E timpul!

Georgiana Trandafir

21 July 2014

Georgiana TrandafirCei care sunt părinți știu cum e să îți duci copilul pentru prima oară la mare, să îi vezi surpriza din priviri când dă dintr-o dată de o nesfârșită întindere albastră cu ceea ce el nu știe încă dar va învăța că sunt valuri înspumate, să îl vezi cum atinge cu teamă suprafața lucioasă și cum retrage piciorușul rapid de parcă l-a mușcat. Primul contact cu marea e șocant, înnebunitor, înfricoșător, apoi amuzant, plăcut și, dacă ai noroc, dragoste la prima vedere. Dacă ai avut norocul să te îndragostești de mare, te vei întoarce mereu la ea, de fiecare data cu venerație, uneori în fugă, doar să o saluți, alteori în tihnă, odihnindu-te și povestind-i vechii prietene ce ai mai făcut de când nu ai mai văzut-o.

Poate fi blândă și calmă, îți poate oferi amintiri de neuitat, așa cum poate fi crudă și răzbunătoare. E un pic ca viața. Asta îmi place la ea. Marea e mereu acolo. Pe ea poți conta că te așteaptă indiferent când și cum ajungi la ea în final.

De ce tot bla-bla-ul despre mare? Weekendul acesta am mai făcut o nefăcută: mi-am dus părinții la mare. Plănuim (în sensul că ne propunem) de ani de zile, dar nu am apucat. Asta e scuza eternă, nu? Am fost mereu prinsă cu vacanțele romantice cu iubitul, ieșirile haioase cu fetele, escapadele nebune cu colegii. Onest: am fost egoistă, foarte egoistă și undeva, cândva, am uitat că ai mei nu au mai avut o vacanță de ani de zile. Ei aveau concediul dedicat nouă, muncii în grădină, bunicilor, oricui numai lor nu. I-am plimbat ceva de când sunt pe picioarele mele pentru că, deh, sunt lumina ochilor, dar pe aici, prin București, să vadă unde le-a ajuns odorul de fată și la ce au servit anii lor sacrificați pentru noi.

sea

Anul ăsta a fost unul greu pentru amândoi și meritau să râdă puțin. Așa că, după chinuri, discuții interminabile, dezbateri despre cum am putea folosi mai bine banii ăștia, mamă!, am reușit să aranjez totul și să îi mint că rezervarea e deja plătită și altfel pierdem banii și, refuzând până la ieșirea efectivă din casă, am reușit să plecăm la mare. Știam că tata a mai fost în ultimii ani, cel puțin în Deltă la pescuit, dar, mama… mama nu a mai fost la mare de 34 ani!!! Da, 34! De o viață. Chiar mai mult. Nu am copii încă, așa că nu cunosc sentimentul pe care încercam să îl descriu la început, dar cred ca reacția ei la revederea mării a fost similară cu cea a unui copil care o vede pentru prima oară.

Din tren nu mai avea răbdare. Se fâțâia pe scaun, întreba cât mai avem, se uita mereu pe geam. Când am ajuns la hotel, nu știa cum sa plecăm mai repede spre plajă. Dar când am ajuns… oh, când am ajuns! I s-a luminat fața, îi stăluceau ochii, a alergat spre nisip la cei 59 de ani și a intrat cu picioarele în primele valuri. S-a tras un pic speriată de șocul termic inițial și de o senzație pe care o uitase, probabil, și care nu poate fi descrisă în cuvinte. Poate doar fotografia să mai redea ceva, dar ea e timidă. A petrecut ore zbenguindu-se în apă și ăsta nu e u cuvânt pe care m-aș fi așteptat să îl folosesc vreodată legat de mama. A fost o revedere și o descoperire în același timp. Și pentru ea și pentru mine. A fost senzația de a readuce două ființe iubite alături după mulți ani de îndepărtare forțată. A fost magnific. M-am reîndrăgostit de mare prin ochii limpezi și inocenți ai mamei așa cum sper că o voi face prin ochii fetiței mele. Abia aștept muntele, o țară exotică și ce o mai veni!

Mama ta când a fost ultima oară la mare? Ce aștepți?



Citiţi şi

Vreau să nu mai fii o bestie. Poți?

Să se întoarcă? Să o ia de la capăt?

O femeie nebună, nebună de urmat

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
7,872 views

Your tuppence

  1. Cronică de oraș și de… băiat – Featured, The Happiness Project | Catchy / 26 July 2014 19:58

    […] ce e relevant că e din Constanța? De ce e relevant Paul? Pentru că am fost weekendul trecut, pentru prima oară nelegat de muncă, în Constanța. Nu în trecere, nu în vizită la mătuși, […]

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  2. mihap / 22 July 2014 13:01

    Cum ma faci tu sa plang chiar pe plaja. Ai mei merg la mare in fiecare an dar e singura vacanta adevarata de care de bucura. Ultima oara am fost impreuna la mae prin liceu. Si tot mi-e dor sa mai inot cu tata langa mine. Ai scris perfect. Keep going.

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  3. Vera / 21 July 2014 23:39

    Ce pot spune … ma regasesc in fiecare cuvant pe care il citesc, iti sorb … literele! Cat adevar! Sa nu te opresti niciodata din ceea ce faci … SCRIE!!!! Te pup!

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  4. Luiza / 21 July 2014 17:16

    Cam de tot atata timp nici mama nu a vazut marea, si asa cum spuneau si tu, am tot zis ca mergem, dar…n-am ajuns din varii motive..
    Tot ce am citit aici si mai ales momentul in care am vazut pozele de dimineata m-au facut sa ma hotarasc. Voi merge si eu cu mama cat de curand
    Te pup Georgi a mea :*

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
  5. Camelia Maria / 21 July 2014 15:17

    Cam prin anii 73 -74 au fost părinţii mei, ultima dată, la mare. Erau tineri, frumoşi şi îndrăgostiţi, aşa cum au fost până când mama a plecat la Moş Crăciun. Eu nu i-am dus niciunde … doar la spital…
    Copilă frumoasă ca numele tău, felicitări!

    Thumb up 5 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro