: nu mă interesează mucișorii și căcuța. Am numai 27 de ani, încă îmi trăiesc tinerețea, vreau să explorez lumea și tot ce ține de pasiunile mele. Inclusiv sexul, care e un tabu pentru proaspetele mămici. E ca și cum ai discuta despre funie în casa spânzuratului, nu? Discuțiile cu proaspăta mămică nu mă mai provoacă intelectual. Ea nu mai este prietena cu care îmi făcea plăcere să ies, ci este o persoană luată în stăpânire de mica ființă care i-a ieșit din uter. Când o să revină la pasiunile de dinainte de sarcină vom relua relația.

Eu una nu mă identific cu nicunul dintre cele două curente, și cred că totul ține de tipul de prietenie care te leagă de mămica respectivă. Am o singură prietenă mamă a doi copii, cu care atunci când mă întâlnesc discut despre orice. Asta pentru că nici ea nu e obsedată de copii, nici eu nu sunt neapărat împotriva discuțiilor despre cei mici, dar vorbim despre ce ne trece prin minte la momenutul respectiv. Ba chiar i-am fost nașă pentru unul dintre copii, tocmai pentru că ea a zis că fiul o să aibă ce să discute cu mine când va fi mare.

Ce mi se pare că mai intervine între tinerele mame și cohorta de prietene de până atunci este chiar schimbarea statutului marital, la care se adaugă copilu’. De-a lungul timpului am pierdut multe prietene de care nu mă mai lega nimic pentru că pur și simplu ni s-au schimbat opțiunile și modul de a petrece timpul. E foarte rară situația în care o femeie sau un bărbat single aleg să fie prieteni de familie cu un cuplu, și să fie ceea ce se cheamă a cincea roată la căruță. Asta nu este decât expresia unei prietenii puternice cu unul dintre soți. În realitate nimeni nu se simte în largul lui într-o prietenie în trei, în care doi formează un cuplu. Fie măcar și pentru faptul că ori de câte ori cei doi se sărută tu trebuie să întorci capul și să devii brusc preocupat de natură, din decența de a le oferi lor un spațiu intim.

Concluzia acestui lung expozeu este că nu există o regulă. În general mamele devin niște ființe imposibile atunci când reușesc să eclozeze. Dar relațiile lor cu restul lumii depind exclusiv de modul în care ele, și nu lumea, reușesc să se adapteze și să-și dea seama că starea lor nu le dă acel aer de regalitate și nici statutul care să le permită să ceară ca toți „supușii” să le viziteze și să le venereze. Cel mai bine, doamnelor, atunci când sunteți în situațiile descrise mai sus, și nu vă regăsiți în viața de dinainte de sarcină, este să vă găsiți partenere de discuții în parc, cu alte mămici, bunici sau bone. Poate fi o etapă temporară a vieții voastre sau, cine știe, poate chiar vă descoperiți adevărata menire. Aceea de a crește copii și nimic altceva. Atunci când vă supărați pe prieteni și pe lumea care „se schimbă de când ați născut voi” gândiți-vă că nu lumea a expulzat un pepene dintr-o gaură de  golf, ci voi. Și că un asemenea act are reprecusiuni sigure asupra mentalului. Dați-vă timp să vă adaptați la noul statut, să reveniți eventual la forma și preocupările dinainte, și nu aruncați măgăreața asupra prietenilor care n-au nicio vină nici că voi i-ați cedat lui Iubi, nici că vă simțiți singure într-un concediu maternal de la care așteptați alte satisfacții. Priviți partea  plină a paharului, când veți fi bătrâne și zbârcite voi veți avea un copil care vă va aduce cana cu apă la pat, în timp ce prietenele alea nesuferite care continuă să aibă o viață în timpul concediului vostru maternal vor îmbătrâni singure și nesuferite, alături de o ciurdă de pisici ;).

Citiţi şi

Da, era însurat

Ne vom bucura mâine, azi suntem prea ocupați

Eşti soţia lui. De ce ne faci de râs?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
34,780 views

Your tuppence

  1. Ioana / 6 December 2016 0:03

    Îmi este tare milă de voi, cele care ați ales să vă „trăiți” viața fără a da o altă viață. Mă refer strict la cele care ați ales, nu la cele care nu ați avut, poate, de ales. Vă ascundeți durerea în spatele unor cuvinte meșteșugite și vă mințiți. Vă mințiți atât de bine încât vă credeți și voi. Vă îmbrăcați egoismul feroce în haine de sărbătoare și defilați cu el de parcă ar fi un trofeu câștigat într-o luptă cu voi însevă.
    Jigniți femei care nu merită să fie jignite chiar și pentru simplul fapt că au un suflet mai mare decât al vostru. V-ați gândit vreodată cu inteligența voastră sclipitoare, că în felul acesta vă jigniți și mamele? Pentru că sunt convinsă că toate aveți o mamă care v-a șters la…..și la……și v-a dorit și v-a iubit și poate a sacrificat zile și nopți și o viață întreagă pentru ca voi să vă puteți permite sexulețul acela atât de important pentru voi.
    Nu vă este niciun pic rușine de felul în care, implicit, le jigniți și pe ele?
    Același lucru vreau să le întreb și pe doamnele care administrează acest site.
    Nu au avut nicio strângere de inimă când au publicat această mizerie de articol? Nicio remușcare? Niciun gând îndreptat către mamele lor?

    Hot debate. What do you think? Thumb up 4 Thumb down 5
    Reply
  2. Georgiana / 5 December 2016 0:31

    Cel mai prost articol si cel mai penibil !

    Hot debate. What do you think? Thumb up 4 Thumb down 4
    Reply
  3. Ella / 4 December 2016 23:27

    Pana si in comentarii povestiti tot de copii :))
    Alooo!! V-ati vandit ca nu e nimeni curios? Ca daca e curios va intreaba? Chiar sunteti stresante! Nu mai stiti vorbi decat despre cat de fabulosi sunt copiii vostri si Doamne cat de rai sunt altii!!
    Va intelegem atitudinea resemnata….va suportam crizele, povestile, frustrarile….dar nu ne judecati! Ca asa cum ati ales voi, (sau poate nu ati ales, dar s-a intamplat) asa alegem si noi, sa NU!

    Thumb up 3 Thumb down 3
    Reply
  4. Alis / 27 November 2015 9:58

    Bravo girl!!Bravo

    Thumb up 4 Thumb down 3
    Reply
  5. Andreea / 27 November 2015 1:11

    Esti cam frustrata domnisoara!
    Eu sunt mai tanara decat tine si nu am ideile astea de rahat turcesc 🙂 . Nu pot spune ca mi-am dorit copii dar s-a intamplat sa raman gravida si imi asum lucrul acesta. Abia astept sa vb despre cacutza sau alte lucruri cu prietenii mei . Stiu ca or sa fie acolo pt mine. Nu spune nimeni ca daca devii mama trebuie sa renunti la placerile tale . Exemplul pe care l-ai dat cu intarziatul 40 de min pt ca bebelusul avea colici este deplasat. Cum ar putea o proaspata mamica sa isi lase copilul, o fiinta strict dependenta de altcineva, in agonie?
    Chiar imi este mila de tine si mi se pare ca pe atat de culta precum vrei sa pari, pe atat de ignoranta esti.
    Daca la batranete crezi ca nu o sa fie langa tine, te rog nu iti lua pisici. Nu trebuie sa chinui bietele animale!!

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 37 Thumb down 15
    Reply
  6. Dana / 26 November 2015 23:30

    Ce articol trist…banuiesc ca la fel de trista este si persoana ce l-a scris.. Poate banuiesc gresit, asa cum a banuit si ea ca stie atat de multe despre iubi, cacuta si sexulet.. Ma gandesc ca este o persoana foarte limitata in ceea ce priveste iubirea, prietenia adevarata, dragostea neconditionata si alte “nimicuri” de genu’. Am 28 de ani, un sot iubitor cu care imi impart viata de 12 ani, o gasca de prieteni alaturi de care ma distrez ori de cate ori am ocazia, o afacere care ma implinese profesional, cateva prietene bune, dar buuune de vreo 15 ani incoa’ si…surpriza, am si un baietel de aproape 2 ani care m-a invatat (pe langa a-l sterge la fund, a-l alapta, a-i canta) ce inseamna dragostea neconditionata (despre care vorbeam mai sus), lucrurile cu adevarat importante in viata, cat de frumoasa este viata alaturi de el. Bineinteles ca e dreptul fiecarei femei sa aleaga, ba mai mult, sa-si doreasca sau nu un copil si nu judec nici macar o secunda decizia fiecareia, dar am simtit nevoia sa impartasesc si experienta mea pentru ca acest articol a fost scris DESPRE MINE si nu m-am regasit deloc in randurile lui..asa ca m-am isterizat, ca o frustrata ce sunt (cum sugera cineva in comentarii, la adresa mamicilor cu “cretini cacaciosi si plangaciosi”).

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 35 Thumb down 12
    Reply
  7. Lavinia / 26 November 2015 17:21

    Persoanele care vb doar despre copiii lor odată ce s au născut sunt persoane care n-au avut ceva semnificativ in viața lor înainte de a deveni părinte .. Nu cred ca are de-a face cu faptul ca au copii.. Pur si simplu au un scop in viața acum .. Si intr adevăr un copil iti da un scop odată ce s a născut .. Esti responsabil sa crești o ființa care e ca o foaie albă sa devină un om :)) Anyway..Fiecare e liber sa aibă propria părere .. Însă părerea ta nu vine dintr-o constatare factuala .. Ci din propriile tale sentimente vizavi de anumite lucruri pe care nu le-ai putut realiza .. Asta e părerea mea 🙂 toate cele bune

    Hot debate. What do you think? Thumb up 15 Thumb down 7
    Reply
  8. Elena / 26 November 2015 17:13

    Sa mai adaug ceva: sa ai sau nu copii, este alegerea fiecărei femei si in prezent putem sa o facem sau nu. Dar nu exista “superioritate” ca aparții unei categorii sau alteia, din contra, poti fi un om împlinit, indiferent de alegerea ta.

    Un copil te invata enorm – despre el si despre tine – la fel cum ai folosi timpul asta sa inveti singura alte lucruri, alte domenii sau … Despre tine. Te opresti din învățat numai daca tu dorești (vorbeam cu o mămica zilele astea care spunea ca si-a inteles copilaria si relația cu părinții de cand are copil). Deci orice încercare de a-ti arata superioritatea pentru ca ai ales o cale sau cealalta arata de fapt ca tu nu ai învățat nimic.

    Frustrări sunt in ambele cazuri… Din motive diferite, asa ca nici nu as propaga ideea ca mamele sau femeile ce nu-s mame sunt frustrate. Fericirea depinde de mai multi factori, prea multi pentru a alege numai unul ca determinant.

    In final: insarcinata fiind, pot sa spun cu mana pe inima ca e greu. Mai greu decat sa-ti faci un business, mai greu decat sa inveti sa programezi (da, am facut-o si pe aia), mai greu decat orice am facut pana in momentul asta. Asa ca poate ar trebui sa nu criticam lucrurile pe care le cunoastem. Cel putin pana ajungem sa le cunoastem 🙂

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 19 Thumb down 2
    Reply
  9. Aki / 26 November 2015 17:00

    Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 3 Thumb down 7
    Reply
  10. Elena / 26 November 2015 16:54

    Eu gândeam ca tine. Pana ce a facut un copil cea mai buna prietena a mea. L-am iubit cum o iubeam pe ea si – surpriza – eu intrebam de cacutzu, gangurit, iesit la plimbare cu carutul si toate cele. Eu voiam sa stiu ce simte, cum se simte, care sunt sentimentele ei pentru soț acum si asa mai departe. Pentru ca o iubesc pe ea si asta e un moment important al vieții ei, mi-am dorit sa fiu alături de ea si sa împărtășesc totul. Am vorbit si de altele, dar nici una dintre noi nu prea avea chef. Am stat si ore întregi uitându-ne fixe la copil si nevenindu-ne sa credem ca a iesit din ea.

    Cred ca nu as face-o decat cu oamenii pe care ii iubesc, prietenele mele, sora mea. Mie imi suna a “nu-mi pasa de prietenele mele” ce spui tu. Pentru ca poti descoperi o grămada de lucruri de la actualele mame, daca chiar vrei sa afli.

    Si da gandeam exact ca tine acum câțiva ani. Dar era imaturitate si teribilism, acum stiu. Astept un copil si absolut toti cunoscuții mei sunt surprinși – tocmai ca imi vociferam ideile puternic, ca si tine. Si in mod insensibil si fata nici un consistent pentru sentimentele celor din jur sau fara a gândi ca oamenii simt lucrurile diferit. De asta nici macar nu am fost prima persoana care a aflat ca a mea buna prietena va avea copil. “Stiu ca pe tine nu te intereseaza lucrurile astea”, a zis ea. Asta m-a panicat… Un lucru important din viata unei persoane pe care o iubesc nu este împărtășit cu mine pentru ca nu inteleg empatia ai nu accept oamenii din jur asa cum sunt, vreau sa ii modelez dupa mine, sa vorbească de “lucruri interesante”, ca e plictisitor sa abereze constant de copii.

    De atunci am inteles si am crescut. Nu zic ca vei avea copii si vei intelege, asta nu stii niciodata (sa repet cat se vehementa eram eu?) dar vei creste ca persoana, vei iubi, vei accepta, si vei intelege. Atunci nu ti se va mai părea plictisitor sa vorbești despre cacutzu cu o persoana pe care o iubești. Pentru ca nu este. Din contra.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 32 Thumb down 4
    Reply
  11. dorina / 26 November 2015 16:35

    Cred ca e un punct de vedere. Fiecare mama e altfel. Reactioneaza altfel, are altfel de prieteni, aspiratii altfel. E adevarat ca am un copil, si l-am facut nu fiindca mi-a impus sotul meu, ci fiindca am dorit amandoi. Insa odata cu venirea copilului care, by the way, are acum 17 ani si e prietena mea cea mai buna, nu mi s-a paut ca s-a schimbat ceva esential in raporturile cu cei din jurul nostru. Am fost o familie binecuvantata cu doua perechi de bunici in orasul nostru asa ca, la cea mai mica angoasa, era bataie pe cine sa stea cu bebele. Am fost la chefuri in continuare, am iesit cu prietenii in continuare, iar cand a mai crescut am luat-o cu noi si pe ea. Conteaza foarte mult sa realizezi ca atunci cand apare un copil nu e sfarsitul vietii tale ca om cu prieteni, cu viata ta tumultuoasa, nu e sfarsitul vietii tale ca femeie cares e aranjeaza, care citeste, care iese la un vin cu prietenele. Conteaza cum reusesti sa le impaci pe toate ca toate sa fac parte frumos din viata ta. Va pup, doamne cu si fara copii, alegerea e a fiecareia.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 12 Thumb down 0
    Reply
  12. Anamaria / 21 May 2015 15:31

    Din articolul tau razbat niste frustrari vis-a-vis de mame pe care le aveam si eu atunci cand nu reuseam sa raman insarcinata. Slava Domnului ca s-a rezolvat problema asta. Mi-e mila de tine…

    Hot debate. What do you think? Thumb up 13 Thumb down 13
    Reply
  13. mylady / 22 April 2015 12:06

    Gândești fix ca o babă zbârcita, de care faci vorbire tu, în textul tău. Tocmai pt că ai fost copil din familie monoparentala. So… toată pledoaria ta e subiectivă și cu dedesubturi psihologice. Mi-e milă de tine. Sincer.

    Hot debate. What do you think? Thumb up 16 Thumb down 18
    Reply
    • cristina / 6 December 2016 8:41

      Acest tip de articol este unul facut special sa starneasca controverse si autoarea sa obtina multe comment-uri, sa ajunga la concluzia ca e o buna scriitoare. Cand prezinti lucrurile in alb sau negru, se nasc controversele. Dar lucrurile sunt gri, pentru unele femei este ok sa fie mame, pentru altele, nu, ;i nici macar una dintre variante nu este superioara celeilate! Totusi, sunt curioasa daca autoarea se va situa pe aceeasi pozitie si peste cativa ani, pentru ca unii oameni se mai si schimba sau evolueaza. Mie mi-a placut sa fiu mama (am doi copii adolescenti), nu am vorbit despre cacuta, mucisori si am invatat multe chestii despre mine avand copiii. Totusi, nu pot sa nu remarc ca autoarea se crede superioara si este lipsita de empatie, ca sa nu zic narcisista.

      Thumb up 2 Thumb down 1
      Reply
  14. Cella / 22 April 2015 10:21

    Multumesc Catchy ca mi-ai sters comentariul. Este bine sa stii ca daca nu ai aceleasi ganduri ca altii esti cenzurat in ziua de azi. Tine-o tot asa, draga admine!

    Hot debate. What do you think? Thumb up 11 Thumb down 4
    Reply
    • Mihaela Cârlan
      Mihaela Cârlan / 22 April 2015 11:03

      te rugăm să repostezi comentariul despre care faci vorbire. dar nu e rău să dăm de veste cu această ocazie că nu cenzurăm decât comentariile ce conțin injurii și “agramataticalități” ce nu pot fi nicicum considerate greșeli de tastare. și asta pentru că nu încurajăm substituirea argumentului cu jignirea și nu răspândim incultura. mulțumim.

      Hot debate. What do you think? Thumb up 8 Thumb down 0
      Reply
      • Cella / 27 April 2015 10:05

        Nu stiu la ce “agramataticalități” faceti referire.
        Cat despre repostarea mesajului, este evident ca nu am posibilitatea sa redau succint ceea ce am scris in mesajul pe care l-am postat si care mi-a fost sters. In orice caz, da, continea un cuvant foarte dureros pentru una dintre persoanele care au avut un comentariu absolut deplasat, si anume “cretina”. Din cate imi amintesc, comentariul persoanei in cauza – care nici macar nu a avut curajul sa isi dea numele real, ascunzandu-se in spatele unui pseudonim – continea “cretini cacaciosi si mucosi”. Asadar, despre ce vorbim? Nu mai insistati degeba pe promovarea unor valori corecte, atata vreme cat acceptati comentariile cu care rezonati voi, echipa Catchy si le stergeti pe cele care va deranjeaza. Nu aveti cum sa spuneti ca nu am postat mesajul, ca eroarea de la mine a venit, pentru ca dupa ce am apasat “Shoot” a aparut pe pagina. Nu mai conteaza… Si asa noi, mamele suntem mai inapoiate. Nu ne comparam cu divinitatile voastre…astea care va traiti viata la maximum si aveti “idealuri mai inalte” decat sa stergeti copii la fund.
        Noi nu avem un vocabular atat de vast ca al vostru, nu stim sa ne folosim capul si de fiecare dacta cand ne intalnim cu o persoana care nu are copii avem grija sa ii amintim cat de “frustata” e.
        Doamna Mihaela Carlan, mai cititi o data mesajul cititoarei, dupa care va invit sa va spuneti parerea cu privire la modul de abordare a acestui subiect,modul de exprimare si valorile pe care aceasta persoana a dorit sa le transmita. Apoi mai cititi o data mesajul pe care nu mi l-ati postat.
        Multumesc!

        @Hot Mamma:
        “Am cu cativa ani mai multi decat tine si … la naiba, dar tot nu-mi ticaie “ceasul biologic”. Sau nu-l aud eu, slava Domnului! 🙂 ))
        Evident suntem niste frustrate pent’ ca “nu putem avea copii” – vai, diana, dar cu cata condescententa si dispret te exprimi fata de noi “sterpele”!! – pentru ca fiecare muiere trebuie sa fete, sa perpetueze, nu va e clar??? Altfel nu e om responsabil si traieste degeaba, vorba mamei de prasila, Gabi Firea!
        Nu, draga mea, unele pur si simplu nu dorim lucrul asta, avem idealuri mai inalte, ce sa-i faci… De ce o luati atat de personal, de ce nu priecepeti ca sunteti pur si simplu enervante – si voi, si revarsarea voastra hormonala, si discutiile voastre si copiii vostri?! Daca tu, diana, nu erai tu insati frustrata (vad asta la majoritatea amicelor cu copii, vad regretul ca viata/timpul nu le mai apartine), nu te simteai “insultata” intr-un context care nu are de-a face cu insulta. Mai schimbati si voi, mamelor din lumea-ntreaga, placa asta cu frustrarea. Voi si misoginii aia penibili si complexati o tot dati intr-una cu “frustrarea”, mai imbogatiti-va vocabularul, macar!!
        Bine ca mai exista si femei ca noi, altfel am ajunge la 10 miliarde de cretini cacaciosi si mucosi care consuma resursele planetei.
        Sper ca mamicile isterice sa “savureze” fiecare cuvant! :D”

        Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 21 Thumb down 5
        Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro