Du-te acasă!

Mihaela Cârlan

8 February 2013

Vă veți da seama că nu este un îndemn la nemuncă ori la chiul de îndată ce veți avea răbdarea să-l cunoașteți pe Linds Redding, trecând peste fireasca întrebare “de ce ar merita să citesc ceva despre el?”.  Și vă voi spune doar atât: eu i-am găsit și citit scrisoarea către posteritate fix la… 02:29! Și, deși le știam aproape pe toate câte le povestește bărbatul care a făcut ce i-a plăcut, ca profesie, în viață, eseul lui m-a cam pus pe gânduri și pe fugă din fața calculatorului. Sper din toată inima ca voi să-l citiți la lumina zilei, într-una din micile pauze de care avem fiecare nevoie indiferent de ceea ce facem ca să trăim.

Linds a fost director artistic la filialele BBDO și Saatchi & Saatchi din Noua Zeelandă. În octombrie 2012, la 52 de ani, a murit de cancer inoperabil la esofag. Dar eseul «Mică lecție pentru viitor» scris pe blogul personal cu puțin timp înainte de a pleca din această lume, a rămas ca o amară și tardivă constatare: “nu merită să uiți de tine, de cei dragi, de viață, pentru…slujbă sau afacere!”.

“A meritat? Sigur că nu. A fost o simplă industrie, nu un scop măreț. Nu am primit niciun premiu întâi. Doar certificate înrămate și mici statuete. Munți de ambalaje de antidepresive, sticle goale, smocuri de păr alb și o tumoare. S-ar părea că-mi plâng de milă. Nu este așa. A fost distractiv. Am reușit în afacerea mea. Am întâlnit o mulțime de oameni talentați și inteligenți, am învățat să lucrez toată noaptea, în fiecare zi, provocând “mâncărimea creației”, ca să câștig suficienți bani pentru a-mi susține familia cu care mă întâlneam foarte rar. Dar n-am făcut nimic cu adevărat important. Am crescut popularitatea câtorva produse, am îmbunătățit starea economică a câtorva companii și am facut o serie de oameni bogați și mai bogați. Atunci credeam că e o idee grozavă, dar acum realizez că nu. Îmi pare rău. Mai e ceva. Dacă cititi aceste rânduri stând într-un birou întunecat, agonizând, dați-le pe toate dracului! Duceți-vă acasă, sărutați-vă soția și îmbrățișați-vă copiii.”

Srisoarea lui Linds e un bilanț neliniștitor și teribil de trist. Și nu pentru că a venit prea timpuriu pentru un bărbat de pe planeta aceasta mare, ci pentru că în povestea lui se pot recunoște prea mulți alții. Și nu doar din industria creativă, și nu doar bărbați. Știu că, uneori, preferăm să pierdem pe pielea noastră decât să câștigăm din lecțiile de viață și de moarte ale altora. Dar dacă, acum, măcar v-a trecut prin minte să mai slăbiți ritmul și să vă regândiți și prioritățile și ierarhia lor, tot e un câștig. Iar de se întâmplă ca acasă,încă, să nu vă aștepte nimeni, mai sunt destui alți oameni sau locuri în afara biroului care (vă) merită.

P.S. Este 3:03 și tocmai ce mi-am mai făcut o cafea… dar doar ca să meditez 🙂



Citiţi şi

Nu se poate să fi fost ea. Decât dacă…

Și poate că și tu ai vrea altceva, dar ce dracu’ o să zică mă-ta şi vecina de la parter dacă-l laşi?

Aici suntem, Georgia!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
4,254 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro