Durerea de suflet

Adrian Ţiglea

26 April 2012

Ştiu acum că nu am fost niciodată un om fericit. Bucuros, da. Un gând spunea că există o vreme când râzi şi o vreme când îţi aduc aminte că ai râs. Ei bine, de râs am râs destul. Mai cu seamă până spre vârsta adolescenţei. Un copil vesel stătea la pândă în sufletul meu. Dar, chiar şi atunci, aveam o seriozitate proprie. Dintotdeauna am fost o fiinţă politicoasă. Bună, niciodată, dar politicoasă da. Mi se părea ceva de la sine înţeles să fii respectuos cu oamenii, aşa cum creştinilor li se pare firească Învierea Învăţătorului. Nu mi-a plăcut niciodată să mă bat. În fapt, în 33 de ani de pribegie existenţială, m-am bătut o singură dată, în clasa întâi. Amuzant este că m-am încăierat cu cel mai bun prieten al meu şi e posibil ca asta să se fi întâmplat pentru că el descoperise la şcoală un prieten nou. Eram gelos, deci.

De plâns, plângeam rar. Lacrimile cele mai dulci mi-au curs la Urziceni: eram la grădiniţă, eram îndrăgostit de Nicoleta, care locuia în apartamentul alăturat. Am plâns din gelozie, pentru că, de ziua ei, mi s-a părut că prezenţa lui Ştefan o încântă. Acum nu mai ştiu cine era acest copil, însă îmi aduc aminte cu sfinţenie gelozia şi lacrimile curgându-mi în camera de baie, în vreme ce mama mea şi mama Nicoletei se chinuiau să afle ce s-a întâmplat. Mai târziu, avea să se întâmple cava miraculos pentru mine: într-o seară, cum mama era de gardă şi părinţii ei erau plecaţi, Nicoleta a dormit la mine. Eram amândoi la grădiniţă, puşti Şi totuşi, îmi aduc aminte, în seara aceea ne-am culcat devreme, pe la ora nouă: ea a adormit prima, eu am vegheat-o. Scena avea să se repete peste vreo 25 de ani, alături de un alt chip feminin: am mers împreună într-un VSD (o tabără de trei zile). Şi, aşa cum se întâmplă mereu în viaţa mea, Ea a adormit fără vreo grijă, de parcă eu nici nu aş fi fost prezent alături. Eu am vegheat toată noaptea. Miracolul era prea frumos spre a dormi. Acum îmi dau seama că toate acestea au fost în zadar şi îmi doresc să nu se fi întâmplat nicicând.

Sufletul m-a durut toată viaţa, pentru că niciodată lucrurile nu au fost perfecte. De aceea, a fi pământean nu m-a impresionat niciodată. Am ştiut de la bun început că moartea bate la uşă, fapt pentru care nu am luat parte la Marile Proiecte ale oamenilor. Dimpotrivă, mi s-au părut ridicole. De copil, am simţit că viaţa este un proiect al nefericirii. Pe mine nu mă împresionează prea tare faptul că exist. Mai mult decât atât, consider că majoritatea oamenilor sunt de cacao, pardon de expresie. Din partea oamenilor, mă aştept la ce este mai rău. Nu o să înşir aici toate porcăriile de care sunt capabili aceste fiinţe aşa-zis raţionale, dar să spunem că sunt uimit de fiecare dată când întâlnesc un om bun.

Cât priveşte Paradisul şi Infernul, mi-ar plăcea să existe şi o a treia cale: Ne-Fiinţa. În acest fel, l-aş putea iubi cu adevărat pe Dumnezeu. Îmi e teamă că voi fi la fel de nefericit şi cu Dumnezeu şi fără Dumnezeu. Pentru că şi în iad şi în rai dai tot peste oameni. Şi nu cred că vor fi mai răsăriţi decât sunt aici, pe pământ. Da, mereu a existat un pumn de oameni umani, ca să zicem aşa, dar e în zadar. Majoritatea sunt fiare.

Dacă există ceva cu adevărat ceva genial pe pământ, acest lucru este natura sau, mai bine spus, anumite zări de natură. Pentru natura pe care a plămădit-o, am tot respectul față de Creator. Păcat că a eşuat cu Omul. Mare păcat. Cu cât trăieşti mai mult, cu atât devii mai impur. Iar în ceea ce priveşte înţelepciunea, aceasta e doar un mit. Te-ai aştepta ca, îmbătrânind şi apropiindu-se de moarte, omul să devină mai generos. Adesea, el devine doar mai rău. Aşadar, ne-înţelept.

Citiţi şi

Iubirea e atunci când…

La naiba cu iubirile imposibile!

Căutări…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
5,035 views

Your tuppence

  1. MCL / 5 August 2015 19:33

    Azi recapitulam, eu cu mine, aproape aceleși lucruri și simțeam aproape la fel. Simțeam că dacă nu ar fi copilul meu, mi-am cam încheiat călătoria. Cât de bine îl înțeleg pe autor!! Nu spun că are dreptate sau că a surprins adevărul în rândurile sale, spun doar că mă regăsesc. Nu știu dacă să mă bucur sau să mă întristez, nici nu cred că are vreo relevanță în final. Doar că mă simt mai puțin singură printre cei iremediabil singuri.

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
  2. Llyv / 4 August 2015 17:14

    E trist ce spui aici. E trist si gresita total abordarea. 33…si inca nu ai trait doar ai fost in viata! 🙂 Succes prietene

    Thumb up 0 Thumb down 1
    Reply
  3. lona / 10 February 2015 11:59

    Omule …..gresesti asa de mult sa crezi ca in Paradis vei ramane tot asa de nefericit precum esti pe pamant…Dumnezeu inseamna fericire suprema ,puritate,El insusi e IUBIRE, e mai presus de intelegerea si ratiunea umana,….in restul celorlalte cuvinte ,,,ma regasesc ..Sanatate

    Thumb up 0 Thumb down 1
    Reply
  4. Raluca / 13 July 2014 0:23

    Perfect omule ! Credeam ca-s singura care gandeste asa ! Respect . Cat de mult mi-ar placea sa te intalnesc. Pace.

    Thumb up 6 Thumb down 0
    Reply
  5. Ghilotina | Catchy / 17 November 2013 17:22

    […] fetei se stinse într-o grimasă de durere. Durerea, motivul internării ei, o trezi în cea mai stranie […]

    Thumb up 0 Thumb down 2
    Reply
  6. Claudia / 22 October 2013 20:53

    De ce durere de suflet? De ce dezamagit de oameni, de ce mirat cand intalnesti oameni adevarati?.
    Fi vesel cand cunosti oameni…gaseste bucuria din fiecare om, respira si bucura-te de spectacolul naturii, spera si asteapta, the best is yet to come..:)

    Thumb up 2 Thumb down 3
    Reply
  7. Cristean / 29 April 2012 16:39

    Asa e. S-a gresit cu omul, e imperfect. Ne-o spune chiar Dumnezeu in cartea aia unde scrie ca el ne-a facut cu prepuț si ca trebuie sa ni-l taiem noi singuri.

    Thumb up 4 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro