După și despre Valentine’s Day, cu umilință

Paul Vinicius

15 February 2015

Paul ViniciusEi, și dacă tot trecu și Valentine’s Day, duios, pe lângă noi, ia să-mi sumetec mânecuțele și să-mi dau și eu cu părerea despre simbolul întruchipat. În primul rând, trebuie să recunosc faptul că, cel puțin pe mine, zilele astea festive (dar, mai ales, festiviste), nu mă prea scot din felul meu lăuntric de a fi. Adică, de ce-ar fi musai să mă port cu totul și cu totul altfel decât am învățat să mă comport și m-am tot străduit să fiu timp de zeci de ani, numai ca să fiu „altfel” într-o anumită zi din an, în care, mai ales din motive comerciale, toată lumea tropăie, cumpără și „dansează”, de dragul unui simbol care – să avem rezon – nu ține decât o zi, chiar dacă se tot repetă în fiecare an, cu aceeași precizie calendaristică? Nu aduc aici în discuție nici faptul că ar fi o sărbătoare „de import”, rimând mai degrabă cu N.A.T.O. decât cu „Miorița” și nici nu am de gând să arbitrez meciul Dragobete vs. Valentine’s Day, nefiind vreun habotnic de felul meu. Însă de ce nu am fi noi înșine, în fiecare zi? – mă întreb și eu. Mă rog, recunosc, ăsta nu este decât un punct de vedere personal, nu îl impun și nici nu încerc să-l vâr pe gât, precum un șomoiog îmbibat cu albastrul de metil, nimănui.

Însă acum am să-mi ies puțintel din piele și o să încerc să vorbesc despre o categorie de oameni pe care o cunosc mai binișor – iar aici mă voi referi, strict, la creatori. Fiindcă – nu-i așa? – nu ne putem pricepe chiar la toate lucrurile dimprejurul nostru și cu atât mai puțin la oameni, dar, numai la câte o categorie, s-ar mai putea întâmpla să izbutim… Pentru că sunt categorii la care numai doctorii se pricep, o alta, la care se dovedesc a fi grozav de bine dotați mecanicii auto, ca să nu mai vorbim de cititorii în stele, zodii și alte chestii îndeobște invizibile sau de ghicitoarele în palmă, zaț de cafea sau bobi, care par a se pricepe la cam toate categoriile, grămadă, mai ales când le ușurează portofelele, de parcă i-ar durea…

Dar să ne reîntoarcem la ziua și la simbolul ei care ne cam puseră pe drumuri și pe scărpinat în cap. Deci: Valentine’s Day –, adică, Ziua Îndrăgostiților. Bun. De ce însă or fi trebuind ei, sărmanii îndrăgostiți, să își serbeze dragostea lor numai o singură zi din an și încă demonstrativ, asta e o rațiune care îmi cam scapă, cu atât mai mult cu cât dragostea, iubirea (în sensul ei cel mai larg), ar trebui să fie o constantă a spiritului uman de zi cu zi – și sper să nu șochez și nici să scandalizez pe nimeni cu spunerea asta. Desigur, mai există și accidente genetice, istoria a tot înregistrat și înregistrează în continuare traiectoriile existențiale ale unor indivizi ale căror spirite numai cu iubirea nu s-au prea ocupat, însă acolo este vorba doar de cazuri izolate, de excepții ale speței umane, fiindcă firul generic conducător al manifestărilor general omenești ne duce într-o altă direcție în care, așa cum am spus, dragostea este (sau ar cam trebui să fie) mereu prezentă. Dacă mai luăm în calcul și binomul iubire – vârstă, lucrurile se complică și mai rău dar, paradoxal, se și simplifică, totodată, pentru că sintagma „vârsta iubirii” nu a apărut ea chiar așa, aiurea, pe zăpadă. În principiu, ea desemnează „vârstele mlădii”, tinere, ale omului. Dar, care tinerețe”?, ar fi întrebarea –, pentru că aici nu este vorba de tinerețea biologică, ci de cea spirituală. Practic, dacă ar avea grijă de spiritul și de trupul lui, oricare om ar putea muri „tânăr”, la 60, 70, 80, 90… 100 de ani, după cum, la fel de bine, ar putea fi apt pentru pensionare și la 17, 18, 19, 20 de ani.

Adriana Groisman

Despre cum reacționează și cum poate fi receptat creatorul vizavi de acest reper – iubirea –, ăsta este lucrul despre care am intenționat și am să încerc să vă spun câteva lucruri, că tot trecu și vijelioasa de Valentine’s Day. Creatorii, indiferent de domeniile în care activează (fie ele muzică, arte plastice, filmografie, literatură sau altele) au totuși un numitor comun, având în vedere raportarea lor la acest sentiment. Și anume, perioadele bune, de maximă putere creatoare (spargerea vechilor tipare, reașezarea, reinventarea, modernitatea și acuitatea actualității) operelor fiecăruia dintre ei, în parte, se pot constata și observa imediat, fiind în strânsă legătură cu iubirea al cărui emitor este autorul însuși. Odată ce nu mai are iubire de comunicat înconjurătorului, creatorul se surpă înăuntrul lui și încetează a mai fi maestru. „Plafonare”, „autopastișare”, „bătrânețe”, „decadență” – sunt numai câteva dintre „parafele” critice care îl vor urma, din clipa în care s-a „uscat” de iubire.

Pentru că starea naturală a unui adevărat creator este să iubească.

Citiţi şi

La ce e bun sexul zilnic

Primul sex după divorţ

 



Citiţi şi

Despre ce să scriu? Eu sunt un om obișnuit!

Când e iubire și când e obsesie

Frumusețea unei femei

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,162 views

Your tuppence

  1. Dorian Grey / 17 February 2015 20:55

    Cine zice ca indragostitii isi serbeaza dragostea o singura data pe an? Asta e o preconceptie perpetuata cu vehementa de adversarii Valentine’s Day sau Dagobetelui.. adica de cei care iau multe lucruri ca de la sine intelese, fara sa mai investeasca nimic in expresivitate.. de exemplu, isi iau partenerul si relatia ca de la sine intelese, si se trezesc “dintr-o data” ca raman singuri.. de ce oare? ca ei se iubeau?!! da, dar nu mai exista niciun pic de manifestare a iubirii. as zice ca mai degraba sarbatorile astea sunt niste repere educative, atat pentru cei care sunt impreuna de foarte mult timp, intr-o amorteala continua, dar si pentru cei care incep sa iubeasca si sa invete cum sa manifeste dragostea.

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  2. Simone / 17 February 2015 15:32

    Textul se prezinta drept o critica a celor care sarbatoresc Sf Valentin, in realitate, cand identificati actul creator cu iubirea, devine un card de Sf Valentin dedicat creatorilor, ceea ce-i generos din partea D-stra. Celibidache de exemplu spune ca, in cazul lui, actul creator se intampla la fiecare concert, era mereu nou si necesar, “to free himself”!

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  3. Andreea / 15 February 2015 12:46

    E absolut subiectiv punctul de vedere expus in articol, ca sa nu spun ca e chiar o revolta nejustificata. Faptul ca sarbatorim iubirea pe 14 februarie sau pe 24 februarie nu inseamna ca suntem indragostiti doar o zi din an sau ca bravam cu iubirea noastra.
    Suntem crestini in fiecare zi din an si in fiecare zi din viata noastra si cu toate astea, sarbatorim crestinismul o singura zi din an.
    Ce e atat de greu de inteles si de ce trebuie neaparat sa terfelim o sarbatoare?

    Hot debate. What do you think? Thumb up 4 Thumb down 5
    Reply
    • Paul Vinicius / 15 February 2015 19:51

      Păi, Andreea, este foarte adevărat că atunci când spiritul critic îți stă încruntat iar simțul umorului e uitat pe undeva, prin pod, nu prea ai cum face altceva decât să tuni și să fulgeri și asupra unor lucruri senine de felul lor. Deh, cam așa se întâmplă atunci când ieși la vânătoare de fluturi cu tunul… Fiindcă, de unde oi fi priceput tu că ar fi vorba de vreo „terfelire” a unei sărbători sau vreo răfuială cu ea, în textul de mai sus, rămâne o enigmă pentru mine. Și dacă tot ai simțit nevoia să recurgi la o paralelă cu sărbătorile creștine pentru a-ți sprijini demonstrația, am să te informez că
      acestea-s cu mult mai multe decât „o singură zi pe an”, dintre care cele două, principale – Crăciunul și Paștele -, sunt cam singurele pe agenda mea existențială cărora le acord importanță. În definitiv, așa cum bine ai și remarcat, poziția mea
      față sărbători, în general (și nu numai față de cele nereligioase), este un punct de vedere strict personal pe care însă mi-l asum întru totul și nici măcar nu încerc să conving pe altcineva să-l adopte. Apropo, ai știut cumva că tot ieri s-a mai sărbătorit și „International Book Giving Day”, adică ZIUA INTERNAȚIONALĂ A DĂRUIRII DE CĂRȚI? Ei, bine, îți mărturisesc că mie mi se întâmplă să mai dăruiesc cărți nu numai în acea zi, după cum, uneori, nu am nici resursele și nici motivele să fac acest gest, exact în acea zi.
      À bon entendeur, salut!

      Hot debate. What do you think? Thumb up 10 Thumb down 4
      Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro