Domnu’ Gelu, taximetristu’

Ana Barton

11 November 2013

Am aruncat joi-seara tema săptămânii ăsteia, şi anume etica de alcov. E drept, am făcut-o întortocheat-discret, mai mult în joacă. Și-am plecat spre casă.
Am luat metroul şi mă tot frământam în el, temându-mă că n-o să vrea nimeni să scrie despre asta, deşi mai toată lumea dezbate aprig chestiunea, însă în privat, în grupuri mici. Aveam un neajuns, ce să mai.
Şi cum era cam târziu, m-am hotărât să mă urc într-un taxi când am ieşit de la metrou, aşa că m-am îndreptat către primul pe care l-am văzut.

– Bună seara! Pe mine, m-aşteptaţi, nu-i aşa?

– Sigur, vă rog. Săru’ mâna!

Un domn trecut generos de şaptezeci de ani, negricios ca dravidienii şi chel ca ficatul proaspăt. Mirosea frumos în maşină, iar el avea chef de vorbă şi-o veselie de piţigoi. Aproape de casă, ne iese-n cale o femeie cu un joben colorat pe cap, fumând teatral în mijlocul drumului.

– Aia era femeie sau clovn, doamnă?

– Ştiu şi eu? Poate era şi ea plină de viaţă, aşa cum sunteţi şi dumneavoastră.

– E, io sunt pretenţios când vine vorba de femei, doamnă. Am fost pedichiurist treizeci de ani, sunt învăţat cu femeile şi am şi eu standardele mele. Nu orice arătare e femeie.

– Pe-di-chiu-rist?!, întreb eu, devenid, brusc, mult mai atentă la el.

– Da, că asta-i meserie grea şi frumoasă, n-o poate face oricine. Da’, ştiţi, s-au închis multe locuri de-astea şi uite-aşa a trebuit să m-apuc de scârboasa asta de taximetrie, naiba s-o ia.

Şi-atunci l-am privit altfel, ca pe salvatorul meu. A oprit, i-am dat banii şi l-am întrebat dacă este de acord să-mi răspundă la o-ntrebare care mă frământă.

– Cum să nu, spuneţi, răspund la orice vreţi.

– Îmi spuneţi cum vă cheamă, domnule?

– Mă cheamă domnu’ Gelu.

– Domnu’ Gelu, ce credeţi dumneavoastră c-ar fi interzis între o femeie şi-un bărbat când se află ei în patul lor, în camera lor, în dragostea lor aia văzută numai de ei? Ce să facă şi ce să nu facă ei doi, domnu’ Gelu? E ceva absolut interzis?

– Este! Când sunt ei în patul lor, doamnă, bărbatul şi femeia n-au voie să vorbească despre datorii şi obligaţii. Asta niciodată să n-o facă. Adică cine plăteşte lumina, cât a costat rochia, când vine-ntreţinerea. Astea n-au ce să caute în patul niciunui cuplu, doamnă. În rest, ce să fie interzis? Nimic!



Citiţi şi

Unde dispar iubitele după căsătorie

Trebuie să încetez, trebuie să nu mă mai gândesc la Zelda

De ce bărbații au nevoie de trei femei și nu doar de una

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
3,062 views

Your tuppence

  1. Midii în budoar | Catchy / 13 November 2013 13:30

    […] între dragoste şi etică nu prea putem pune semne de asemănare. Adică privim dragostea ca pe un fel de normă, în raport cu care un grup uman îşi reglează comportamentul sau privim […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Plăcintă cu curve cu ţâţe mari | Catchy / 13 November 2013 12:12

    […] a celor care au încercat să fie etici, pînă cînd si-au dat seama că le e muuuult mai bine în alcov. Mai ales că acolo se servesc plăcinte cu curve cu țîțe mari. Cineva ar trebui să aibă […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  3. Irina / 11 November 2013 15:42

    Genial, domnu’ Gelu! Pedichiurist cu ştaif, hahahahahaha…

    Thumb up 4 Thumb down 0
    Reply
    • Mihai Maxim / 12 November 2013 17:47

      Mari sau mici, prinți sau cerșetori, suntem obligați să ne jucăm rolul. Cu mândrie și pasiune. Până la capăt. Așa cum ne pricepem mai bine. Și Marele Regizor are nevoie de fiecare dintre noi. Fie, divă sau figurant.
      În pat, ne transformăm în singurii și cei mai iubiți dintre pământeni. Devenim, brusc, eroii celei mai minunate poeme de dragoste și așa și trebuie să rămânem. Cu el. Cu ea. În toată viața asta trecătoare din care luăm cu noi doar scurtele momente în care iubim cu adevărat. Restul e butaforie.

      Thumb up 3 Thumb down 0
      Reply
    • Ana Barton / 14 November 2013 23:46

      Păi, cum altfel? :))))))

      Thumb up 0 Thumb down 0
      Reply
  4. Laura / 11 November 2013 11:01

    Big Like!!

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro