Ești din România și nu ești țigan?!?

Mihnea Rudoiu

8 January 2015

Mihnea RudoiuAnul ăsta l-am început undeva în Africa, iar în locul în care am ajuns, prin natura job-ului, intru în contact cu o mulţime de indivizi de pe întinsul globului pământesc. Cu majoritatea te rezumi la un “Hello” şi un “How are you?” la care nici nu te oboseşti să afli răspunsul, dar, uneori, interacţiunile astea superficiale conduc la o curiozitate ce nu poate fi înfrântă cu una cu două şi, uite-aşa, indiferent care ţi-e starea de spirit, te trezeşti antrenat într-o conversaţie în toată regula.

Trebuia să completez un kilogram de hârtii, iar lângă mine se aşezase un tip din Burkina Faso, pentru a completa alt kilogram de hârţoage. Îl chema Lumbula. Toţi purtăm bluze pe care sunt trecute numele ţării şi al nostru personal, spre a ne putea identifica mai uşor.

Avea o faţă politicoasă. Poate prea politicoasă. I-a luat cinci minute până s-a decis să mă roage să-i scanez paşaportul cu viza de intrare, dacă am habar cum se face. L-am ajutat, apoi, hodoronc-tronc, mă întreabă cu inocenţă copilărească:

-Are you gipsy?

Ridic ochii din cele 500 de formulare şi îl privesc cu atenţie.

-Hm?

-You are from Romania, no? şi arată cu degetul spre ecusonul de la piept, unde era trecută ţara.

Îi confirm.

-And you are not gipsy? îmi zâmbeşte victorios, bălăngănindu-şi capul stânga-dreapta ca şi cum demonstraţia ar fi încheiată şi orice protest ar fi inutil.

Îi mai citesc o dată ecusonul. Burkina Faso. Un stat ai cărui vecini sunt Mali, Niger, Togo, Ghana, Benin şi Coasta de Fildeş. Mă uit la el, negru ca bezna. În afară de albul ochilor, niciun pigment care să-i “îndulcească” fizionomia. Alăturaţi, suntem ca yin şi yang.

-Ba da, sunt, mă hotărăsc să recunosc. Iar noul preşedinte al României, Klaus Iohannis, îi zic, insistând pe rezonanţa numelui, e tot gipsy.

Îi aştept reacţia, dar pe faţa lui nu citesc nimic. Deschid telefonul, intru pe google şi-i arăt o fotografie cu acesta, să se convingă: ochi albaştri, păr şaten-blond, ten deschis…

tigani-in-franta

-Un gipsy autentic, completez. Iar noi, cei care locuim în România, suntem la fel de gipsy ca preşedintele. D-aia l-am şi ales, că ne reprezintă.

-I see, I see, îi dă burkinezul privind concentrat fotografia.

Adaug că una din intenţiile acestuia – un om al faptelor, îi precizez – este să schimbe numele ţării din Romania în Gypsonia. Sună mai bine şi redă mai fidel adevărata noastră identitate naţională. Singura teamă care ne încearcă pe noi, poporul, este ca nu cumva, după ce schimbăm numele ţării, să ne trezim într-o zi că suntem interpelaţi: “Are you a romanian?”. Asta ar fi mai mult decât am putea suporta.

Nu pricepea.

-Imaginează-ţi, îi zic, că tu, burkinez din tată-n fiu, ai fi întrebat de un bulgar: “Eşti mongol?” N-ai fi ofticat?

Nu e de acord cu mine, că taică-su e din Eritreea.

-Bine, dar ideea ai priceput-o, nu?

Dă din cap că da şi ne întoarcem la hârtii. Nu trec însă zece minute şi-l aud iar, cu aceeaşi expresie de nevinovăţie pe chip:

-Two years ago, when I was in France, I saw many gipsies.

Nu mă mai deranjez să-i răspund.

-Beggars. Mothers and children and men, all of them.

Îl ignor în continuare.

-Near Eiffel Tower, you know?

So, here we go again !

Pun pixul deoparte şi, pe tonul cel mai natural, îl întreb dacă are să-mi dea doi dolari.

-Pentru?

Îi zic că nu mai am niciun ban şi că am de crescut cinci copii, nevastă-mea e bolnavă iar bunică-mii trebuie să i se amputeze un picior.

-Nu, nu am, se dă în spate speriat.

-Măcar o conservă de peşte, o supă la plic, ceva, ai?

-Nu, nu am, de ce?

Că mor de foame, îi zic. Îmi vin în minte versurile unei melodii pe care o ascultam acum ceva vreme:

Down on my knees I’m begging you, şi iniţiez gestul de a mă aşeza în genunchi. Down on my knees I’m begging you, mister Lumbula.

-No, no, my friend, don’t do this! I’m sorry, I have to go…

-S’il vous plaît, monsieur, s’il vous plaît! o ţin eu p-a mea.

Răstoarnă scaunul pe care stătea şi o zbugheşte din încăpere. Dar peste cinci minute se întoarce, că-şi uitase hârtiile pe masă. Se apropie tiptil de mine, fără a spune nimic, se-apucă să-şi culeagă formularele în cea mai deplină linişte şi, când să plece, mă-ntorc spre el:

-My friend, îl întreb, do you know what’s the capital of Romania?

-No, răspunde el uşor înfricoşat că aş putea repeta scena de adineauri.

-Budapest, my friend, Budapest.

Citiţi şi

Așa te iubesc primăvara

Știam că bărbații ca el nu merită o femeie ca mine

Tot ce nu știai despre actorul Mihai Călin

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
12,303 views

Your tuppence

  1. Iu_lai / 24 June 2015 14:53

    Foarte tare 🙂 am facut si eu o chestie de genul in Anglia. Eram in Londra, ma plimbam si ma agata un pakistanez. The usual stuff..how are you, where are you from, do you have brothers and sisters…cand aude ca-s din Romania ma intreaba daca avem curent electric. Ma uitam la el…si ma pufneste un ras, de ala de proasta in targ. Si din nimic, incepe sa mi se ridice parul din cap; asa ca ii explic, ca noi in Romania locuim in copaci si mancam cu mana si ne stergem la fund cu frunze…si ca mai suntem si canibali la ocazii speciale. N-o sa uit figura aluia care nu intelegea de ce radeam eu…ca is not Romania in africa, man?????
    Da..pakistanez. Licentiat in IT. Lucra la o multinationala in Londra. Si nu era vina lui ca noi eram atat de inapoiati :)))) Doar a mea ca nu imi putusem stapani furia patriotica :))))) Doar is neam de greci, ce mama dracu :))))

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  2. ion ichim / 2 March 2015 11:58

    Oare ce înţelege unul care vine în ţară şi aude că pe preşedinte îl cheamă Iohannis, iar pe şeful serviciului de informaţii Hellvig?
    Pe şeful instituţiei anticorupţie Kovesi si pe şeful de la situaţii de urgenţă Raed Arafat.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 12 Thumb down 1
    Reply
  3. Pretty007 / 12 January 2015 0:09

    Poate ar fi fost mai simplu sa-i explici cum stau de fapt lucrurile cand ai bagat de seama ca nu-ti pricepe sarcasmul subtil, in loc sa te “tiganesti” in fata lui…
    N-ai schimbat nimic in perceptia lui despre Romania, ba dimpotriva i-ai confirmat-o!

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 16 Thumb down 1
    Reply
  4. Mihaela / 11 January 2015 22:34

    http://en.wikipedia.org/wiki/Slavery_in_Romania
    Pai in Romania au fost sclavi. De cand s-a abolit sclavia pana in zilele noastre, in afara de cetatenie nu au fost ajutati sa se integreze.
    http://ro.wikipedia.org/wiki/Holocaust
    Incercarile de exterminare interne si internationale “epurare” au esuat datorita numarului mare de copii ai famillilor de origini rrome.
    In ziua de astazi sunt putini care se aplica activ in viitorul copiilor rromi (adultii ii vad fara speranta chiar si eu). Sunt cateva centre de zi care ofera mancare pentru copii care merg la scoala si ii sustin cu rechizite si indrumare pentru intocmirea lectiilor pentru acasa. Totul din donatii, majoritatea fonduri private interne.
    Eu de cate ori vad un copil defavorizat (indiferent de origini) mergand la scoala, macar 8 clase, ma simt mai bine, gandindu-ma ca un infractor in minus va asigura un viitor mai sigur fiului meu.
    Despre infractionalitate ce putem spune “by facts”, da is multi, da strica imaginea Romaniei, dar nu, nu ajung in topuri decat prin cantitate. Infractiunile comise sunt gainarii…
    Nu rromi au furat tablourile din muzeul din Rotterdam ( a vuit Europa!), nu rromi ucid consoartele prin Italia si Spania (prepoderent origini din zona Moldovei) etc.
    Zic ca sa aratam mai putin cu degetul si sa avem grija ca fondurile UE ( nu, Romania nu are nici un program guvernamental in acest sens) pentru integrarea rromilor sa ajunga unde trebuie si nu in buzunarul politicienilor (nu, nu au origini rrome) corupti, ca riscam sa ramanem cu degetul in aer peste cateva generatii, daca consideram rata de natalitate in grupurile rrome!!
    Nu suntem generatiile care i-au tinut departe de scolarizare si asistenta medicala, dar din pacate nu aveam alta solutie decat sa platim nota de plata.

    Hot debate. What do you think? Thumb up 7 Thumb down 2
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro