E în regulă, fosta mea mare dragoste!

Catchy

25 March 2016

Tu m-ai pierdut de mult, din timpuri incomensurabile, care nu se pot revedea nici în calendarele în care păstrăm zilele de naştere, conform tradiţiei olandeze.

Calendare necunoscute mie, până când te-am cunoscut pe tine. Calendare care atârnă pe uşa oricărei toalete din Olanda, da, nu-i o glumă, de la vilele care valorează milioane de euro, până la cel mai modest apartament. Sunt calendare atemporale, deci nu se raportează la ani, ci doar la zilele lunilor pe care un an le cuprinde. Calendare în care fiecare lună februarie conţine 29 de zile, deşi acest fenomen se întâmplă doar o dată la 4 ani. Leapyear… Însă aşa sunt concepute, just in case… Iar mie nu mi-au plăcut niciodată, nu le-am înţeles niciodată adevăratul sens. Eu eram obişnuită cu a nota zilele de naştere într-o agendă, scrisă de mână sau, mai recent, în agenda virtuală a telefonului.

Nu-i vorba de calendare… ci de cum ai început să mă pierzi încet, încet… din clipa când n-ai mai venit cu flori acasă, precum făceai înainte, fără vreun motiv anume. Erai un idol pentru mine, mă mândream cu tine peste tot, în gura mare, mă invidiau prietenele că am aşa o mândreţe de bărbat. Cine mai aduce flori, aşa, din senin, fără vreo aniversare specială? Te adoram, pe atunci. Îţi adoram adoraţia pentru mine şi ţi-o răsplăteam însutit sau înmiit, cu recunoştinţa dragostei şi a devotamentului meu.

divorț

Dar florile s-au împuţinat, la fel şi iubirea ta pentru mine. Te-am văzut ofilindu-te pe zi ce trece… te-am văzut devenind rece ca gheaţa faţă de mine, care îţi rămăsesem o făclie roşie, arzând, eu încercând să reaprind pasiunea care ne legase cândva. Au trecut aniversări, notate în acel calendar iluzoriu, noi aveam vreo trei pe an, nu-i aşa? Căsătoria oficială, cea religioasă şi, mai presus de orice, acea zi magnifică în care ne-am iubit pentru prima oară, în secret, fără ştirea nimănui. Aceea devenise, de fapt, adevărata şi cea mai semnificativă aniversare pentru noi. Au trecut toate aceste aniversări neobservate, neamintite, acele zile speciale pe care, de-a lungul anilor, le celebram fie în doi, fie cu prieteni..

S-au ofilit florile neaduse, s-a ofilit dragostea dintre noi, dragoste pe care o credeam eternă.

E în regulă, fosta mea mare dragoste. E bine aşa. Auzeam mereu vorbele înţeleptei filosofii că unde se închide o uşă, se deschide o fereastră. Am citit recent ceva extraordinar: unde se închide o uşă, se poate şi redeschide, că asta e rolul unei uşi. Superb, logic, adevărat!

Doar că, în cazul nostru, s-au ofilit florile şi s-au închis uşile… definitiv.

M-ai pierdut de mult, încet, încet şi eu… am decis la fel, să te pierd…

Priveşte, fosta mea dragoste: Văd o uşă în faţa mea! O voi deschide!

Guest post by Lavender’s Blue



Citiţi şi

Nu pe mine mă aştepţi?

Ai mei ani 40…

Prostuțule!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
5,491 views

Your tuppence

  1. daciana / 22 June 2016 1:02

    intr-adevar, ff frumoasa descriere la un “the end” perfect…..

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Ana / 30 March 2016 22:02

    Daca ai vazut usa, e in regula. Deschide-o.
    Eu n-am gasit-o si nu pot spune: “E in regula, fosta mea mare dragoste!”

    De aceea i-as spune ca…
    Nu, nu e in regula, fosta mea mare dragoste… dar n-o sa stii niciodata asta!

    Atat de multe as fi avut de oferit in materie de suflet.
    N-am mai indraznit?
    Nu mi s-a mai oferit ocazia?
    Nu m-ai mai lasat s-o fac?
    Important, cel mai important e ca n-am mai putut, nu mai conteaza motivele…
    Sufletul meu cu toate resursele lui de dragoste, de bucurie, de visuri, de prea-plin, s-a imprastiat in zile fade, lipsite de substanta, de care nici macar nu-mi mai amintesc.
    Sau nu vreau sa-mi mai mai amintesc…
    Ooooo, daaaa… Te-am iubit. Cu disperare. Cu spaime. Dar si cu senzatia ca visez si ca pe lume suntem doar noi doi.
    Tu si eu.
    Dar macar… stiu ce inseamna fericirea. Eu am trait iubirea, fericirea aceea fara motiv, pe care numai cei ce iubesc cu adevarat o pot trai, darul Dumnezeiesc, de care nu toti muritorii au parte. Ma numar printre privilegiati. Si-ti multumesc pentru asta.
    Daaar… s-a terminat.
    Pentru mine insa, nu s-a sfarsit. Nici acum. Anii aceia, i-am intins, am tras de ei in fiecare zi fara culoare pe care am trait-o, intorcandu-ma mereu desculta in trecut, cautand acolo putina liniste, incercand sa-mi trag puterea de a merge in maine, calcand cu grija printre amintiri, incercand sa nu strivesc, sa nu denaturez nimic, sa nu ating nimic, ca totul sa ramana intact, pentru urmatoarea vizita in lumea din spatele tacerii mele. A marii si dureroasei mele taceri. Asadar, nu e in regula fosta mea mare dragoste…
    Acum, daca ar fi ceva ce sa pot ucide pe lumea asta, mandria as vrea sa fie. A ta… a mea…
    Pentru ca ei ii “datorez” tot restul vietii mele de dupa iubire.
    Si nu, nu e in regula fosta mea mare dragoste, fiindca chiar daca iti multumesc in fiecare zi pentru tot ce am impartit impreuna, nu pot sa te iert pentru tot ce n-a mai fost, pentru tot ce n-am mai iubit, pentru tot ce n-am mai simtit, pentru tot ce n-am mai trait, pentru tot si pentru toate… n-am sa te iert…
    Deci pentru mine nu e in regula, fosta mea mare dragoste! Dar tu n-ai sa stii asta. Niciodata!

    Thumb up 5 Thumb down 0
    Reply
  3. Ioana / 25 March 2016 20:03

    Atat de frumos prezentata o iubire care s-a terminat! O iubire la care nu s-a mai lucrat din cauza comoditatii.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro