Despre prieteni, numai de rău

Oana Dușmănescu

12 September 2012

Nu, titlul nu e greșit. Poate trebuie însă puțin explicat. Cred că a venit momentul să inventariem niște amiciții, nu, nu false, ci cât se poate de autentice și sincere.

Circula pe facebook un meme care ne spune că nu contează că nu te vezi zeci de ani cu prietenul cel mai bun. Atunci când vă revedeți, totul este la fel ca în prima oră a minunatei voastre relații. Ba chiar și mai bine. Că sentimentele acestea nu se schimbă.

Ba se schimbă. Și prieteniile se schimbă. Și e normal să se întample așa. Pentru că oamenii se schimbă. Da, da, și tu, și tu, și tu.

 De aceea, afirmatia “X s-a schimbat, de-asta nu mai sunt prietenă cu ea” este greșită de la un capăt la celălalt. X s-o fi schimbat, poate în raport cu tine, poate în raport cu lumea întreagă. Dar, dacă ai ajuns la concluzia aceasta, înseamnă că și tu te-ai schimbat față de ea. De aceea, corect ar fi să spui “nu mai am nevoie de prietenia cu X, în forma în care amândouă ne arătăm acum una alteia și lumii întregi”. Dar ne vine întotdeauna mai greu să admitem că noi suntem cei care ne-am schimbat.

Așa sfârșesc majoritatea prieteniilor. Vine un moment în care nu ne mai potrivim cu prietenul acela. Nu mai facem click, nu mai avem subiecte comune, ne modificăm prioritățile și scările de valori, interesele, pasiunile, hobby-urile devin altele și altele.

Și asta nu mi se pare deloc o crimă. Mai degrabă e o eroare să încerci să ajustezi ceva ce mergea bine în prima sa formă. Așa cum era înainte, fără efort. Ce dacă era doar o prietenă cu care mergeai la club? Acum ea nu mai merge și relatia s-a stins. Așa, și ce dacă? De ce trebuie să suferim?

Jucăm roluri în viețile celorlalți. Dacă am fost doar prietenă de club sau doar amică de mămicie sau doar colegă de suferință în ale țoalelor de firmă cu cineva nu e nimic deprimant când drumurile se despart. Poate e o nouă întindere de aripi. Uneori prieteniile îți ciuntesc aripile acestea și trebuie să ți le refaci. Pentru asta, trebuie să faci puțin loc în jurul tău.

“A fost doar un amic de pahar”, vei constata într-o zi, când un tip pe care îl considerai prieten bun, apropiat va trece pe lângă tine și de-abia dacă te va saluta, din varful buzelor. Pai, foarte bine! Amicii de pahar au rolul lor bine conturat în viața tuturor. Sunt relaxati, sunt distractivi, uneori sunt buni confidenți. Înseamnă că și tu, la un moment dat al existenței tale, ai fost așa. Cineva te-a apreciat pentru niște calități la o anumită vârstă, la o anumită răscruce de vânturi. Fii fericită că au fost acolo, alții și alții! Păstrează-i în suflet, chiar dacă nu-i mai păstrezi în viața ta, chiar dacă prietenia s-a încheiat discret, chiar dacă s-a terminat prost – fiecare om a marcat o perioadă.

Fii fericită că ai prieteni din cei mai diferiți. Nu te supăra dacă nu toate prieteniile durează o eternitate. Eternitățile plictisesc, sunt greu de dus în spinare.

Aveai nevoie de cineva atunci, în ziua Z. Cineva, la rândul lui, avea nevoie de tine. A fost un noroc că v-ați întâlnit. E o ipocrizie să spui că va dura pentru totdeauna. Încă nu s-a inventat lucrul acela care să viețuiască la nemurire. Cu atât mai puțin ar putea fi un lucru scornit de latura socială a omului, fragil și labil cum îl știm.

Darul prieteniei este unul important și prețios, printre darurile primite de la viață și de la noi înșine. Însă nu toate amicițiile trebuie să fie deplânse la plecare. Unele despărțiri pot fi celebrate – noi etape în noi vieți. Nu ne mai potrivim, pur și simplu. Și atunci, de ce să ne mai chinuim reciproc cu prezența și cu visele atât de divergente?

Citiţi şi

Este bunul simţ supraestimat?

Ce-ai zice să dăruiești/primești un abonament la World Class?

Urâțică și fără noroc

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,552 views

Your tuppence

  1. dp / 12 September 2012 14:15

    Total de acord, articolul asta descrie exact ce simt si eu de citiva ani: cu putine exceptii, prietenii apar si dispar din viata, ca ne convine sau nu, in cicluri, sa le spunem asa, circumstantiale.
    Unii depasesc “circumstantialul” si chiar devin “eterni” (sau poate e mai bine spus “recurenti”). Pentru restul trebuie sa ne bucuram de intilnire, dar sa acceptam si momentul in care orbitele se indeparteaza.
    Foarte misto spus, multumesc – si venit intr-un moment foarte potrivit pentru mine. (Si mi-a placut si diagnosticul dat situatiilor cind ceea ce era natural devine un efort de mentenanta. Been there, done that, n-am reusit decit prelungirea unei agonii care tot spre despartire a dus…)

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro