Eu am reuşit să fiu prietenă cu un bărbat

Oana Simionescu

5 November 2013

Deja aţi început să râdeţi, nu? Dar eu chiar am reuşit să fiu prietenă cu un bărbat, odată, şi reuşesc şi acum, cu un altul. Nu că am ceva cu femeile, în mod special, dar cum ar spune un vers dintr-un cântec, „vă urăsc pe toţi, fără discriminare”. Aşa se face că nu reuşesc să mă înţeleg cu femeile și cum bărbaţii nu vorbesc prea mult şi sunt mai practici în raţionamente, trebuie să mă mulţumesc cu ei, ca formă de socializare, ca să nu mă sălbăticesc de tot. Cum ar fi, din două rele, aleg răul cel mai mic.

Şi spuneam că am reuşit, pe bune, să fiu prietenă cu un bărbat. El cu mine nu, dar eu cu el, da. Şi totul a început în „joaca” mea de-a agăţatul: „I think I saw a pussycat. I did! I did! Hmm, pisoiaş mic, nu treci pe la mine, la o cafea?” Ca şi circumstanţă atenuantă pentru apelativul cu care l-am cadorisit şi pentru slăbiciunile lui de mai târziu, trebuie să spun că diferenţa de vârstă dintre noi era la ordinul de el copil şi eu deja trecută de ceva vreme prin viaţă, nu neapărat ca ani, ci mai degrabă ca experienţe.

Şi cafeaua aia s-a făcut două. Una când a ajuns la mine, iar pe-a doua mi-a adus-o la pat, a doua zi, dimineaţă. Drept urmare, în ghidul meu despre cum să fii prietenă cu un bărbat, subliniez faptul că o cafea bună, la momentul potrivit, e baza prieteniei dintre cele două sexe, musai!

A treia zi, mi s-a făcut iar dor de cafeaua făcută de el şi am vrut să-mi spăl gândurile de vinovăţie pe care le aveam pentru faptul că am profitat de „inocenţa unui copil”, aşa că l-am chemat la o ceaşcă de… vorbă. Am reuşit, tot vorbind de una, de alta, să mă eschivez cu brio de la subiectul descărcării hormonilor, am ajuns la concluzia că acel bărbat merită mai multă atenţie decât acorzi unei jucării trecătoare… și aici au început problemele.

Că mie îmi plăcea de el, ca om, şi lui îi plăcea de mine ca om şi ca femeie. Că eu voiam să discut cu el, să-i spun că e dificil să mă integrez printre alţi oameni, să mă plâng că pisica mi-e neascultatoare, să îi arăt alţi bărbaţi frumoşi, iar el voia să îmi declare dragostea eternă şi să mă ţină de mână. Că eu voiam ca el să mă protejeze prin cluburi, când ieşeam la agăţat, şi el voia să fie el cel agăţat.

Şi aşa am ţinut-o câţiva ani, cu el stând în urma mea şi iubindu-mă din priviri și gesturi, dându-mi tot ceea ce îmi doream, făcându-mă să nu mă simt chiar singură prin lume şi acceptându-mă necondiţionat, iar cu mine fugind în braţele altuia la fiecare gest de apropiere emoţională pe care îl făcea. Uneori, cu mine intrând într-o relaţie ciudată, din care ieşeam, mai apoi, certându-mă şi plângându-i pe umăr, pentru ca, peste puţin timp, să îl anunţ că tocmai am intrat într-o altă relaţie ciudată. Cu el privindu-mă amar de câte ori mă auzea spunând că iubesc şi luminându-i-se privirea de câte ori îi spuneam că urăsc.

Până într-o zi, când nu mi-a mai răspuns la telefon. Şi-n altă zi, când mi-a răspuns, dar mi-a zis că nu poate veni. Apoi, când şi-a pus prima poză cu o altă femeie, ţinând-o în braţe, pe profilul de Facebook. Şi prima dată când am băut o cafea în patru. El cu ea, eu cu prietenul meu de atunci. Atunci am simţit că l-am pierdut definitiv şi, neputând să accept adevărul, nu i-am mai vorbit pentru ani, decât ironic: „Ca să ieşi cu noi, ar trebui să-ţi ştergi urma de toc din frunte”.

Vara trecută, însă, l-am întâlnit într-un bar. Iubeam, iar, sincer, aşa că am reuşit să îl întreb cu un interes la fel de sincer: „Ce face Elena?”. „Bine”. I-am spus „Îmi cer scuze că am fost atât de răutăcioasă cu tine şi cu ea, dar am avut mult timp senzaţia că ea mi-a furat cel mai bun prieten şi că tu m-ai abandonat”. „Aşa am şi făcut, ți-am dat drumul, pentru că ma saturasem să fiu eu cel care era întotdeauna lângă tine, iar tu nu făceai decât te întorci la mine doar atunci când aveai nevoie să te ajut să treci peste alţii. Iar ea a înţeles asta şi m-a ajutat”.

Am discutat despre relaţia lui. E frumoasă. Ea îl sprijină în tot, face sacrificii pentru el, iar el oferă reciprocitate. L-am sfătuit să o ia de nevastă şi să n-o scape, aşa cum am făcut eu cu el.

Acum, am un alt prieten bun, pe care am să-l iau și eu de bărbat, pentru că un om special, odată, m-a învăţat că există prietenie între bărbaţi şi femei, dar rezistă timpului şi emoţiilor doar în relaţii de iubire complete.

 



Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
4,255 views

Your tuppence

  1. eu / 19 November 2015 8:34

    Normal ca si-a gasit o iubita… adica el te iubea, tu l-ai transformat, pe scurt, in marioneta ta, dar te asteptai sa iti ramana fidel si sa iti ramana numai pentru tine. Si tu ca femeie ai fi geloasa daca ti-ai gasi un iubit care in permanenta e cautat de o stafie din trecut cu care candva era “cel mai bun prieten”… Parerea mea e ca ar trebui schimbat titlul articolului. Nu ai reusit sa fii prietena cu un barbat. Sincer, daca nu era fraza asta de sfarsit “m-a învăţat că există prietenie între bărbaţi şi femei, dar rezistă timpului şi emoţiilor doar în relaţii de iubire complete” ma enervam rau pe articol. Asa macar ai avut si tu o concluzie sanatoasa…

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Dacă e necesar, se poate | Catchy / 8 November 2013 18:10

    […] este un cartier liniștit în mijlocul pădurilor verzi ce oxigenează orașul Iubirii. Un loc amenajat special, a cărui […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  3. El, ea şi încă cineva | Catchy / 8 November 2013 11:17

    […] naștem pentru a ne găsi. Și nu-i doar o vorbă aruncată în vortexul existențial. Venim pe lume pentru a experimenta […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  4. Bărbaţii-s buni la altele | Catchy / 6 November 2013 11:49

    […] cel adevărat cu unul mai pe gustul meu. Niciodată nu mi-am pus problema să fiu prietenă cu un bărbat, așa cum sunt cu o […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  5. Mirela Baron / 5 November 2013 21:06

    prietenie ..:) am vrea noi! Unul se indragosteste sigur , sau sa speram ca amindoi?
    Who knows ?

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  6. Clara / 5 November 2013 17:28

    am avut/am prieteni barbati – 4. cu unul dintre ei sunt prietena de 28 de ani: eu aveam 14 cand ne-am cunoscut (si m-am indragostit de el pe loc si fara putinta de scapare! :)))) ), el vreo 18 si statea vizavi de mine. vietile noastre au fost si sunt legate, iar el a fost langa mine (sau a refuzat sa fie langa mine cand am facut tampenii pe care nici macar el nu putea sa le “duca” – cum a fost cand m-am maritat cu cineva cu care chiar nu trebuia sa ma marit! :))) ) in toti anii astia, cu intreruperi lungi – uneori de cativa ani. a fost – si va ramane – cea mai profunda si mai calda iubire a vietii mele, si de fiecare data cand ne auzim (locuim pe continente diferite) sau ne vedem toata distanta, toate lunile lungi de tacere dispar fara urma, suntem doar noi doi si povestile, privirile, tacerile, zambetele noastre. e omul la care ma duc fara sa ezit pentru un sfat care stiu ca va fi cel corect, e omul in care am incredere sa-mi pun viata in mainile lui.
    pe al doilea prieten pe care l-am avut l-am pierdut in clipa in care am acceptat ca relatia noastra sa treaca la un alt nivel. acum, dupa patru ani impreuna si alti doi ani de prietenie buna, apropiata, inainte, nu mai suntem nimic si ne-am pornit deja catre drumurile noastre diferite. mi-e un dor nebun de vremea cand eram prieteni si povesteam la un pahar de vin sau la o cana de ceai sau in jurul unui gratar despre cate in luna si in stele.
    cu al treilea prieten am patit acelasi lucru ca si tine, Oana: la un moment-dat si-a gasit pe cineva si ma simt tradata si parasita, desi chiar nu a fost (si nici nu cred ca poate fi sau ca as vrea sa fie) nici o urma de relatie de vreun alt fel intre noi. ne-am distantat si ma doare al naibii, parca mi-am pierdut o parte din zi.
    iar cel de-al patrulea … well… e complicat. e un om minunat, ma bucur de prietenia dintre noi cum de putine lucruri ma bucur in viata, insa sunt momente (din ce in ce mai dese) cand un ghimpe in inima imi cere si altceva – mai mult, mai constant, mai prezent – si atunci ma tem, pentru ca am experienta prietenului pierdut definitiv la schimbarea “tonului” relatiei. stiu ca nu exista comparatie, diferenta dintre ei e ca de la cer la pamant, dar tot ma tem. si tot as vrea…
    daca trag linia si fac socoteala nu cred ca poate exista, totusi, prietenie intre un barbat si o femeie. prietenie din aia simpla, curata, limpede, directa, fara innuendo-uri. probabil ca o sa fie destula lume care o sa spuna “nici intre femei nu prea poate exista asa ceva!” – si probabil ca e ceva adevar intr-o astfel de afirmatie. dar desi nu simpla si nu limpede, prietenia cu un barbat e minunata si complet diferita (si cred ca mai bogata) de cea cu o femeie – si ma bucur ca am avut/ am astfel de experiente. cat despre innuendo-uri … ce sa zic … cu omul potrivit, poa’ sa fie exact sarea si piperul (si zeama de lamaie! 🙂 ) necesare…

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  7. ciubix / 5 November 2013 15:46

    dragut articol, dar nu as spune ca ai reusit sa fii prietena cu un barbat. mai degraba ti-ai batut joc de el (poate e prea mult, poate am exagerat, dar stii la ce ma refer) si el a fost fraier si s-a complacut in situatia respectiva 🙂

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
    • Oana Simionescu / 5 November 2013 16:50

      Prietenia are multe forme, iar unele dintre ele încep atunci când crezi că s-a terminat. Dar nu, eu chiar am reuşit să îi fiu prietenă, nu am reuşit să fiu iubită, aşa cum se aştepta el. Şi el a reuşit să îmi fie prieten, dar din motive egoiste şi doar până când şi-a dat seama că nu e o cale spre a obţine mai mult. Concluzia ar fi aia că nu există prietenie între bărbaţi şi femei, pentru că oricum, cineva, inevitabil, se îndrăgosteşte.

      Thumb up 1 Thumb down 0
      Reply
    • marina / 19 November 2015 8:39

      Clar, nu exista prietenie intre femeie si barbat. La un moment dat ori te indragostesti tu, ori el, ori amandoi. Si nu iti dai seama de asta decat in momentul in care sunteti in excursie in Grecia impreuna iar el se saruta cu o oarecare in club. Apoi te apuca o iritatie si il tratezi cu indiferenta si ignoranta. Poi de ce? Poi pentru ca il iubesti! In cazul in care nu ai inclinatii spre persoanele de acelasi sex, atunci o prietenie intre voi doi n-are cum sa existe.

      Thumb up 0 Thumb down 0
      Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro