Divorţul Columbenilor – o lecţie pentru visătoare

Mihaela Cârlan

4 March 2011

M-am hotărât să scriu despre acestsubiect doar pentru că prea multe tinere au invidiat-o pe Moni şi şi-ar fi dorit să fie în pantofii ei de cenuşăreasă deşteaptă care a pus mâna pe un milionar. 

Contează că acest prince nu tocmaicharming, e cam tomnatic şi cam scund faţă de cel din poveste? Neh! Destule fete i-ar fi luat locul Monicăi cât ai clipi. Fiindcă tot ce s-a văzut, şi familia acesta chiar a lăsat să se vadă foooarte multe, le-a făcut să viseze şi mai abitir. Dar aproape sigur niciuna nu s-a întrebat ce naiba se întâmplă totuşi în puţina intimitate păstrată după perdea, sau, mai aproape de adevăr, sub preş. Ei, acum, cam ştim. Şi mediatizarea aceasta bolnăvicioasă ar putea avea totuşi şi o parte sănătoasă, dacă le-ar face pe junele visătoare să se întrebe de ce şi, mai ales, cu cine se mărită. 

De când Monica a renunţat la a mai recita poezia perfecţiunii acestui cuplu, dezechilibrat din toate posibilele puncte de vedere, a devenit limpede că totul a fost un simulacru de mariaj, al cărui final – divorţul, a fost ticluit încă de dinainte de-a plănui mersul la altar.

Să fi fost adolescenta Monica atât de isteţ-premeditantă? Mai sigur e că altcineva a fost isteţul, şi nu la Irinel mă duce gândul. În această poveste a existat şi un orchestrator abil: descoperitorul Monicăi. Un cunoscător al slăbiciunilor de ambele sexe, care a învăţat-o ce a ştiut el că i-ar putea aduce foloase. Cel care, dacă ar mai fi avut încă “una ca Monica”, n-ar mai fi fost nevoit să muncească. Este vorba despre Dr. Miko.

Mulţi medici l-au schimbat pe Hipocrat cu Hermes, sau i-au împrietenit, dar de la comerţul cu televizoare color second hand şi până la negoţul cu modele transilvane, şi nu numai, e oleacă de diferenţă. În principal, de prinţipuri. Că una e să-i bagi săracului în dormitor un televizor antic, şi alta e să-i bagi bogatului, direct în pat, un model ultima oră. Care îl putea costa pe săracul om bogat căsnicia, dacă era însurat, sau burlăcia, dacă nu era. Pe Iri l-au costat, pe rând, amândouă.

Monica, cum zicea(m), a reprezentat pentru dr. Miko cel mai mare succes pe această ramură de activitate extra-curiculară. A cunoscut-o săracă lipită, împrejurările sunt de notorietate, şi, înainte de-a o asista, pseudo-pygmalioneşte, să ajungă o doamnă, o fi legat-o cu vreun contract, că altfel de ce şi-ar mai fi dorit măcar încă una ca ea. Apoi, ca un adevărat tată, a condus-o la altar. Pe urmă, ca un adevărat impresar, a cules din roadele produse de noua poziţie socială. Şi acum, în dublă calitate, aşteaptă rezultatul de la tribunal. Care se anunţă cam sec, ţinând cont că Irinel s-a dezmeticit şi că, în povestea modernă, cenuşăreasa iese pe uşă, în cel mai fericit caz, doar cu ceva haine şi bijuterii. Aşa că, e momentul trecerii din extra-conjugal în legalitate a pregătirilor pentru următoarea căsătorie din interes. Dar nu în România, ci în America, unde, devenirea prin căsătorie e o meserie bănoasă, care cere şi sacrificii, ca oricare alta. O femeie, zice-se peste Ocean, trebuie să se mărite de cel puţin trei ori: prima dată, pentru poziţie socială, a doua oară, pentru bani, şi abia a treia oară, din dragoste. Moni e în grafic. Mai are de stat doar o tură până se va putea băga în pat cu bărbatul pe care îl şi iubeşte. 

Monici mai există. Gata să plătească preţul. Dar bine pentru ele ar fi să nu le găsească niciun combinator, care, dacă ar fi în pielea lor, ar refuza oripilat un astfel de deal. Pentru că nu e sănătos să trăieşti cu cineva care îţi dă frisoane, să te culci cu o trambulină socială care ţi-ar mai putea fi şi tată, şi, cu atât mai puţin, să faci şi copii. Cum să iubeşti copilul, fără să-i iubeşti tatăl, când el îţi va aminti în fiecare zi de acesta?

Dragi potenţiale monici, drumul unei fete frumoase şi deştepte, fie el şi spre înalta societate, dacă ţine morţiş să ajungă acolo, trece prin alte locuri şi întâmplări decât prin mezalianţe ori prin relaţii de amintirea cărora nu mai poţi scăpa toată viaţa. 



Citiţi şi

Iubirile nesfârşite se aşază doar în vieţi limpezite

Există viață după Brad Pitt

De ce mai au nevoie copiii pe lângă iubirea părinților lor

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,891 views

Your tuppence

  1. Mirela Baron / 4 March 2011 13:29

    Mersi pentru articol.In ceea ce priveste povestea asta care se repeta din punct de vedere statistic asa de des,la nivelul intregii lumi,nu numai la noi in Romania, pentru ca pleaca mamici si tatici in Italia sau mai stiu eu unde in alte tari, ci pentru ca traim o schimbare dramatica, nu numai in cadrul societatii asa zise NOBILE de alta data , unde casatoriile se faceau din INTERES, ci pur si simplu aceasta ‘molima’s-a intins ca o plaga.Mi se pare ca este ‘egoismul’, incapacitatea de a ne rezuma la valorile de baza , cum ar fi Iubirea, Altruismul, Toate determinate de o constientizare a legaturii sau legamintului facut in momentul venirii fiecaruia dintre noi pe acest pamint.Nu am venit sa adunam averi , sa ne construim case tot mai sofisticate , sa le oferim copiilor haine si celulare tot mai moderne etc.Am venit din iubire si defapt preconcepem in mod normal din acelasi motiv.Deviatiile apar pe parcurs odata cu educatia si influenta societatii, mediului in care ne dezbatem activitatile.A fi constient de aceste impulsuri primordiale inainte de a spune ‘da’, e poate un punct ce nu ne ofera siguranta unei reusite, pe timp nelimitat, insa nici nu este nevoie…dupa parerea mea.Important este poate, motivatia sincera de moment si probabil rezultatele, indiferent de divort sau nu , copii sau nu, o reveleaza mai tirziu, exact in functie de acest moment crucial, desi efemer , dar incarcat de Informatie, Energie ,Ginduri, Emotii.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Mihaela Cârlan
    Mihaela Carlan / 4 March 2011 12:17

    CAMELIA CIOBANU pe facebook: “io zic ca e ”dansa-intr-ansa” :))); visatoarele carora li te adresezi sunt doar biete victime puse pe tipsia acestor libidinosi cu banet de chiar propriii parinti, dintr-o proasta intelegere a realitatii, din egoism, din profund eronata con…vingere ca daca ei (parintii) nu ar fi avut dificultati financiare, ar fi avut probabil o casnicie reusita. E o gandire destul de raspandita la noi si nu doar in patura de jos a societatii…Putregaiul moral a atins, din pacate, toate straturile sociale, aproape in proportii egale. Nu doar tanti Vasilica de la coada vacii viseaza ca fata ei
    sa ia unul cu bani, ci si doamna doctor Ionescu, ambele gandind probabil ca ”am muncit io destul, m-am zbatut io destul; de ce sa treaca si fiica-mea prin asta?!”. Si repeta cu insistenta acest lucru, crescandu-si, educandu-si copilele in spiritul acestei mentalitati…
    Intreb si eu asa, retoric, unde naiba era mama Monicai cand dr Miko o pasa de colo-colo?! Nu era cumva in Italia, la munca? Pai femeia asta, care acum zice ca lasa iconite pentru nepotica ei maltratata, nu ar fi trebuit sa stea langa fetele ei in cea mai critica perioada a vietii lor – adolescenta? Metaforic vorbind, nu oare tot asta a facut si ea cu propriile fiice, plecand in Italia si lasandu-le fara sprijin matern in cea mai importanta perioada a vietii lor?! Draga Mihaela, hai ca am batut campii destul…Am alunecat si eu pe panta a datului cu presupusul, ca, daca nici la asta nu ne pricepem noi, romanii…

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  3. Cristina / 4 March 2011 10:44

    Frumos scris, Mihaela! Din tot ce publica mass-media, din tot ce scrii tu, insa, imi ramane in minte un singur MARE adevar: copilul sufera cel mai mult. El n-a cerut sa vina pe lume, daramite sa mai fie si moneda de schimb intr-un proces de divort tipic romanesc, in care interesele parintilor sunt puse inaintea intereselor copilului, cand autoritatile judeca numele (si averea), nu speta, cu o mediatizare hemoragica, de ti se face sila… Nu ma intereseaza a cui e vina, cine ce a facut, cu cine, e problema lor si asa ar fi trebuit sa ramana. Copilul, insa, este o fiinta vie, cu sentimente, experiente proprii si frici care-l vor urmari toata viata… Cat de dramatic trebuie sa fie pentru micuta Irina sa-si vada parintii certandu-se “pe ea”?! Si…nici macar pe ea, ci pe averea care vine la pachet cu sine :((…

    PS: In alta ordine de idei, imi ramane in minte concluzia ta, la final: “Cum să iubeşti copilul, fără să-i iubeşti tatăl, când el îţi va aminti în fiecare zi de acesta?”…

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
    • Mihaela Cârlan
      Mihaela Cârlan / 4 March 2011 11:01

      copiii nu trebuie adusi pe lume decat dintr-un singur motiv: iubirea. femeile n-ar trebui sa treaca prin experienta maternitatii decat dupa ce au fost infiorate de “fa-mi un copil, iubito…”, dupa ce pantecul le-a fost implorat mut, cu maini incrucisate bland peste, dupa ce stiu sigur ca acela este barbatul cu care vor sa le semene pruncul, dupa ce l-au “vazut” impreuna alergand tropa-tropa prin visele lor de iubire. ori toate acestea nu vin din prima noapte, si uneori, nici chiar in prima mie de nopti. Poate in cea de-a o mie una :).

      Thumb up 5 Thumb down 0
      Reply
  4. Mihaela Cârlan
    Mihaela Carlan / 4 March 2011 10:05

    Comentariul lui Eszter Gyeresi de pe Facebook: ok, insa nimeni nu iti garanteaza ca daca nu te mariti cu tambulina sociala vei fi fericita cu sotul, nici daca il iubesti…ma refer la lipsa de respect si de educatie care domina in societatea noastra…sunt atat de putine femei fericite in Romania incat din pacate prefera sa fie nefericite cu bani decat fara…si apoi iata, pleaca in America sa caute dragostea…

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
    • Mihaela Cârlan
      Mihaela Carlan / 4 March 2011 10:06

      totul vine cu in pret, e foarte adevarat, dar bilanturile sunt mai mereu pe rosu. fiindca tot natura ne joaca feste. nu luam in seama zicala aceea ca “nu se poate si cu dansa-ntransa (asa s-o fi scriind? 🙂 ) si cu sufletul in Rai”. si cand renuntam la suflet, destul de repede aflam pe propria piele ca nu putem impaca toate verzele cu toate caprele din viata noastra si suntem continuu somati din interior sa revenim asupra alegerilor care ne fac nefericite. numai ca, din nou, depinde de cat de sensibili ne sunt senzorii si de cat de mult dorim sa traim in auto-amagire. pentru ca de fapt nu ne pacaleste nimeni altcineva. cat despre cota de fericire de pe la noi, asa e. putina tare. dar asta nu arata decat ca alegem prost, cautam departe si in general in locul gresit si altceva decat ne trebuie cu adevarat. cel putin in tinerete, chiar foarte multe lucruri nu tin de bani. iar pentru dragoste, nu e cazul sa treci un ocean. Daca asa ar fi fost planuite lucrurile cu noi, oamenii, am fi fost cu totii niste nomazi. Asa, ne-a lasat pe fiecare destul de aproape de sursele de fericire. Nu trebuie decat privit mai cu atentie… 🙂

      Thumb up 0 Thumb down 0
      Reply
  5. uatever / 4 March 2011 9:32

    nu mai exista inalta societate, decat cu ghilimele! serios, cine ar vrea sa fie in inalta societate de-majoritar- burtosi libidinosi corupti, care plescaie la masa si se scobesc in dinti numai fiindca au destui bani s o faca, chiar si la televizor? eu una nu.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
    • Mihaela Cârlan
      Mihaela Cârlan / 4 March 2011 9:56

      ai si tu dreptate, dar exista si o subtirica paturica ce mai poate purta numele asta fara ghilimele. lume buna mai e, nu în lumina reflectoarelor, nu in primul rand, iar statura ei sigur nu se hotaraste prin comparatie cu ghiolbanii. ca altfel ar fi un fals Guliver. si o tanara isi poate dori sa ajunga sa faca parte, fie si nepublic, din aceasta lume. care ar face bine sa devina mai vocala, sa-si faca simtita prezenta, sa fie mai influenta.

      Thumb up 1 Thumb down 0
      Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro