Domnilor, ați dat-o rău de gard!

Marilena Guduleasa

11 November 2014

Marilena GuduleasaDouă articole mi-au atras atenția: “Am un stigmat. Am un copil” și “O vreau și eu o jumătate de zi, ca altădată”. Numărul mare de vizualizări îmi spune că nu-i cazul să le fac un rezumat. Domnilor Dragoș Stancu și Dan Cârlea, ambele abordări sunt false! Mi s-ar fi umezit ochii de emoție dacă n-ați fi inserat în textele domniilor voastre câteva construcții cheie, care, zău, compromit tot mesajul și pe care le consider atât de misogine!

“Am fost părăsit pentru că iubita mea de la vremea când fiul meu s-a întors în viața mea nu a înțeles că iubirea pentru fiul meu este altceva decât iubirea pentru ea, că nu se amestecă și că nu se împarte. Timpul, poate, da.” – Dragoș Stancu

Iubirea, domnule Stancu, activează în biologia noastră un fenomen ireversibil de diviziune: începi prin a te împărți între tine, cel de dinainte și tine, cel de după. Procesul continuă sau ar fi de dorit să continue, fiindcă, odată stopat, dragostea moare. Nu există iubire fără altruism și fără sacrificiu. Uneori până la uitarea de sine. Când iubești, te împarți și fiecare părticică va continua să se dividă și să se înmulțească, e o regenerare continuă, sufletească. Stomacul, pe măsură ce-l ghiftuiesti cu mâncare, își mărește volumul. Sufletul, la fel, iubind devine din ce în ce mai încăpător. Concret: ați fi mulțumit dacă ați găsi femeia care să vă iubească fiul ca pe propriul copil? Nu și pe dvs., doar pe el!

Iubita de care ați pomenit că a dat bir cu fugiții, cred că la asta s-a referit atunci când v-a sugerat să vă împăcați cu mama naturală, singura care ar îndeplini acest criteriu. Păreți desprins, domnule Stancu, din descrierea celuilalt domn, Dan Cârlea, dacă facem abstracție de sexul protagonistei: obsedată de copil (și nu în sensul bun), castratoare a bărbăției celui pe care, bănuiesc, nu l-a luat drept soț în scopul procreerii (“doar un penis care i-a făcut un plod şi salut!”).

Să știți, că și noi, femeile, putem fi “castrate”, dacă suntem reduse la a fi soții cu normă întreagă, mame full time, gospodine preocupate de bunăstarea familiei, administratoare responsabile cu funcționarea “ceas” a căminului. Copilul și soțul/ soția nu sunt entități separate, pe care să le iubești cu rândul și cu unități de măsură diferite. Ei sunt familia ta, un tot, o păstaie uni camerală în care boabele de mazăre se culcușesc împreună. A alege între unul și altul este ca și cum ar trebui să alegi pe cine iubești mai mult: pe mama sau pe tata. Iată o întrebare la care am ridicat întotdeauna din umeri,considerând-o prea stupidă ca să arunc, măcar și de formă, un răspuns.

father-and-child

Domnule Dan Cârlea, să nu credeți că ați scăpat!

Ce-nseamnă, domnule: “Dacă mă-sa a fost destul de bună să o crească pe ea, poate să stea o sâmbătă şi cu copilul ei! “ “Al ei”, nu “al nostru”? Înțeleg că, fiind vorba despre “păpică” și “căcuță”, copilul este încă foarte mic. Sub un an? “A început să stea numai la calculator, să joace FIFA, şah, ba chiar şi-a făcut cont de Facebook.

Să-și petrecut femeia toată viața dormind, după naștere-i atât de epuizată, ca și cum n-ar fi pus în viața ei geană pe geană. S-a golit și de sânge, pe deasupra. Și dacă atât n-ar fi fost de-ajuns, mai are și psihicul varză și câte-o explozie hormonală la fiecare cinci minute. Iar de recuperat, mai va, cu toate trezirile din oră în oră, și spaimele, și suferințele fizice și sentimentul că nimic din ce faci nu-i bine (de-aici și nevoia de a controla totul).

Și când tu de-abia stai pe fundul cusut cu trei rânduri de ațe, îți storci sânii tumefiati și dureroși, te ții cu mâinile de pântecele în care ai putea să juri că mamoșul ți-a uitat un plod de rezervă (altfel de ce-ar fi în continuare atât de gogonat) și ți-e frică și să strănuți, nu cumva să-ți hernieze venele hemoroidale prin rect ori să-ți pleznească epiziotomia, el ce face: joacă FIFA! Ori se duce la psiholog, să fie felicitat pentru cât de bine reușește să exprime ce simte?!

Mi-a mai povestit că în pat era dezastru.”, “musai vrei să scoţi eveniment şi film romantic din cea mai naturală dorinţă”. Naturală pentru cine, Dane?

Hai să-ți povestesc, poate îi vei relata și prietenului Cristi, cum vaginul rupt și cusut își pierde elasticitatea, cum fără un film romantic și-o pregătire psihologică intensă, o femeie nici nu-și poate imagina cum ar fi să-i mai intre ceva pe-acolo, vreodată, după ce de-abia i-a ieșit. Cum multă vreme după naștere contactul sexual e dureros și o femeie îl îndură cu stoicism, așa cum se întâmplă și când își pierde virginitatea, din dragoste pentru partener și din spirit de sacrificiu (păi, da, Dragoș Stancu, revenim la subiect).

Cum romantismul partenerului o validează pe ea ca femeie, într-un moment în care nu se mai simte deloc atrăgătoare și ultimul lucru pe care și-l dorește este ca el s-o facă să se simtă ca o păpușă gonflabilă prevăzută cu găuri.

barca-in-vama-veche

Ce-ar trebui să facă bărbații ale căror soții au risc obstetrical de avort spontan și trebuie să se abțină de la sex nouă luni, plus lăuzia de după? Să-și urască copiii nenăscuți? Să meargă la psiholog? La curve? La notar?

Dragă Dan, transmite-i amicului tău că ce visează el noaptea n-are nicio legătură cu ce se-ntâmplă la lumina zilei, treaz, nemâncat. O fi iubit-o-n somn pe Laura, foarte mult chiar, dacă s-a aruncat și din telecabină de dragul ei. Dar în viața reală a abandonat, din păcate, dintr-un motiv similar: “prea greu, prea mulți!” Mai bine singur!

Și în final am să va spun doar atât: cunosc femei care s-au căsătorit cu tați singuri și bărbați care au luat de soții mame cu unul, doi, chiar trei copii. Sunt fericiți și împliniți.

Iar bărbatul-tată din articolul Mirelei Retegan există, exact așa cum l-a descris ea. Soțul meu este unul dintre ei, fiindcă sunt sigură că sunt mai mulți, dar niciunul nu seamănă cu voi!

Pe Marilena o găsiți cu totul aici.

Citiţi şi

Poate cel mai mare protest planetar al femeilor are loc chiar acum

Până-ntr-o zi, iubitule…

80% dintre femei mimează orgasmul pentru că 80% dintre bărbați mimează preludiul

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
7,494 views

Your tuppence

  1. Ramona / 13 November 2014 18:19

    Cu tot respectul, doamna Marilena, permiteti-mi sa-mi exprim umila mea parere, intr-o oarecare antiteza cu a Dvs:
    Se pare ca, datorita schimbarilor fizice si psihice ale femeii post partum, cei mai multi dintre barbatii lor merg la “fete vesele” din varii motive, cel mai adesea din nevoia de a evada din cotidian si de a se descarca fizic si emotional de frustrarile acumulate. Pentru o femeie e mai greu de inteles ca nevoile fizice ale barbatului si in unele cazuri chiar faptul ca se simte exclus din ecuatie il obliga sa mearga intr-acolo. Mai apoi, femeia se isterizeaza (daca afla, bineinteles) ca a fost inselata !! Pai, eu daca as fi barbat, la asa descriere pitoreasca a contactului sexual indurat cu stoicism, nici n-as (mai) vrea sa-i fac vreun rau femeii mele, caci sunt altruist si nu-i pot face rau. Dar atunci si ea ar trebui, tot cu bunavointa, prin reciprocitate, sa inteleaga ca sunt altfel programat genetic si nu pot deveni eunuc doar de dragul ei. Punct.
    Pe de alta parte, este bine ca expuneti tinerelor fete, viitoare doritoare de a fi cu tot dinadinsul mame destoinice ca treaba asta cu facutul de copii nu e atat de simpla si rapida precum se prefigura odata in cartile de Povesti nemuritoare, ca nu creste nici unul ca FatFrumos cu stea in frunte, in doi timpi si 3 miscari. Si-apoi, ulterior, dupa ce il cresti, te chinui pentru el, esti obsedata de el si de rolul tau de mama, uitand de orice altceva, speri undeva in subconstient ca ai fost o mama buna si-ti va aduce canuta cu apa cand tu vei fi garbovita si singura. Contrar asteptarilor tale, el va fi liber sa fie pe partea cealalta a Globului, strigand ca are o viata a lui pe care vrea sa si-o traiasca, fara a-i fi tu povara.
    Institutia CaZniciei nu e pentru toata lumea, cum nici facutul de copii nu este, cum bine zice Dl Ciornei. Pacat ca cei mai multi isi dau seama de asta doar cand dezamagirile sunt mult prea mari deja.

    Hot debate. What do you think? Thumb up 8 Thumb down 4
    Reply
    • Marilena / 14 November 2014 9:04

      Ramona, si eu am fost de acord intru totul cu Radu Ciornei.
      Daca decizia de a aduce pe lume un copil este luata de amandoi, in deplina cunostinta de cauza a ceea ce va presupune asta (pe termen scurt si lung), isi vor asuma si sacrificiile, printre care se numara si perioada de “celibat sexual”. Si care, daca vei intreba specialistii, nu a omorat pe nimeni. 🙂
      Recuperarea dupa nastere dureaza, cat dureaza… Daca barbatul isi iubeste cu adevarat sotia o va ajuta sa depaseasca momentele mai neplacute, o va intelege. Daca nu… nu.
      E adevarat ca nu faci copii ca sa-ti aduca o cana de apa la batranete. Probabil ca daca asta a fost scopul, nu ti-l vei atinge niciodata. In schimb, daca vei sti sa-l cresti cu altruism si ii vei da un bun exemplu personal (grija pentru proprii parinti) nu te va abandona niciodata. Si nu dintr-un sentiment al datoriei, ci din dragoste filiala.
      Parerea mea este ca nu poti impune nimanui nimic: nici sa-ti accepte schimbarile, nici sa te iubeasca neconditionat, nici sa devina un parinte bun peste noapte (fie ea si o “noapte” care dureaza 9 luni). Trebuie rabdare, intelegere, compasiune, disponibilitate sufleteasca, inteligenta emotionala….
      Eu nu zic ca nu sunt si femei care nu-si inteleg barbatii. M-am adresat in acest articol unor barbati care mie mi s-a parut ca nu inteleg femeile. Din cauza asta am simtit nevoia sa fiu un pic mai explicita, sa elimin “floricelele”. Ceea ce tot nu m-a scutit de acuzatia ca as fi “siropoasa”…
      Sunt de acord cu tine: dezamagirile ar trebui si cu siguranta pot fi evitate. Odata instalate, mai greu sa le gestionezi cumsecade si sa mai si ramai impreuna, in cuplu.

      Hot debate. What do you think? Thumb up 7 Thumb down 1
      Reply
  2. Damian / 12 November 2014 13:15

    Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 3 Thumb down 9
    Reply
  3. cat / 12 November 2014 9:50

    …si iarasi barbatii si femeile ( in acest caz tatii si mamele) se haraie precum cainii prin gard.

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  4. lotusull / 11 November 2014 18:56

    Marilena, da, si eu simt ca iubirea e asa cum ai spus tu. Dar e si cum a spus Dragos. Nu vad nicio contradictie intre perspectivele voastre. Sunt fatete ale aceluiasi adevar. Subiective? Da. Asa cum sunt toate definitiile noastre despre marile teme ale vietii.
    Cred ca ar fi mai simplu daca nu ne-am grabi sa ne lipim reciproc etichete. Asta nu ajuta niciunuia dintre noi. Sau, le putem lipi, dar exista sanse mari ca discutia sa se opreasca intr-un punct mort.
    Mintea umana continua sa ma fascineze. Daca as putea plonja in ea, daca as putea descalci si afla tot – ar fi grozav. Cum la executia plonjonului sunt la categoria incepatori, imi ramane curiozitatea. Aici voiam de fapt sa ajung 🙂
    Chiar as fi curioasa ce-ar iesi daca voi (tu, Dragos, Dan si oricine altcineva mai doreste ) v-ati aseza la o masa, fie ea si imaginara, si ati discuta. Cu sau fara patima – asta ar fi piperul din conversatie. Cu argumente, onest, deschis, fara dorinta de a-l rani pe celalalt ori a avea neaparat dreptate. Fara sabie – e utila, foarte utila, dar in vremuri de razboi, nu asa in afara campului de lupta. Si cu toate celelalte ce le implica o comunicare autentica.
    Anticipez, posibil copilareste, un adevarat regal de replici. Si, daca anticipez gresit, ptr un simplu observator exterior raman primele reactii. Mna, sa nu plec chiar cu cosul gol daca tot am ajuns la piata 🙂

    Thumb up 6 Thumb down 1
    Reply
  5. Anita / 11 November 2014 16:40

    Sa va spun ce am patit eu cu “domnul” Stancu…mentionez ca nu il cunosc personal si sunt cat se poate de casatorita si mama, deci…nici gand sa il “curtez”, dar ieri am citit articolul si am comentat sub pseudonimul “Anita”…unul din comentarii l-a postat (se poate verifica, daca nu publicati postarea mea, caz in care…), dar pe cel in care il incurajam…ca femeia care il merita il va accepta si chiar aprecia pentru copilas si raspunderea asumata si ca poate ar putea lua in considerare posibilitatea de a accepta o femeie care este la randu-i mama singura…mi-a “returnat” acest “raspuns” al dumnealui: “Cristina / 10 November 2014 17:36
    Ce ironie! Si eu cautam exact un barbat care sa aiba copilul lui pentru ca si eu am un copil… 🙂 Iar o familie cu 4 membri dintr-odata mie mi se pare chiar frumoasa :)”, unde…”coincidenta”…prenumele din mail-ul meu este chiar..Cristina! Mi-a lasat un gust amar…cinismul si misoginismul acestui “domn” depaseste cu mult limita bunului simt; putea sa se rezume la a nu publica, nu efectiv sa-si ia in deradere un cititor…de buna credinta…Cu siguranta a fost primul si ultimul articol semnat Dragos(h) Stancu pe care l-am citit! Felicitari pentru articolul d-voastra! (Rugamintea mea este sa nu publicati, doar sa va convingeti de anumite lucruri…cu “Domnul” nu vreau sa am de-a face, este “prea mult” pentru gustul meu in materie de “oameni”, nu mai spun “barbati”! Fiecare pasare…pe limba ei piere, se stie!)

    Hot debate. What do you think? Thumb up 6 Thumb down 3
    Reply
  6. Cristina / 11 November 2014 16:04

    Ai pus punctul pe i . Uneori e mai greu sa faci un compromis in viata reala decat sa visezi la sacrificii.
    Doua articole diferite dar totusi atat de asemanatoare! Barbatul ce creste singur un copil a descoperit America: nopti nedormite, febra, raceli, gradi, etc. E ceea ce face o mama zi de zi. E greu nu? E greu sa-ti gasesti o partenera care sa te accepte asa? Ridica la puterea 1000 si vei afla cum e pentru o femeie, care nu mai e privita ca o femeie valabila pt ca are un copil, care e mereu ultima la promovare pt ca un copil nu-ti prea permite ore suplimentare si are prostul obicei sa se imbolnaveasca cand e sedinta.
    In partea opusa domnul care in 3 ani de zile a divortat pt ca nevasta e prea afurisita. S-a transformat in maica-sa. O saptamana l-as lasa singur pe domnul respectiv cu un bebe. Din pacate nu-l pot lasa si cu o depresie post natala ca sa vada cum ii mai arde de FIFA si calculator.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 15 Thumb down 2
    Reply
  7. Cucu Constantin / 11 November 2014 15:36

    Textul dumneavoastră ar trebui sa fie lectură obligatorie la primărie pentru orice barbat ar vrea să se insoare.
    Sigur unii au totuşi noroc.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 14 Thumb down 3
    Reply
  8. Dragosh Stancu / 11 November 2014 14:55

    Go girl! You can say that again!
    Sa iti raspund ar insemna sa iti validez analiza pe text, agresivitatea feminista.
    Sa nu iti raspund ar insemna sa las sa anulez momentul de emotie trezit in alte suflete, sa las sa se contopeasca totul intr-o ciorba.
    Da-mi te rog o zi doua sa aleg.

    Hot debate. What do you think? Thumb up 11 Thumb down 8
    Reply
    • Marilena / 11 November 2014 15:39

      Domnule Stancu, de ce (aproape) toti barbatii, atunci cand intram intr-o polemica cu ei, se reped sa ne catalogheze drept “feministe” si “agresive”? Considerati ca deja mi-ati raspuns.

      Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 18 Thumb down 4
      Reply
      • Dragosh Stancu / 11 November 2014 15:57

        Hidden due to low comment rating. Click here to see.

        Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 7 Thumb down 10
        Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro