Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Doamnelor şi domnilor, Bach!

5 November 2013

Două poveşti, două destine guvernate de aceeaşi muzică!

Ramin Bahrami s-a născut în Iran. O ţară înnegurată de opresiuni religioase, de interdicţii, o ţară închisă în colivia de fier a prejudecăţilor.

Arme.

Ayatolahul Khomeini preia conducerea. Văl negru peste văl negru, teroare, moarte, lună.

Printre primele legi: interzicerea divorţului, pedeapsa cu moartea pentru adulter, vârsta minimă pentru căsătorie de doar 9 ani pentru fete. Oricine îndrăznea să se opună era aruncat în închisoare şi torturat. Acolo ajunge şi tatăl lui Ramin, iar băiatul, care studia deja muzica la Teheran, este nevoit la doar 11 ani să fugă din ţară.

Se va stabili în Italia, împreună cu mama sa, ajutaţi de obţinerea unei burse de studiu la Torino.

Tatăl, cu puţin timp înainte de a muri, reuşeşte să îi trimită fiului o scrisoare: „Nu-l abandona niciodată pe Bach! Nici el nu o va face!“

Ramin îl ascultă. Creşte. Clapele pianului său vorbesc despre demnitate, despre puterea de a spune adevărul, despre lumina care se împotriveşte gratiilor. Ramin devine unul dintre cei mai mari interpreţi de Bach din lume.

Al doilea destin e cel al lui Pavel Runov.

L-am văzut la un colţ de stradă din Siena, în umbra catedralei.

Inima mea încă îl ascultă.

Pavel e născut în Ucraina. Altă ţară, alt regim, alte gratii, acelaşi Bach!

A studiat acordeonul la Academia de Muzică din Donesk. A devenit profesor la aceeaşi academie, a câştigat concursuri internaţionale, premii… A vrut să demonstreze că instrumentele populare pot fi folosite de armonia muzicii clasice.

Pavel cântă la acordeon ca la o orgă portabilă. Concerte, săli pline, dar şi colţul de stradă din Siena, unde primeşte aplauze emoţionate.

Goethe spunea că muzica lui Bach ar fi putut fi ascultată de Dumnezeu înainte de a începe truda Creaţiei.

Oricum ar fi, doamnelor şi domnilor, când gratiile devin insuportabile, rămâne mereu ceva: demnitatea, puterea de a spune adevărul şi dorinţa de a ieşi la lumină!



Citiţi şi

Nu mai există înapoi

Așa te iubesc

Laura. Acea Laura

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
518 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro