Ești fericită? Văd că porți inel…

Radu Florin Tudor

19 March 2015

Radu Florin TudorDepărtarea mea de acum face ca acele cuvinte și simțăminte ce îmi izbesc buzele pe interior să rămână exact așa, niște note ce nu vor fi glăsuite niciodată. Și totuși, în chinul lor, tot reușesc să iasă la suprafață prin vârfurile degetelor mele care se izbesc de tastatura neagră în speranța că, într-un fel, vor ajunge la tine. Nu, nu vreau să-ți mai vorbesc, ți-am spus prea multe și niciunul dintre noi n-a înțeles nimic. Lasă aceest monolog să fie suma tăcerii noastre și nu-l citi niciodată.

Întreba Florian Pittiș, acu’ ceva ani: „Ești fericită? Văd că porți inel...” Știu că nu ești, nu acum, dar eu de-asta am plecat mâncând pământul, pentru că știam că nu pot fi eu acela ce te fericește. Mi-am izbit destinul de asfalt și am lăsat tot. Am plecat ca tu să fii fericită. Sunt totuși acolo în fiecare secundă în care mă uiți și ăsta este lucrul care mă fascinează. Și să fiu lângă tine acolo, cum eram în vremurile bune, și să urlu disperat, nu am conștiința că ai simți atât de intens monologul pe care acum îl scriu. Eu doar statuez ceea ce tu bine știi, doar izbesc în analele istoriei un monolog ce va rămâne necitit, pentru că asta e menirea lui.

Respirăm separat – tu – aerul de București, poluat amețitor de vibrații străine, eu – întors în patul meu de peste munți, în bătrânul și atât de frumosul Ardeal. Nu, nu e nevoie să-și spun că-ți aud respirația în fiecare secundă pentru că tu o știi. Pielea ta n-o va cunoaște nimeni, pentru că nimeni nu are senzația pe care eu din mine parc-am desprins-o. N-am uitat niciodată să spun “îmi pare rău” și tu știi asta, la fel de bine cum ai știut tot timpul că buzele mele tremurânde caută însetate cicatricile tale, fiindu-le unic antidot. Ne găsim în lumi atât de îndepărtate și te simt mai aproape ca oricând. Dar nici cuvintele, nici glasurile, nu ni se vor mai intersecta, pentru că așa a fost să fie. Nu-mi cere, însă, imposibilul! Nu-mi cere să nu monologhez ori de câte ori voi simți nevoia. Eterul e prea mare pentru a nu asculta și ceea ce eu am de spus.

singur

Te întreb fără să caut răspunsul: ce să fac atunci când mă sufoc împrăștiat și cu gându-mi doar la brațele tale cuprinzându-mă? Lume dragă, am în juru-mi și primesc îmbrățișări care mă împietresc. Sunt granit, rămân rece și împietrit căutând acele două brațe în care m-am pierdut. Te caut încă în nisipul demult șters de pe degetele mele ce păstrează și acum versurile recitate pe plaja pustie. Marea rămâne, noi dispărem. Rememorez drogat oprirea de pe autostradă, când am vrut doar să te sărut în ploaia torențială, cu melodia aia pe fundal. Îți văd privirea amețită de vinul alb și de gustul scoicilor afrodisiace de care erai atât de încântată, la apus de soare, în boemul Balcic, privirea terifiată de dinaintea finalului… Văd silueta ta pierdută în casa lui Kafka și pe mine căutându-te, speriat că te pierdusem. N-am mai încercat niciodată rețeta aia de ceapă provensală, din dimineața în care te-am văzut cât de mult ți-a displăcut. Știu că un picnic boem în trei, cu aia mică, în Delta Văcărești nu e atât de fascinant ca o plimbare pe Tamisa, dar ceapa aia din care mușcai cu atâta poftă probabil îți va gâdila aievea papilele mult timp.

N-ai fost niciodată a mea. Ai existat doar în ceea ce am proictat despre tine și ai ținut mult să-mi colorezi proiecția, să-mi spui că-i așa cum aș vrea să fie… Ne-a despărțit pustiul tău despre tine și credința că oamenii sunt falși. Nu timpul scurs între nașterea ta și nașterea mea ne-a izolat (și erau niște ani buni), și nu, nici ăilalți handicapați emoționali ai tăi, ci lipsa de conștiință a ceea ce ești… În prostia mea, cred că omul trebuie să se asume ca suma tuturor experiențelor și trăirilor sale, pentru că, dacă nu o face, devine prada propriei iluzii despre sine, și uite-așa se pierde în timp, neidentificat cu sine însuși.

N-o să te mai găsesc niciodată, pentru că, la fel ca de fiecare dată, îți vei apropria un corp străin cu iluzia că ești fericită. Și vei fi, dar eu voi locui în tine, în urmele lăsate de alții și în atomii care-ți compun ființa, pentru că o să știi mereu cât de bine ne-am mulat în scurta noastră existență.

Fii bună și învață-mă să fiu!

Citiţi şi

Abia acum am înțeles

O româncă din diaspora îi scrie președintelui României

La naiba cu iubirile imposibile!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
19,190 views

Your tuppence

  1. Cornel / 15 June 2015 2:49

    Într-o zi, undeva, cumva… vom ploua împreună. Iar apa mea şi ploaia ta… vor dansa. Ne vom întinde pe asfalt să fim călcaţi… să fim purtaţi pe o talpă de pantof sau pe o roată de bicicletă. Sau vom ascunde lacrimile unui îndrăgostit în ploaie. Şi aşa… uniţi, vom dispărea împreună… dacă împreună nu ne-am putut ivi.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 11 Thumb down 0
    Reply
  2. Cornel / 23 March 2015 22:03

    Mesteru’ v.b nu exista, este un “fake” ; eu am terminat de mult “negocierile”; si nu uita aici se comenteaza pe marginea articolului postat de Radu Florin Tudor !

    Thumb up 1 Thumb down 2
    Reply
    • v.b. / 23 March 2015 22:46

      Ei,uite ca exist si spre deosebire de altii imi asum identitatea:veronica bojin(ma gasesti pe FB).Astept cu nerabdare un alt articol de Radu Florin Tudor si daca voi simti nevoia voi lasa iar o parte din gandurile,sentimentele mele spre iritarea unora ca mesteru(sau trebuia scris cu M?).Pentru ca de asta exista Radu sa trezeasca in noi sentimente,sa nu uitam ca putem vibra odata cu el la simpla citire a unor cuvinte.

      Thumb up 4 Thumb down 2
      Reply
  3. Cornel / 21 March 2015 22:17

    Bineînţeles că melodia îţi era dedicată… V.B… aşa mă gândeam să arate postarea aceea :

    “De-a lungul anilor într-o singură zi de 19 Martie am fost fericit. Restul zilelor de 19 Martie au fost pentru mine nişte zile comune, obişnuite şi au trecut neobservate. La Mulţi Ani celei care m-a făcut fericit… atunci…”
    https://youtu.be/AfXR-EZG9s8

    Aşa am vrut să postez mesajul, dar nu am avut curajul pentru a face asta… dacă nu te superi, acceptă urarea mea acum… after your day, mai bine mai târziu decât niciodată, şi oricum mai bine pentru tine decât a fost pentru mine anul trecut, pe 24 Octombrie…

    Multe dintre postările mele de pe FB, mesaje, texte, melodii, îţi sunt dedicate ! Nu ai observat ? sau poate nu le-ai văzut încă; pentru că pe lîngă blestemul nostru de a nu putea fi împreună în viaţa de zi cu zi, de a trebui să ne ferim de toţi şi de toate, mai avem şi impedimentul de a nu putea să fim măcar prieteni pe FB !

    Apropos, am vazut că ai inel ! Eşti fericită ?

    Hot debate. What do you think? Thumb up 7 Thumb down 2
    Reply
    • v.b. / 21 March 2015 23:26

      Iti multumesc pentru urare,de acum am sa sarbatoresc mereu 19 martie.
      Apropos,inelul nu e asa ca nici intrebarea nu isi are rostul.Te astept,poate friends pe FB?

      Thumb up 3 Thumb down 0
      Reply
  4. v.b / 20 March 2015 19:47

    Retraiesti fiecare clipa,moment cu o intensitate din ce in ce mai mare,cu frica sa nu uiti nici o atingere,miros,privire.Totul pare real,parca intamplat ieri.Am retrait odata cu tine,cu fiecare cuvant,ai redeschis rani pe care le credeam cicatrizate de mult.Am ajuns insa acum la acea maturitate,asumare a ceea ce am devenit,a ceea ce sunt…si stiu ca poti trai cu alta intensitate,chiar mai mare,o noua iubire.Asta e doar la un cuvant,privire,zambet distanta.

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
    • Cornel / 21 March 2015 1:26

      Care trebuie sa fie cuvântul ? cum trebuie să fie privirea ? cât de intens trebuie să fie zâmbetul ? Învaţă-mă… te rog !
      https://youtu.be/Jbe31jUzTLg

      Thumb up 2 Thumb down 0
      Reply
      • v.b / 21 March 2015 7:19

        Sunt lucruri care nu se invata,sunt lucruri care se simt.E acea peroana care scoate din tine sentimente,trairi de care nu erai poate constient.Daca erau lucruri ce pot fi invatate de mult imi” luam” un pustiulica pe care sa il meditez spre deliciul si buna mea dispozitie:))…Totusi,daca ma gandesc poate mai bine,mai negociem,mai zici tu ceva,mai zic eu ceva…cine stie?

        Thumb up 2 Thumb down 0
        Reply
      • v.b / 21 March 2015 19:51

        Cornel,make my day si zi-mi ca melodia imi era dedicata 🙂

        Thumb up 1 Thumb down 1
        Reply
    • b.v / 23 March 2015 20:01

      Cornel, am impresia că cel mai tare nu poţi uita mirosul, respectiv. halena, aşa-i ?

      Thumb up 1 Thumb down 1
      Reply
    • Cornel / 23 March 2015 20:11

      da… mirosul, respectiv halena nu o să o pot uita niciodată… mi-a creat destule coşmaruri…

      Thumb up 1 Thumb down 1
      Reply
  5. Cornel / 20 March 2015 19:11

    Am impresia ca mulţi dintre noi ne regăsim în acest text, şi că ceva mai tulburător nici că se poate, poate numai sentimentele pe care le simţi când eşti în această situaţie; de altfel cuvintele nu mai pot exprima nimic în plus… sunt de prisos…
    Cornel ( pe vremuri, înainte de a mi se intîmpla ce scrie în text “ne” semnam “C&C” pe o bancă, într-un parc… din Târgu Mureş.

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  6. Maria / 20 March 2015 14:25

    PITTIS! Cu doi “T”. Ca se rasuceste bietul om in mormant, nu suporta poceala asta a numelui.

    Thumb up 1 Thumb down 2
    Reply
  7. Magda / 20 March 2015 5:06

    Un text tulburător, un text de-o intensitate care mi-a mutat celulele din locurile lor și mi-a topit simțurile.
    N-am vorbe să-i mulțumesc autorului pentru clepsidra de vânt ce-a gâtuit, la fir, ființarea, iubind.
    Mi-a stat ceasul biologic citind.
    Tic-tac, tic-tac, tic-tac.
    Tic.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 12 Thumb down 1
    Reply
  8. Britta / 19 March 2015 22:35

    mda….

    Thumb up 3 Thumb down 2
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro