Dincolo de divorț e…

Miriam Eugenia Soare

30 January 2016

miriam soareCitesc pe nerăsuflate o carte. Demult n-am mai făcut asta. Am fost atât de tristă și de abătută, încât nici să citesc nu am avut rabdare sau dorință. În jurul meu, prin casă, stau aruncate hainele nepuse la locul lor. În holul de la intrare s-au adunat cizme, ghete, pantofi… Când mă comport astfel, știu că mă paşte depresia. Și pentru că am pretenția că am învățat ceva din greșelile mele – am spus că am pretenția, nu că am și facut-o -, încerc să mă adun din cioburi. Și primul semnal că vreau să-mi revin din letargie este că pun mâna pe o carte, pe care nu întâmplător, mi-a trimis-o prin curier, o prietenă virtuală. „Dincolo de divorţ e India” a Rodicăi Constantinovici.

Mă așez în mijlocul dezordinii mele personale și depresive, de femeie singură, și mă pun pe citit. Citesc și-mi vine să dau cu cartea de pereți. Să o rup în bucăți. De unde știe femeia asta ce am trăit eu? De unde știe ea ce am simțit eu? De unde știe ea ce mi-a spus el mie când a plecat și cum am vrut eu să mor de dorul lui? La naiba! Citesc articole din Catchy, scrise de alte femei sau de alți bărbați și constat, cu uimire, că în mult prea multe mă regăsesc. În mult prea multe cărți, filme, povestiri e zugrăvită pe îndelete viața mea, sufletul meu, vorbe spuse, gesturi, situații trăite sfâșietor. Noi toți avem pretenția ca avem o viață de film sau de roman. Greșit. Romanele și filmele nu fac decât să transpună, palid, viețile noastre zbuciumate și brăzdate de, culmea, aceleași întâmplări. Constat cu tristețe, că, în ciuda faptului că trăim vieți trase la indigo, nu învățăm nimic din experiența noastră, dar nici din a altora. Poate că o soluție ar fi ca, atunci când te confrunți cu o situație dureroasă, devastatoare, să te poți îndrepta către oamenii care deja au depășit-o și ei să-ți explice cum au reușit. Nu, nu la psihologi. Poate că, dacă am înțelege că ceea ce noi am trăit până „la os”, identic cu noi, au mai trăit și alții, ne-am mai ostoi tristețea și dezamăgirea.

femeie intinsa

Poate sună ciudat, dar eu, astăzi, cred că viața este un șir limitat de situații care se tot repetă. Că noi toți trăim povești similare și, mai mult decât atât, împrăștiați prin lume, fără să știm unii de alții, trăim povești identice.

Termin de citit cartea, zâmbesc și o pun pe masă. Cineva, fără să-i cer, a scris una dintre poveștile vieții mele, fără să mă cunoască personal. Dar mă cunoaște mai bine decât mă cunosc eu, pentru că îmi dă și soluții și concluzii salvatoare. Îi mulțumesc în gând, pentru că am înțeles că nu sunt singură. Pentru că am înțeles că ceea ce pe mine m-a doborât nu este decât o banală întâmplare de viață, pe care au trăit-o o sumedenie de alți oameni. Pentru că am înțeles că nu sunt eu nici ghinionistă, nici blestemată și nici cel mai nefericit om.

Noi dăm dimensiune tristeții, deznădejdii, depresiei, dezamăgirii și neiubirii din viața noastră. La fel cum doar în noi stă puterea să înțelegem că viața e ca un carusel. Nu poți fi numai „pe val”. Că doar de noi depinde să nu ne prăbușim în hăul sufletului bolnav de nedreptate și de dor. Privește, ascultă și încearcă să înțelegi poveștile celorlalți. Sunt cea mai bună școală, dacă nu ești chiulangiu.

Pe Miriam o găsiţi întreagă aici

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂  Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Frumos zâmbet…

Ai mei ani 40…

Nu mai pot

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
11,083 views

Your tuppence

  1. Mirabela / 10 March 2017 12:30

    Dincolo de divort e fericirea!!! Asa ma simt eu dupa divort.. doar 2 luni!! Unele drumuri… ne duc mai degrabă spre un destin… decât spre o destinație..!!!

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Arli / 28 October 2016 14:33

    Dincolo de divort e … multa tristete, singuratate, multe regrete si sentimente de vinovatie si esec. Asa ma simt eu, la 4 luni de la divort. Sunt inca foarte tanara, am un copilas care imi simte tristetea si puiul de om imi da putere sa merg mai departe. Desi simt ca innebunsc si ca voi fi mereu singura.
    Despartirea nu este usoara, insa mai potrivita in cazul in care a ramane in relatie produce paguba.
    Numai bine tuturor.

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
  3. Livia Blaga / 22 April 2016 8:08

    Evident, ultimul paragraf e al intelepciunii. Totusi, la apogeul suferintei/disperarii nu stam cu nasul in carti. Picam pe unde apucam, cu mintea fixata pe durerea care ne consuma, mute si surde la ce-i in jur. Indiferent cum iesim din durere, (carte, spalat geamuri, plimbat pe la periferie, urmarit desene animate) puterea de a iesi e tot in noi si, oricati prieteni am avea, tot singuri ne luam de ciuf si ne scoatem din mlastina. Indiferent de arhetipurile sentimentelor, nimic nu diminueaza intensitatea durerii.

    Thumb up 4 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro