Dumnezeu n-are merțan

Liana Vatamanu

28 August 2017

liana vatamanu (2)De câte ori deschid facebook-ul, apare sus o întrebare care mă agasează: “La ce te gândești, Liana?”

De regula îi zic în gând: dă-te-n pana mea, ce te interesează? Și uit brusc de întrebare. Astăzi însa, am rămas cu ochii pironiți pe întrebare. Aveam un răspuns, dar nu i l-am dat. Nu acolo. O să-i răspund aici.

Ei bine, măi „feisbucule”, mă gândesc… nici nu știu cum să-ți răspund. Mi-e jenă, dar am s-o fac. Tocmai mă gândeam la preoții ăștia ai noștri. Nuuu… nu la orientarea sexuală a unora dintre ei. Nu mă interesează. Aia e altă poveste. Nici la scuzele Preafericitului, n-au nici o valoare.

Mă gândeam la Preafericitul, dar la felul în care era îmbrăcat. Straiele lui de mii de euro probabil, țesute cu fir de aur, crucea de la gâtul lui, din aur masiv, că nu cred că și-ar pune la gât o tinichea, fie ea și cruce, la pietrele prețioase cu care e împodobită chestia aia de și-o pune pe cap, la luxul în care trăiește, am citit pe net că ar avea un adevărat palat, conturi babane în bănci, mașini de lux – adevărate bijuterii, o avere pe care toți enoriașii lui la un loc nu o pot egala.

Și mi-am zis că poate de aceea nu mă duc eu la biserică, deși cred în Dumnezeu și mă rog singură lui în fiecare zi. În viziunea mea, Dumnezeu e simplu, îmbrăcat în alb, nu are aur pe el și nici veșminte scumpe. Poate DUMNEZEU, cel la care mă rog eu, nu e cel la care se roagă majoritatea preoților îmbrăcați sfidător în straiele lor aurite (și aici nu generalizez).

bor-patriarhie-masina

Ei se roagă la un Dumnezeu al banilor. Și nu se sfiesc să întindă mâna după banul din mâna săracului, al amărâtului, al suferindului care și-a pus nădejdea în el, a împrumutat bani, că de cont în bancă nici n-a auzit, și s-a dus să-și spună durerea așteptându-se ca preotul impozant, să se roage pentru el.

Nici nu cred că Dumnezeu îi ascultă ruga, văzându-i fățărnicia și fala…

Iisus umbla îmbrăcat în straie simple. Foarte simple. Uneori desculț. Și nu avea nici el „merțan”, nici X5, nici Q7… poate doar un catâr.

De aceea eu prefer să mă rog singură, la Dumnezeul meu care n-are „merțan”, nici palate, nici vile, piscine, șoferi la scară, nici conturi în bancă. Și cred că mai repede mă aude pe mine, decât pe Preafericiți și ce-or mai fi ei.

Iartă-mă Doamne, dacă crezi că-i judec… Și dacă greșesc. Doar mă gândesc, că nu toți preoții sunt preoți… și ce să fac, dacă văd toate astea?

Pe Liana o găsiţi întreagă aici.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Bolnavii incurabili și dreptul de a termina cu viața

„Biserica nu ne lasă să facem sex, deci ne cere să ne iubim mai puţin”

Am știut că vei pleca

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
4,830 views

Your tuppence

  1. axelle / 29 August 2017 13:26

    Raspuns la intrebarea din final: “fii evlavios cu prisosinţă, bun, cuminte, blând, darnic după putere, îndatoritor, necertăreţ şi cele asemenea. Căci aceasta este avuţia sufletului care nu poate fi furată: să placi lui Dumnezeu prin unele ca acestea, şi să nu judeci pe nimeni sau să zici: cutare este rău şi a păcătuit; ci mai bine este să-ţi cauţi de păcatele tale şi să priveşti în tine purtarea ta, de este plăcută lui Dumnezeu. Căci ce ne priveşte dacă altul este rău?”

    citat din Sfântul Antonie cel Mare

    Thumb up 1 Thumb down 1
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro