Duşmanii şi corpii cavernoşi

Ana Barton

11 December 2014

Ana BartonZicem că nu ne plac manelele. Şi nu ne plac… toate. Unele, mai ales cele care sunt reinterpretări ale folclorului urban vechi şi românesc, sunt chiar foarte, foarte frumoase. Iată, pun un link pe care, dacă mergeţi, găsiţi o combinaţie între o trupă rock şi un taraf, ambele celebre.

Respingem însă, pe bună dreptate, kitsch-urile zilelor noastre. Însă mă tem că unele dintre mesajele lor au invadat subconştientul colectiv. Cel la care am ales să mă refer astăzi este conceptul de duşman, perpetua raportare la un agresor cu minimum şapte capete şi tot atâtea limbi de foc.

Lumea a ajuns să se simtă-ncolţită mai tot timpul, agresivitatea creşte ca Făt-Frumos, într-o zi cât firescu-n zece, iar lupte grele se dau pe toate fronturile de comunicare. Îndrăznesc să cred că măcar o parte dintre spaimele astea au legătură chiar cu mesajele acestei subculturi pe care, de altfel, n-o consumăm, dar nu suntem majoritari cei care nu. Dar nu am o convingere, e doar o supoziţie.

Însă-n ce priveşte următoarea chestiune, chiar am o temere… naţională. În sensul demografic al expresiei. Toată ziua, plimbăm prin vălul palatin corpii cavernoşi ai cuvântului care desemnează ceea ce cronicarul povestea că-n caz de abuz se pedepseşte prin tăierea şi darea lui la răţe.

Nimicul

Fie că-i folosim la suduit, fie servesc agrementării unui discurs privat sau chiar public, corpii ăştia cavernoşi mi-e că se vor… demonetiza în timp. Şi nu prea lung. Bărbaţi şi femei, de-a valma ori separat, sunt deţinători de gland permanent erect, numai bun de-ameninţat pe cineva sau chiar, ascuţit bine la vârf, de-mpuns or, poate, de sfârtecat.

Desigur, sunt numai vorbe, însă este posibil s-ajungem să-i bagatelizăm funcţiile clasice. Care funcţii să nu mai ştie cum să se manifeste. De nu ne-om potoli noi când ne vor fi doar moi dimineţile, zilele şi nopţile, să nu-mi ziceţi mie Ana. 🙂 Deşi i-am putea da şi-acum măcar o vacanţă mică. Să se odihnească bine, frumos, să nu ne pască pieirea ca naţie de la atâta pomenire. 😀

Pe Ana o găsiți cu totul aici.

Citiţi şi

Ipocrizia Crăciunului sărbătorit în familie

În trenul de la Iași, atmosfera e incendiară

Copiii noștri, sclavii noștri

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,167 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro