El pleacă și tu rămâi și singură, și vinovată?!?

Cătălina Hetel

22 August 2015

Cătălina Hetel

Există oameni care trec prin viaţa ta ca ghiuleaua. Pur şi simplu. Tocmai când credeai că ţi-ai aranjat lucrurile, bune rele, aşa cum sunt ele, când viaţa ta părea că are un sens clar şi un scop precis, apare brusc un Cineva care dă totul peste cap. Deodată scopul tău nu mai pare a fi bun şi drumul tău pare că vrea să cârmească brusc şi pe neaşteptate spre o direcţie necunoscută, deşi tocmai văzuseşi destinaţia în zare. Gândurile o iau razna şi pentru o perioada de timp trăieşti doar pentru a simţi bucuria schimbării.

Doar că ghiuleaua are proprietatea de a ieşi la fel de brusc cum a intrat. Nu prea rămâne pe loc. Iese din viaţa ta şi tu rămâi cu părul ciufulit, cu mintea şi mai razna, cu lucrurile în dezordine, încercând prosteşte să înţelegi ce s-a întâmplat, ce bucăţi să aduni şi încotro merge viaţa ta întreagă de azi înainte. Tocmai tu care ştiai exact care e drumul şi destinaţia, tocmai tu, deodată nu mai înţelegi nimic şi nu mai ai energia de a te aduna şi de a o lua de la capăt. Tocmai tu care aveai atât de multă energie, care puteai să te ridici mereu trăind ca pe o adevărată voluptate căderile şi ridicările, schimbările care te făceau să te simţi mai puternică decât oricine. Acum stai la pământ fără să te poţi mişca, fiecare muşchi al tău fiind tributar durerii sufleteşti pe care o simţi.

hetel

Şi nu pleacă doar lăsând un gol imens în suflet, ci pleacă lăsând şi un lac imens plin de vinovăţie. O vinovăţie neagră şi mâloasă care îţi spune zilnic că, dacă făceai ceva sau altfel, că, dacă nu făceai sau nu spuneal ceva sau altceva, lucrurile puteau fi altfel şi tu puteai în sfârşit să fii fericită.

Pleacă lăsând în urmă aceeaşi rană nevindecată a singurătăţii şi vinovăţiei, a pierderii şi a lipsei de sens. De ce oare tocmai când credeai că rana s-a închis, apare cineva care o deschide şi pleacă? Pur şi simplu. Şi lasă operaţia deschisă ca un semn că poate a venit vremea să te vindeci singură. Să îţi iei singurătatea şi vinovăţia şi să le aşezi într-un colţ al sufletului, să le ştergi din când în când de praful timpului, dar să nu le mai aşezi în braţele oricui. Să fie ale tale şi doar ale tale, imposibil de împărţit cu cineva şi punct. Ca o moştenire personală pe care nu o poţi revendica decât tu, fără ajutor şi fără împărţeală.

Unii oameni apar în viaţa noastră pentru a ne întări, alţii pentru a ne pune degetul pe răni cicatrizate dar nevindecate, pentru a ne arăta vulnerabilităţile. Şi nu stau suficient cât să ne şi repare sau vindece pentru că asta nu ţine de ei, ci mereu şi mereu de noi înşine în propria singurătate, faţă în faţă cu propria noastră istorie.

Pe Cătălina o găsiți și aici.



Citiţi şi

Până și demonii mă respectă!

Una pe zi face bine

Cu dragostea nu e de glumit ! – Maggie’s Plan

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
8,150 views

Your tuppence

  1. dana / 6 November 2016 16:47

    Ghiulele astea chiar nu merita energia consumata pe nici un gand ratacit spre ele. Uneori atata rationalizare si introspectie e nociva cand tu ai avut de-a face doar cu o persoana extrem de superficiala si prea putin onesta.

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  2. Max / 4 October 2016 15:28

    … nu pleacă, întotdeauna, de fapt, de cele mai multe ori tu îl alungi.

    Viața ta, având „un sens și un scop precis” la care știi tu cum să ajungi și crezi că o faci bine, e deja setată pe ideea că ești singură și „ți-e bine așa” că ai citit și ai auzit seminarii motivaționale și de dezvoltare personală care-ți cultivă ego-ul respectiv, astfel, iar, în proces, dacă apare cineva, e și mai bine, vedem, dar, sigur, nu mă deschid de tot, pentru că nu oricine intră ușor, la urma-urmei e viața mea, m-am luptat și m-am sacrificat să ajung ceea ce sunt, nu depind de nimeni, cine se crede el, da, sigur, mă atrage grozav de mult, dar, stai să ne cunoaștem mai bine, să ne tatonăm, mai tensionăm puțin să nu creadă că sunt pradă ușoară, până când din tot elanul lui de a-ți umple viața, mai rămâne doar ambiția să ți-o tragă, în sfârșit, și apoi, move on, că n-avem timp și chef să ne luptăm cu inhibițiile uneia care face pe prada grea și-și vinde scump pielea, la figurat, biensur …

    Mai natural, mai firesc, mai spontan, mai cu modestie, mai dezinhibat, mai atent la bărbatul pe care nu îl ții la ușă să îți facă curtea ci îl inviți înăuntru, dacă îți inspiră încredere, dacă nu, valea, că n-are sens și atunci va sta, pentru că a găsit, în sfârșit o femeie autentică.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro