Elogiul neîmplinirii – Mistress America

Mădălina Dumitrache

3 June 2016

Mădălina DumitracheDupă  admirabila apariție din Frances Ha, simpatica actriță Greta Gerwig „recidivează” într-o nouă comedie, semnată de Noah Baumbach: Mistress America (2015). Considerabilul ei talent actoricesc a fost dublat și de contribuția pe care Greta Gerwig a avut-o și în calitate de co-scenarist al acestei comedii. Așadar, aici o întrupează pe Brooke – o seducătoare newyorkeză  atipică rezidentă în Times Square – care face cunoștință cu juna Tracy, o studentă aflată în primul an de facultate la Barnard University. Pelicula analizează relația dintre cele două tinere, care urmau, la un moment dat, să devină surori vitrege (tatăl lui Brooke intenționa să se căsătorească cu mama lui Tracy). Numeroase scene din acest film par decupate din peliculele lui Woody Allen, dar au o tonalitate mult mai tranșantă. Greu de crezut că prestația celor două actrițe – Greta Gerwig și Lola Kirke – ar putea lăsa nepăsător pe cineva.

Mistress America 1

Tracy – prototipul fetei din provincie, inteligentă și ambițioasă – este nevoită să se acomodeze  cu microuniversul academic și, mai ales, cu marea metropolă:„Big Apple”. Suava Lola Kirke, boboaca zorită, este gata să ia în piept viața plină de ispite din New York. La sugestia mamei sale, care este pe cale să se recăsătorească, vine în contact cu viitoarea ei soră vitregă, Brooke/Greta Gerwig. Citadina trentagenară, ușor egocentrică, inventivă și hiperactivă o contaminează pe jună cu energia sa. Aparent neîndemânatică, defazată, aproape lunatică, Brooke/Greta Gerwig este o creatură sofisticată, mondenă, energică și pare versiunea actualizată a lui Holly din Breakfast at Tiffany’s: o seducătoare mitomană, prinsă în mrejele propriilor iluzii.

Mistress America 2

Cucerită de spiritul efervescent al acestei veritabile „city girl”, Tracy nu-și poate da seama de unde găsește atâtea resurse pentru optimism o ființă trecută prin multe eșecuri. Să fie doar vanitatea dublată de un soi de romanțiozitate neidentificată/nedeclarată? Greta Gerwig își umanizează personajul vulnerabil și incapabil de cea mai mică introspecție. De mică rămasă  fără mamă, Brooke izbutește prin inventivitatea sa efervescentă, fără ca ea să fi urmat vreodată cursuri universitare (face meditații cu puștoaice de bani-gata, vrea să-și deschidă un restaurant într-un spațiu elitist). Fără ca vreo secundă să o bănuiască pe Tracy/noua„baby sister” că o va include în biografia sa pentru un proiect literar, o ia sub tutela ei. Aspirantă la scriitura de calitate, Tracy visează să înființeze o revistă cu profil literar, în care să fie publicate texte exigent elaborate. Deși are certe calități literare, gestul lui Tracy atestă dorința de ascensune socială, dar care nu are nimic în comun cu cel al lui Brooke. Cele două potențiale surori vitrege capătă, în viziunea lui Baumbach, o carcasă sociologică, dar costumată în comedie. Rivalitatea feminină capătă valențe comico-amare în comedia lui Noah Baumbach, care sondează cercurile ușor bizare, populate cu snobi și cinici.

Mistress America 3

Pentru Tracy, Brooke întruchipează perfect newyorkeza marginală, dar briliantă, care ronțăie viața fără compromisuri, câtă vreme Tracy reflectă, pentru Brooke, imaginea ei, în urmă cu zece ani. Parcă întrebând ce s-a petrecut cu cei „douăzeci de ani” ai fiecăruia/fiecăreia, cineastul este interesat de jocul din această oglindă deformată.

Mistress America 5

Abia în partea a doua a filmului, ne dăm seama de intențiile regizorului, atunci când Brooke ajunge, ad-hoc, șefa unei găști de tineri care se va confrunta cu vechea sa rivală („frenemy”)  din liceu. Mamie-Claire este colega care i-a „suflat” ex-logdnicul și care i-a preluat unele idei, pe care, apoi, le-a exploatat. Mistress America are coloratura unui vodevil (excepțională coloana sonoră semnată de Dean Wareham și Britta Phillips) în scenele în care vasta locuință a familiei din Connecticut devine teatrul  unei vânători încrucișate între soț (Michael Chernus), soție (Heather Lind) și ex-iubită (Greta Gerwig). Aici, Baumbach își confirmă talentul de portretist, îndeosebi de personaje secundare, în doar câteva tușe. Regăsim în tabloul din Connecticul cele mai pitorești exemplare: un vecin (medic pediatru tachinat de gazda Mamie-Claire c-ar fi pedofil) reclamagiu, o girlfriend”/Nicolette posesivă, un coleg/student atras de talentul literar a lui Tracy, dar mult prea egoist și leneș, o avocată asiatică însărcinată care așteaptă, neliniștită, să vină soțul „grijuliu” să o ducă acasă – toți puși laolaltă pentru a jongla cu registrele contradictorii. Scenele dintre acești eroi se succed și se intersectează cu repeziciune, oferind imaginea unei comedii bulevardiere; dialogurile sunt spumoase și stârnesc valuri de simpatii-antipatii gâlgâind de umor (colegul lui Tracy îi declară că el are nevoie de o femeie pe care să o iubească, ci nu una cu care să fie nevoit să țină pasul). Apelul telefonic de la tatăl lui Brooke  cade ca un trăsnet în această gălăgioasă adunare, în care alinațele se fac și se desfac din minut în minut. O emoție sinceră va tulbura stăpânirea de sine a lui Brooke, iar Greta Gerwig va menține echilibrul fragil dintre spontaneitatea întunecării și melancolia difuză. Șocul se ivește odată cu „defăimarea” lui Tracy de către geloasa Nicolette, care-i citise, pe furiș, încercările literare. Din nou, alianțele se vor re-formula, iar zona de confort a lui Tracy va fi stricată de întreaga grupare adunată în luxoasa vilă. În acest dispozitiv-șoc, ecourile triste ale unei adolescențe încărcate de deziluzii, adesea provocate de relațiile dintre părinți, transformă această comedie într-una cu dimnesiunea neo-alleniană.

Mistress America 4

Epilogul este unul exemplar: cele două eroine se regăsesc sub dublul semn al reconcilierii și al separării. Amândurora li se oferă o a doua șansă, aceea de-a se reinventa și de-a fi independente. Prima își va crea o mică comunitate în jurul imaginii sale artistice, cea de-a doua se va lăsa pradă artificiilor și confortului. În final, fiecare trebuie să știe când și unde să-ntoarcă pagina. Deși nu este o capodoperă a genului, Mistress America are o energie poetică ce nu trebuie subestimată și nici pierdută din vedere.

Regia: Noah Baumbach
Scenariul: Noah Baumbach, Greta Gerwig
Imaginea: Sam Levy
Montajul: Jennifer Lame
Muzica: Dean Wareham, Britta Phillips
Producători: Noah Baumbach, Scott Rudin, Lila Yacoub, Rodrigo Teixeira, Greta Gerwig
Distribuția: Greta Gerwig (Brooke), Lola Kirke (Tracy), Matthew Shear (Tony), Heather Lind (Mamie-Claire), Michael Chernus (Dylan), Cindy Cheung (Karen), Kathryn Erbe (Mama lui Tracy)

Durata: 1h26 min.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂  Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Cu dragostea nu e de glumit ! – Maggie’s Plan

Lasă naibii telefonul ăla!

A fi sau a nu fi parte din aventură

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,279 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro