Excursie “low budget” la Trincomalee

Dan Petrescu

28 August 2012

Îmi place să fac diving. Adică scufundări autonome, dar e mai simplu “diving” așa că mă fac vinovat de barbarism cu bună știință. Până acum, vara asta am avut doar o singură experiență, destul de neplacută, pe coasta de vest a Sri Lanka, bătută acum de muson. Fără vizibilitate, curenți, valuri mari, yuk! Așa că acum, că aveam câteva zile mai libere, m-am hotărât să mă duc pe coasta de est, la Trincomalee, zonă ferită de efectele musonului și, zice-se, “perla” Asiei de Sud. Și pentru că deja concediul familial cam mâncase plicul de “distracții si altele” mă hotărăsc la o excursie “low budget”.

Aud că trenul clasa I pe CFLanka este chiar foarte bine: OK – merg cu trenul. Rezerv locul cu zece zile înainte și aflu că o să merg noaptea, e singurul tren direct și, ferice de mine, o să am cușetă!! Un adevărat lux!! Ce norocos sunt! Prețul e ridicol de mic, mă costă mai mult taxi-ul până la gară. Cu ocazia asta mai prind de fapt și încă o zi de scufundări. Nu se pot face rezervari și de întoarcere…NUUU! Doar în Trinco! Și numai în persoană! Îmi aleg hotelul de pe net, de pe Tripadvisor, care arată trei posibilități din care două super scumpe și nu au locuri, e plin sezon… Așa am ajuns la Shahira… Repet, luați aminte: SHAHIRA… Îmi fac booking la un Centru de Diving la 3 km de hotel pe plajă… excelentă plimbare înainte de dive.

Și ajung la gară – urâtă, nașpa, gri, murdară… polițiști mulți… trage trenul. Nu se poate… cifra 1, scrisă mare, este pe ceva gen “bou vagon” cu gemulețe cu gratii cum sunt alea de transportă deținuți. Intru, că sunt cu conștiința curată. Șoc: nu de murdărie, că asta mai mult sau mai puțin nu te mai surprinde aici. Dar compartimenul pare făcut de copii de clasa a VII-a la ora de atelier: totul pare a fi din placaj (care nici măcar nu e tăiat drept și nu se îmbină ci se petrece, fixat cu holșuruburi, și vopsit în culorea aia verde bolnavă în care se vopseau WC-urile publice mai demult. Un miros de pipi stătut care provine din veceul cușetei adaugă olfactivul la vizual. Apa nu curge, of course! “Asta e Mițule! (I.L. Caragiale) Strîngem din dinți și din nări și suportăm!”

Mă trântesc pe cușetă și posteriorul meu, de altfel bine echipat, protestează: între el și scândură nu e decît o pătură mai groasă și un cearșaf, uzat dar curat… “Bucuroși le-om duce toate…” (M. Eminescu). „Dragii moșului, asta nu-i nimic” (I. Creangă) … Am dormit eu și la stână, pe jos. Grozăvia a început la ora 21:00 când a plecat trenul și a durat pînă la 06:20 cind am ajns la Trinco. Mai întâi un concert extraordinar de zgomote : SCÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎRRRRrrrrrțțȚȚȚȚȚ! Bang! Hiiiiii!! SCÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎRRRRrrrrrțțȚȚȚȚȚ! Făcea suprastructura de traforaj . ZDRANG! ZDRANG! ZDRANG! Făceau boghiurile . GLONC! GLONC! GLONC! Făcea cuplajul. DUM! DUM! DUM! Făcea ceva, mai stie dracu’ !(vorbă din folclorul popular). Însă eu sunt un Stoic – îmi deschid cu calm cartea și mă afund în lectură, decis să nu las nimic să pătrund în universul care mi-l creez citind. Mirosuri, mizerie, zgomote, toate devin un fundal care se estompează în acțiunea cărții. Și atunci, cu o perversitate totală, Vagonul de clasa I mă aruncă în sus, apoi în peretele cușetei de unde ricoșez aprope pe jos! Mă regrupez în defensivă dar vagonul este mai experimentat… Cum las garda jos, mă repede cu capul pe perete! Și așa mai departe până dimineața… Nu vă mai plictisesc… Ajunge doar sa zic ca la un moment dat, epuizat total, am adormit. Cu siguranță. Pentru că m-am trezit aruncat jos…

La Trinco, în gară, dau binețe la doi turiști care coboară din clasa a doua, unde se văd niște scaune capitonate. Cum a fost? “Not too bad… A bit long, though!” Mă reped să-mi iau bilet de întoarcere la clasa a doua. Nu se poate. Casa de bilete se deschide la 8:00…

Ajung la Shahira, Nilaveli Beach, un hotelaș mic înconjurat de Sri Lanka rurală: case de chirpici și acoperișuri de azbest, câmpuri de ceapă verde sau orez, vaci, ulițe înguste nisipoase. Un 2 Mai de acum 60 de ani fără atmosfera boemă … Sunt înconjurat însă de atenție, mi se pregătește imediat o cameră, o cafea să o beau în grădină la briză, mic dejun în 20 minute. Sir, ce doriți? … Nici la mama nu-s primit așa… Probabil că noaptea trecută a lăsat urme vizibile. Nu e grozavă camera, dar la banii ăștia, 60 dolari pe noapte… Shahira se dovedește a fi un loc primitor dar altfel… Nu are aer condiționat, ventilatorul e așa de puternic că nu poți să dormi cu el. După amiază nu e curent, iar căldura e așa mare că nu poți sta în cameră să te odihnești după scufundări… nici afară nu-i mult mai bine. Dar cel mai îngrozitor este faptul că în fiecare dimineață, la ora 6:00 trecute fix, un templu hindus din apropiere își începe litania de dimineață. O voce de copil stridentă, pătrunzătoare, care mă ajunge și dincolo de căștile cu Vivaldi pus tare!! „Fută-l doi domni din Cluj!!” (D. Atanase, biolog din Timisoara).

Mai sunt hoteluri în Nilaveli Beach și în Trincomalee. Cele mici sunt variante ale Shahirei, cele mai mari sunt de la 250 de dolari/zi camera. Plajele… două… sunt OK. Doar OK, nimic spectaculos. Diving-ul este OK. Zone de corali active, frumoase, e ceva faună…OK. Nu e spectaculos cum e in Marea Roșie sau Maldive dar, pentru un diver, merită excursia, nu plâng după bani pentru că sunt puțini.

Mă duc să vizitez Trincomalee: deziluzie totală. Vechiul Fort este plin de kitsch-uri ieftine, accesul este doar pe o mică stradă care duce la un templu ce nu are nimic special în el dacă nu esti hindus. Portul este o dană la care nu este nici un vas… Orașul este murdar, sărăcacios… un jeg. Și mi se spune că este mai bine acum decât înaine de tsunami…

Reflectez la politica acestei țări care își concentrează speranțele pentru bugetul ei pe turism… Pentru a realiza asta, politica este de a fixa preturi minimale extrem de ridicate la hotelurile “de lux”. Așa că majoritatea turiștilor pe care-i văd sunt backpackeri – tineri care caută un loc ieftin, de tip hostel sau pensiuni modeste. Guvernanții sunt total opaci la nevoile de infrastructură, la nevoile de politici pentru pregătirea personalului în turism (care dincolo de amabilitatea nativă, culturală, este sub orice critică!). Nici o politică de urbanism care să facă locurile astea mai atractive, mai estetice… Mă gândesc că, omorând competiția între hotelurile ce țintesc turiștii bogați, guvernul s-ar putea să omoare proverbiala gâscă (nu mai știu cine a scris povestea). Comparațiile pe care le aud între Sri Lanka și Malaezia sau Vietnam sunt defavorabile primeia. Guvernul ăsta ar trebui să se trezească până nu e prea târziu. „Un brand, odată discreditat, e terminat” ( C. Saatchi).

Epilog

Întoarcerea a fost tot la clasa 1, dar în condiții ceva mai bune. Însă citesc cu oroare cum, în fața unei stațiuni turistice, Panadura, un vapor care stă arestat de 4 ani se scufundă la ancoră, cu 200 tone de păcură în el, din cauza nepăsării sau incapacității oficialităților.

P.S. Ați văzut, nu am plagiat!!



Citiţi şi

Secrete de femeie

Într-un fel, fusesem îndrăgostită de el

Less is More (se caută autori de scenarii pentru filme low budget)

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
646 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro