E bine din când în când să mergi la discotecă

Andrei Crăciun

12 July 2015

Andrei 2Mi s-a întâmplat ceva îngrozitor. Am fost azi-noapte la discotecă în țara noastră. În Centrul Vechi al orașului București. Ultima oară când am ajuns într-o asemenea situație dramatică a fost în timpul Campionatului Mondial de Fotbal desfășurat în Brazilia în anul 2014 după Hristos. Așteptam să văd un meci, Coasta de Fildeș-Japonia, cred, care începea mult după miezul nopții, așa că m-am dedat.

Înainte de escapada mondială, precedenta prezență în rândul marilor dansatori din discotecile țării noastre a fost pe litoral prin 2011 sau 2012, nu mai știu. Cert e că acea acțiune s-a soldat cu un articol de presă scrisă care purta frumosul, sugestivul, explicitul, nerevizuibilul titlu “Târgul de vite”. Căci așa și era: se prezenta partea feminină către partea masculină într-o superbă întrecere de prezentare a cărnurilor. Iar galantarul era plin. Partea masculină opta și, frumos, organizat, se pleca spre montă. Să nu ne abatem.

Între timp a trecut necruțător timpul peste oasele mele bătrâne. Sufăr de groaznice dureri de spate. Că o fi spondiloză, că o fi altceva, cert e că atunci când încerc să dansez, grăsuț cum sunt, stau încovoiat și cu partea dorsală mai ridicată decât s-ar cuveni. Nu mă judecați prea aspru: chiar mă doare spatele.

Am nimerit într-un anturaj cu tineret, cu o domnișoară care tocmai a susținut cu succes Bacalaureatul și se pregătește de o postliceală, mă rog, și alți cetățeni mai în etatea mea. Și cum dansam eu, așa, răstignit de durerile de spate, constat cu tristețe că am de dus repetabila povară a unui gheiuț pofticios. Gheiuțul pofticios m-a ciupit, așa cum ciupește nașul mic, beat, la patru dimineața, fundulețul unei nepoate din partea unei verișoare, la o nuntă în Țăndărei. Discret, dar ferm, cu două degete de bucă, dreapta-jos.

Acest gheiuț era un gheiuț bătrân și chel, care m-ar fi molestat ca la Copa America, așa cum l-a molestat fundașul Jara pe vârful Cavani, băgându-i degetul în c*r, dacă n-aș fi ridicat eu primul degetul, profesoral, mustrător: nu! Curcubeizarea globală.

Ușurel, ușurel, nu săriți cu piatra, nu sunt împotriva sentimentelor manifestate tactil, dar sunt categoric doar pentru manifestarea tactilă mutal împărtășită. Nu era cazul. I-am bătut gheiuțului bătrân și chel obrazul.

La discotecă, deci. Să începem cu muzica! Dumnezeule!, muzica nu mai e ceea ce știam eu, nu mai seamănă nici măcar cu căzăturile de la începutul secolului XXI, mai-ia-hi, mai-ia-hu. Degradarea este brutală. Muzica de la discotecă este – acum – o manifestare monosilabică a unor spirite puternic penetrate de gol. O splendidă manifestare a vidului – nicio idee, mult zgomot. Așa se distrează tinerii zilelor noastre. Suntem contemporani, deși trăim pe planete diferite. Dar să îi lăsăm să se distreze, să nu ne că*ăm pe noi – noi, bătrânii.

dicotecă centrul vechi

Și am mai văzut ceva: o animatoare atât de grasă încât numai cu un sân de-al ei se puteau umple două-trei găleți electorale. Se pare că patronii discotecii nu-și permit să piardă din vedere nicio preferință corporală. Clientul lor e stăpânul lor și pot să spun cu toată răspunderea că e un stăpân destul de ciudățel, fumat și pastilat. Tropăia animatoarea obeză, tropăia liber, tropăia cu putere, tropăia feeric, ca un elefant dezlănțuit, și sânii ei enormi se înălțau spre cer și coborau dinspre cer, urmând inevitabila lege a gravitației. Era limpede că animatoarea obeză se iubea așa cum e ea, așa cum trebuie să facem toți acum.

E bine, vă spun, din când în când să mergi la discotecă. Dacă te încearcă, din motive nebănuite, bănuiala că omul ar fi altceva decât un văr foarte intim al celei mai întunecate maimuțe, mergi la discotecă și distează-te! Distrează-te ca un nebun!

Ce să vă mai povestesc, dau să mă eliberez de povara unei beri, dar la toaletă un terț îmbrățișa vasul WC-ului eliberându-se, la rândul său, pe cale orală de povara unei tocănițe din care – cu siguranță – nu lipsise usturoiul. Așa, tati, îi spun, așa, dă-ți frâu liber! Păi, de ce muncim noi o săptămână întreagă, nu ca să vină – izbăvitoare, hristică – sâmbăta și să ne îmbătăm ca porcii, îmbrățișând în zorii zilei lăsate de Domnul pentru repaus toalete străine, poate chiar publice?

Ce frumos a fost la discotecă! Ce splendidă simfonie a esenței de om! O noapte de vis care mi-a întărit convingeri ceva mai vechi cu privire la specia noastră. Iar la plecarea spre casă, ținându-mă de șale, mi-a făcut o deosebită plăcere să constat coada de la șaorma cu de toate.

Și cu această situație – cu șalele șubrede și miasma de șaormă cu de toate îmbrățișând ziua abia născută – m-am retras, pentru încă un an, dintre cei ce se distrează.

Citiţi şi

Iubește-mă tu când…

Şi acum, încotro?

Căutări…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
5,376 views

Your tuppence

  1. pepeman / 20 January 2016 15:13

    N-aș vrea să fiu antipatic chiar din prima, dar se zice ”încovoiat”, tăticu’, nu ”înconvoiat”.

    Thumb up 0 Thumb down 1
    Reply
  2. Alexandru / 20 July 2015 12:49

    Macar domnisoara pe care tu ai intalnit-o nu era minora 🙂

    Thumb up 0 Thumb down 1
    Reply
  3. Belle dImagination / 14 July 2015 9:20

    Domnule, faceţi-vă milă şi pomană, că-s în aceeaşi categorie de vârstă. Unde e acest mitic animal care difuzează muzică dansantă?

    Thumb up 1 Thumb down 1
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro