Dumnezeu ne răspunde, întotdeauna, prezent!

Catchy

10 November 2015

Duminică, 8 noiembrie, Asociația multiculturală Nicu Hagi în parteneriat cu Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, Societatea culturală aromână București, Editura Ars Docendi și Primăria Municipiului Câmpulung au organizat o nouă ediție a dialogului român − aromân. De cinci ani, primăvara și toamna, organizatorii punctează calendarul pastoral al transhumanței, reeditând, dincolo de oameni și vremuri, tradiții și obiceiuri ale românilor majoritari și ale aromânilor minoritari, considerați de unii decidenți politici „români de pretutindeni”. O denumire superficială sau poate „doar” răuvoitoare.

În pitorescul ținut al Câmpulungului, al cărui etimon se regăsește pe o piatră funerară din Biserica Bărăția − Hic sepultus est comes Laurencius de Longo Campo, pie memorie, anno Domini MCCC / Aici este înmormântat comitele Laurențiu din Câmpulung, spre pioasă amintire, în anul Domnului 1300 − respectivul eveniment are, de fiecare dată, alte conotații la fel de inspirate și de binevenite. În esență, organizatorii reiterează un străvechi dialog metaforic între Carpați și Pind, între români și aromâni, în matca civilizației montane, marcată de calendarul pastoral.

sarbatoare aromana

Duminică, pe un fundal armonios de toamnă, mai blândă decât vremurile și oamenii, Arhanghelul Mihail și-a rotit sabia de foc, iar Arhanghelul Gavriil a fluturat, zâmbitor, un crin alb la dubla sărbătoare prăznuită de ortodoxie. Astfel că, la Biserica bolniței, „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul”, Asociația multiculturală Nicu Hagi și Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului au făcut posibilă oficierea unei slujbe în aromână, grație preotului constănțean Gheorghe Ploscaru și dascălului Racu. Plină până la refuz, străvechea bisericuță a apropiat inimile aromânilor prezenți care ascultau pentru prima oară întreaga slujbă rostită în aromână. Sentimentul deplin și emoția credincioșilor aromâni s-au înălțat, până când pereții învechiți și afumați s-au luminat feeric și picturile de pe ei, realizate de Gheorghe Tattarescu, prăfurii și patinate au căpătat o delicată aureolă. Momente deosebite. Unice. Pentru că aromânii nu au școli și nici biserici în care comunitatea lor să învețe și să vorbească în limba „de acasă”. Ca majoritară, mi se pare nedrept, deși sper ca multiplelor provocări Biserica Ortodoxă Română și Patriarhia Română să le facă față, bizarul refuz de a acorda binecuvântare unei Biserici în care aromânii să aibă parte de slujbe oficiate în limba lor.

sarbatoare aromana2

Partea a doua a evenimentului s-a desfășurat la Centrul Cultural „Apa Sărată” Câmpulung și a fost dedicată unui grupaj de fotografii cu regina Maria − cu ocazia împlinirii a 140 de ani (29 octombrie) de la naşterea ei, în ie și costum muscelean împodobit cu paftale executate de meșteri aromâni − prezentate de editorul Ioan Crăciun (Ars Docendi). În spiritul și litera unui permanent dialog și a comunicării între civilizații și popoare, a urmat un spectacol susținut de Rodica Voicu, Mădălin Lupu, Ansamblul Carpați și Pind, Corina Elena Badea, Pero Tsatsa, Cristian Andon, Pareia Boatsea Pindului. Un spectacol de muzică și dans, o explozie de costume și culoare, o atmosferă plăcută, umbrită însă de o inerentă mâhnire, marcată printr-un moment de reculegere Colectiv.

După spectacol, dansul și cântul au continuat într-o modernă locație, în satul Jugur din Poienarii de Muscel, într-o plăcută succesiune de trăiri depline și rotunde precum soarele de la Vergina care luminează armânimea. S-au cântat Dimândarea părintească, cântece polifonice, în vreme ce privirile au căpătat luciri tremurate, deoarece unii dintre cei prezenți și-au amintit istoriile triste ale familiilor lor originare din Albania și Grecia.

Târziu, în noapte, mi-am luat rămas-bun de la gazde și organizatori, familia Emil și Mihaela Hagi. În drum spre casă, m-am gândit la acele valori indestructibile ale armânamei: tinie (respect) față de familie, tradiție și credință. Și am realizat, din nou, că asemenea valori îi dau forță aromânului și de aceea este capabil să ducă o cruce pe fiecare umăr. Am avut, deopotrivă, și certitudinea că e vremea ca noi, românii, să revenim la valorile tradiționale, chiar și atunci când nu realizăm că le vom regăsi în chiar fibra noastră genetică.

Guestpost by Catia Maxim



Citiţi şi

Manchester – lumânări şi zâmbete în bernă

Azi, acum, îți faci timp!

Ce e bine să faci și să nu faci azi, de Sfinții Constantin și Elena

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
294 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro