Dragostea învinge. Pe cine?

Mihnea Rudoiu

27 November 2014

Mihnea RudoiuSă-ncepem, dar, cu începutul ! 😉

Cu ceva simplu…

Un el şi-o ea. Tu, eu, oricine. De-aici şi de dincolo. De peste tot. Dintotdeauna.

Iată-i! Faţă-n faţă, pentru prima oară. Marea taină care aprinde vâlvătăi în măruntaie se dezvăluie şi ei nici nu ştiu. Se stropesc cu zâmbete. Timizi şi reţinuţi, nu-ndrăznesc mai mult. Se învârt înfriguraţi unul în jurul altuia. Râd şi se-nvârt. Pân-ameţesc. O ameţeală ca un narcotic. Nu mai văd, nu mai aud. Formele şi contururile se estompează. Totul dispare, cu excepţia trupurilor. Al ei şi al lui. Iar trupul ei tânjeşte după al lui şi al lui, după al ei. Nu mai rezistă. Se apropie. Nervii, calmi până deunăzi, acum zbârnâie şi tremură. Fiecare atingere îndepărtează un strat din vechea identitate. Straturile cad şi corpurile îşi pierd numele. Vizitele pe teritoriul celuilalt se îndesesc. Curiozitate, uimire, nerăbdare. Îşi deschid reciproc uşi şi se invită să cerceteze. Ajung să cunoască intim fiecare încăpere. Descoperirile îi încântă.

Îşi schimbă adresele. Le place mai mult să locuiască în celălalt. Aud maţele bâzâind şi sufletele cântând. Nu se mai satură.

Zi de zi, şoapte murmurate în ureche. Chicoteli înfundate.

Noapte de noapte, în pat, îmbrăţişaţi până la epuizare.

Abandon. Extaz.

Inevitabilul se produce. Se anexează reciproc. Rămăşiţele particulare se dizolvă într-un conglomerat inedit. În irişii denşi de iubire se zvârcolesc flăcări înalte, ce mătură nemilos orice urmă a trecutului de până la ei.

Noul eu, un zeu Shiva cu patru mâini, patru picioare şi două inimi în care bat aceleaşi simţăminte. Dansând pentru eternitate.

Mitul androginului nu mai e un mit…

love storm

Bun, acum hai să ne revenim oleacă şi să eviscerăm niţel nonsensul ăsta romantic!

Şi aş începe prin a întreba ce s-au mai întrebat un milion de alte persoane de bun simţ până la mine: de ce toate filmele cu happy-end se termină când începe happy-endu’? Care-i faza? Regizorilor li se termină pelicula când ajung la sărutul final al protagoniştilor? Ditamai studiourile de la Hollywood, cu bugete de miliarde de dolari, după ce te ţin două ore să-ţi demostreze cum dragostea învinge toate cele, nu mai au bani pentru încă zece minute de peliculă să-ţi arate ce se întâmplă cu el & ea peste 5-10-20 ani ? Ce să spun !

În reclame sunt prezentate întotdeauna cele două ipostaze: Before & After !!! De ce nu fac la fel şi-n filme? De ce, când se ajunge la “After happy-end” – când apare kinderu’, ea pune douăj’ de kile, el cheleşte, face burtă şi se scarpină-n fund –, te lasă cu ochii-n soare?

Să vedem şi noi, zic, să ne informăm, să ştim în ce ne aruncăm, la o adică! Nu ar fi normal?

Treaba ştiţi care e? Că se fac şi filme d-ăstea, dar nu merge nimeni la ele ! De ce? Pentru că toate detaliile ce te fac să crezi că poţi duce o viaţă fermecată sunt eliminate acolo.

Rareori se admite că, în încăperile alea aerisite pe care le vizitezi prima oară cu inima bătând nebuneşte, se aşterne, cu timpul, praful! Sau că, în afara celor expuse la vedere, se află alte încăperi în care nimeni nu vrea să intre.

Rareori se încumetă vreunul să spună că, peste 20 ani, camerele alea vor arăta ca şi cum s-ar trăi într-o menajerie.

Rareori se discută despre permutaţiile interioare ce se produc în sufletul lui şi al ei o dată cu scurgerea anilor!

Rareori se va aminti că cele patru braţe ale zeului Shiva, născut în zorii fericiţi ai vieţii de cuplu, vor mai improviza alte mişcări de dans decât cele ale rutinei, sau că cele două inimi vor mai bate altfel decât din necesitate…

Aşa că… el & ea blazaţi şi deziluzionaţi? Lacrimi apărute pe furiş din te miri ce? Regrete nemărturisite ?

Eee, na !

Dragostea învinge.

Dar pe cine?

Eu nu m-am dumirit încă pe cine.



Citiţi şi

Abia de aici începe viaţa ta…

Mulțumesc, copil frumos!

Viața mea fără Zelda

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
7,623 views

Your tuppence

  1. Nicoleta Bucșaru / 27 May 2015 13:07

    Au încercat turcii să facă un astfel de film (Ya Sonra). Și le-a ieșit…până spre final, când au dat-o din nou în happy-end :)) Nu știu dacă dragostea învinge și dacă da, pe cine, dar mie mi-e foarte clar că iluzia dragostei ne bate pe toți; în cap, de cele mai multe ori!

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  2. Cristi R / 9 January 2015 23:53

    “Dragostea învinge. Asta clar. Aș zice nu pe cine, ci ce. Frica de moarte. Căci, de fiecare dată când iubim, suntem vii. Și asta nu e deloc puțin lucru.”
    Lotusull dixit.

    Super raspuns, eu unul nu am gasit un raspuns mai bun.

    Thumb up 5 Thumb down 0
    Reply
    • lotusull / 15 September 2015 12:03

      Multumesc, Cristi
      Intamplator, in ultima vreme, Moartea le-a dat tarcoale unora dragi mie. Nu i-a invins ( nu inca). Am inteles si mai mult cum e cu nevoia asta de viata, de iubire – a mea, a celor carora Moartea le-a mangaiat tampla. Cine naiba vrea sa moara?( nu discut acum despre deciziile de curmare a propriei vietii). Si daca tot e sa fie candva – ca nu e negociabil, macar sa fie cu viata in brate.

      Thumb up 3 Thumb down 0
      Reply
  3. lotusull / 27 November 2014 14:17

    Nu se termină pelicula, aș 🙂
    Doar ca avem nevoie să credem, măcar uneori, fie și tâmp, în eternitate. E asta o credință irațională? Posibil, dar și ce dacă, cam toți am trecut prin asta măcar o dată. Prin încercarea de a opri timpul la faza zeului cu patru mâini și două inimi. Dar, cumva, ne mințim singuri încercând să rămânem în bucla temporală a acelui moment. E ca și când am pedala în gol în loc să pedalăm înainte. Înainte se întinde necunoscutul, căderea din paradisul iluziilor și adevărata cunoaștere – chestiuni deloc ușoare pentru un pământean 🙂 Unde mai pui că lucrurile nu se întâmplă de la sine, iar poezia trebuiește articulată în fapte – unele deloc poetice, de ex. melanjul plata facturilor, Nichita, robinetul stricat și șoșetele aruncate prin casă. La treaba asta se mai adaugă un numar neprecizabil de variabile care pot schimba datele ecuației și valabilitatea construcției=relației. Nu știu dacă există vreun secret prin care să fie mai ușoară tranziția de la stadiul zeului cu patru brațe, fluturi în stomac și focuri de artificii la stadiul celui ce iubește cu ochii deschiși, construiește, știe, se află, etc și asta într-un proces reciproc. Poate că unii nici nu și-o doresc sau poate că nu există niciun secret.
    Dragostea învinge. Asta clar. Aș zice nu pe cine, ci ce. Frica de moarte. Căci, de fiecare dată când iubim, suntem vii. Și asta nu e deloc puțin lucru 🙂

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 17 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro