Douăsprezece scaune. Nu de Ilf și Petrov

Liana Oprea

29 September 2013

Tot umblă vorba răutăcioasă că ședem prea mult. Că din mașină ne mutăm adorabilele posterioare pe scaunul de la birou și apoi pe fotoliul de acasă. Și că asta ar amenința cel puțin integritatea formei obraznicelor în discuție. Să distrugem acest mit, așadar. Să-l dezintegrăm, să-l reciclăm.
Ne merităm confortul, mai ales când punem ceva efort fizic, multă creativitate și tot atâta chef de joacă în obținerea lui. Și, apoi, mai e vorba aia:  ce plăcut e să nu faci nimic, după ce-ai muncit un pic. Un pic mai mult.

Dacă mai are cineva îndoieli cu privire la stilul nostru de viață activ, un scaun confecționat din părți reciclate de bicicletă le va spulbera precum frunzele de toamnă pe pistă la trecerea bolidului nostru cu două roți și 24 de viteze.

Și dovadă că avem o siluetă superbă stă acest vechi scaun pliant recondiționat cu toate curelele care ne-au rămas mari. 

Nu că am face vreun efort să scăpăm de kilogramele în plus. Se duc singure, consumate de multiplele noastre pasiuni. Cine spune că skateboardul e pentru băieți, n-a văzut ce putem face noi din niște plăci de skate obosite de prea mult rostogolit.

Contrastele ne stau bine. Reliefează. După o tură de sport extrem, s-ar putea să avem chef de leneveală pe o căptușeală din pampoane colorate și pufoase montate pe cadrul unui scaun metalic vechi. Doar așa, pentru diversitate. Și pentru că putem. 

Nu e chiar tricotat, e ceva mult mai de efect. Și mai ușor de făcut, pentru cine nu-și pune mintea cu andrelele. Ne trebuie doar niște cordelină colorată și scheletul unui scaun simplu, căruia îi aplicăm găuri pe marginea cadrului. Și apoi, la însăilat culori!

Aceași tehnică (string art) se poate aplica și unui balansoar suspendat de tavan sau unui vechi scaun pliant căruia îi scoatem partea textilă.

Călătoriile sunt romantice, nu-i așa? Călătoriile în trecut – și mai și. Cine știe câte vise au fost împachetate într-o valiză veche? O tapiserie moale, un roman de aventuri și o după-amiază ploioasă invocă suflete boeme care, în alte vremuri, și-au plimbat povestea din gară în gară.

Dacă tot ne place să citim, un teanc de reviste vechi poate fi depozitat într-o manieră cu dublă utilizare. Necesarul e minim: o bază, o pernă și ceva „harnașament”.

Pe terasă, la soare, un fotoliu vechi pe care am chemat să crească mușchiul ne așteaptă, moale și răcoros, să stăm de vorbă cu florile din grădină.

Chiar dacă stăm la cămin și abia ne ajung banii de cărți, imaginația debordează. Ne putem gândi la o reutilizare îndrăzneață a cartoanelor de ouă, pe care le putem decora cum ne dictează fantezia. Ăsta-i un pont pe care îl putem vinde și băieților. Cartoanele de ouă sunt antifonice.

În timp ce încercăm să pricepem ce a vrut să spună autorul cu importanța caracteristicii antifonice a cartoanelor de ouă, trei scaune desperecheate se transformă într-o banchetă elegantă, cu un minimum de îndemânare, o tapiserie nouă și recursul la culoare.

O incitantă piesă de designer o putem face acasă din plăci de PAL reciclate. Dacă tot i-am dat ideea cu cartoanele de ouă, îl chemăm pe băiatul ăla să ne ajute la tăiat. Nu că nu ne-am descurca și singure.

Ia să vedem, mai stăm pe gânduri?

Citiţi şi

Românii nu pot şi nu trebuie să-l uite pe Brâncuşi…

Natura pe care am sufocat-o cu PET-uri ne dă soluția depoluării?

Românache

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
4,783 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro