Exerciţiu de creaţie

Ana Maria Dobre

6 September 2010

Revelaţia unirii desăvârşite e să te regăseşti pe tine în clipa în care te pierzi. Dar nu-ţi regăseşti experienţa ta cotidiană, profilul tău spiritual, aşa cum se desenează în lumina tare a zilei, ci te simţi fiinţă desavârşită, totală, liberă.” Mircea Eliade, Nuntă în cer

Dragă cititorule, te invit să scrii şi tu alături de mine. Să-ţi dai voie să hoinăreşti, să te joci, să te întorci şi să împărtăşeşti cu noi… Nu ca un demers schizofrenic, ci ca unul de identificare a acelui alter ego, pe care l-ai simţit, dar pe care ţi-a fost imposibil să-l schiţezi, să-l promovezi, să-l dovedeşti.

Te invit să participi la acest exerciţiu de creaţie pentru că aş vrea să mă las cucerită, surprinsă, să mă bucur alături de tine de acel „Sine”, pe care încă îl acoperi timid. Uneori melancolici, sau poate doar uşor dezamăgiţi, suntem cu toţii personaje de scenarii magice. Şi sunt convinsă că astfel vom descoperi oamenii pe care îi sufocă ignoranţa, care ar vrea să aducă în poziţie normală scara răsturnată de valori, iubitorii de frumos şi de viaţă, creatorii poveştilor de succes. Să înceapă odată era “Dacă vrei să fii fericit, fii!.

Haideţi să dăm start-ul comun în cursa subtilă de promovare a calităţilor noastre, a trăsăturilor ce ne definesc ca şi caractere sui-generis, ca şi grup imposibil de încadrat în tipare străine şi strâmte. Până la urmă, “En este mundo traidor/ nada es verdad ni es mentira/todo es segun el color del cristal con que se mira”, Ramon de Campoamor, poet spaniol. (În această lume înşelătoare/ nimic nu este adevărat sau o minciună/ totul are culoarea sticlei prin care priveşti.)

Nu mă gândesc la coagularea în jurul acestei idei a unui soi abstract de apatrizi, care au pierdut legătura cu pământul Moromeţilor. Mă gândesc la toţi acei naivi care încă se mai bucură când dau de un Victor Brauner într-o galerie la Cannes, dar nu rezonează la farmecele unui Ferrari Roller Coaster. Aş vrea să-i găsesc pe cei care se înfioară de emoţie pentru că au “întâlnit” pufuleţi într-un supermarket londonez, în Golders Green, pentru că ştiu cât de greu este să reuşeşti într-o piaţă unică. Vreau să mă conectez la cei care s-au săturat să fie consideraţi victime şi într-un final, se descoperă şi se declară învingători. Vă aştept să ne cunoaştem, pe noi şi între noi. Suntem mai mulţi. 🙂



Citiţi şi

„Chiar ṣi aici trăiesc oameni?”

Ah, dacă am putea…

Georgia

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,215 views

Your tuppence

  1. Ludmila / 20 February 2011 23:43

    Absolut genial! Incerc si eu sa gasesc acea invingatoare de care vorbesti atat de frumos. De multe ori ne pierdem in realitatea gri din jur si uitam sa fim noi, sa traim cu adevarat.
    Multumesc pentru invitatie, te exprimi demential, atat de liber, atat de clar.

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro