Îți scriu să îți cer iertare. Nu e nevoie să ierți acum. Nici mâine. Într-o zi, însă, sper să o faci. Vreau să știi că nu îți cer iertarea pentru mine! Eu nu regret nimic din ce am simțit și simt. E ca și cum aș anula ceva ce face parte din mine. Pe mine. Sufletul meu! Îți cer iertare însă pentru bărbatul pe care îl iubesc. Dacă tot l-ai dorit înapoi, fără să îți pese de sentimentele lui adevărate, de visele lui, de dorințele lui, atunci, te rog măcar să îl ierți. Să îl ierți de mine. Să îi ierți toate nopțile noastre de dragoste, toate promisiunile și iubirea. Să îl ierți pe deplin. Nu cu jumătăți de măsură. Nu cu jumătăți de iubire, de respect, de înțelegere! Cu totul! Să îl iei de la început și să reînveți să îl cunoști, să îl respecți și să îl iubești cu toată femeia din tine!
Dragă femeie…
știu cât de rupt și împărțit în toate zările a venit la mine și cât de greu a fost să așez o parte a pieselor la locul lor măcar preț de o liniște, de o încredere și încredințare că va fi bine, indiferent ce va fi. Nu i-o zdruncina. Nu risipi piesele. Adună tu restul. Asumă-ți ce a trăit el, ce a simțit și adu-l cu totul acasă. Ești femeie. Poți. Trebuie doar să uiți, să ierți și să renunți la orgolii. La demnitate ai renunțat deja. Tu ai putut. Eu nu. Atunci anulează-te și rescrie-te în femeia de care el s-ar putea reîndrăgosti. Nu te amăgi. Nu te minți. Nu te gândi la ce a fost. Nu copia femeile din viața lui de care tu ai știut. Fii unică!
Dragă femeie…
vreau să știi că iubește să se trezească dimineața, să asculte păsările, vântul, să savureze o cafea cu lapte condensat și o țigară alături de zâmbetul cuiva. Îi place să facă asta în tăcere sau vorbindu-vă prin priviri, atingeri, sărutări. Iubește îmbrățișările simple, calde și totale. Îi place să adoarmă mângâiat pe brațe, pe umeri, pe spate, în liniște. Iubește să grădinărească, să aibă o curte, o casă, un atelier unde să-și nască visele din propriile sale mâini, gânduri. Îi place să scrie, iar când o face, numără rimele pe degete. Când face asta, retrage-te încet și lasă-l cu el. Îți va plăcea ce vei citi. Scrie dumnezeiește de frumos, de profund. Dacă vei avea răbdare destulă și multă iubire, va scrie și despre tine. Știu asta. Nu îl grăbi. Nu vă grăbi împlinirea. Doar fii acolo și dăruiește-i încrederea și sprijinul tău în toate. Când faceți dragoste, lasă-l să te privească, să te picteze cu degetele lui, cu buzele. Fii pictura lui cea mai frumoasă și învață să te lasă pictată cu iubire. Într-o zi, poate te va lăsa să îl pictezi și tu. Vă veți contura împreună. Atunci, veți deveni tabloul întreg.
©Osamu Shiihara
Dragă femeie…
dacă vrei să te iubească cu adevărat nu mai țipa la el, nu îl mai îngrădi, nu încerca să afli tot despre el, nu încerca să controlezi fiecare gând, mișcare, privire de a lui. Chiar dacăî e soțul tău are și el nevoie de libertate și independență. Prin posesivitate și suspiciune nu îți vei descoperi soțul. Așa, îl vei alunga din nou de acasă. Așa, vei ajunge să te folosești din nou de fetele voastre ca să îl întorci din drumul lui. Așa, nu vei afla niciodată de ce s-a întors cu adevărat sau dacă s-a întors cu adevărat. Așa, îți vei învăța fetele să fie niște femei slabe, fără demnitate și dependente de un soț și nu de ele însele cum ar trebui să fii și tu! Iubește, dăruiește, bucură-te și fii! Atât!
Dragă femeie…
eu am fost doar o corabie. O corabie pe care el a urcat la vreme de grea cumpănă și furtună în viața lui. O corabie care l-a dus în ape mai liniștite unde s-a putut regăsi. Unde poate, cândva, vă va regăsi pe voi. Eu doar i-am pansat rănile și viața cu dragostea, sufletul și viața mea. L-am vindecat pe unde sângera mai tare cu iubirea mea necondiționată. Am reînviat acolo unde tu, nu știu din ce motive ai ucis, ai uitat să mai sădești, să mai înțelegi, să mai mângâi, să mai iubești. Femeie…îți trimit bărbatul pe care îl iubesc înapoi la tine. Nu am făcut nici un gest să îl opresc. Nu voi face nici unul care să îl aducă înapoi. Eu respect deciziile celor pe care îi iubesc, deoarece fericirea lor e mai presus de mine. I-am sădit în suflet trăiri pe care nu știa că le poate trăi. L-am primenit cu respect, înțelegere și gânduri bune. L-am sărutat pe frunte, pe suflet și i-am dorit viață frumoasă!
Femeie, nu îți cer iertare, dar vreau să știi că ți-am trimis tot sufletul meu ție. Și visele. Și iubirea. Și viața. Nu te voi ierta niciodată însă, dacă ai să îți bați joc de ele și vei uita că o relație nu se bazează pe lupta care pe care, ci pe iubire necondiționată, reciprocitate și respect! Căsnicia nu e câmp de bătălie, nu e șantier unde ridici blocuri, construiești și năruiești poduri! Căsnicia este o Biserică unde niciodată nu intri încălțat peste sufletul celui de lângă tine! Căsnicia nu este un act, un loc unde se nasc copii pe post de scut și de lanț, ci este o reînodare continuă de sentimente! Căsnicia nu este o casă, un bărbat, un salar, o dependență, ci este un cămin!!!
Citiţi şi
M-au numit “instabilă emoțional”
Jurnal de Arizona: Dragă singurătate
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
