Există şi o Românie dezenervată

Horia Pană

30 December 2014

Horia Pană● Ajun de Crăciun. Un tren. O locomotivă beteagă. Trei ore de stat în câmp aşteptând să vină o locomotivă nevătămată. Nu tu vociferări, nu tu blesteme. Lume pusă pe şotii. Nervoşi doar conductorii, lansând contra-urări celor de la Divizia Tracţiune. Alături de mine un om care zâmbeşte până nu se mai poate abţine şi-mi spune: Vă place jazzul? Evident că-mi place. Şi aleg din oferta lui de pe laptop piesa „And then she stopped” (Dizzy Gillespie). O doamnă care mă amuzase ceva mai devremre spunând „Sper să ajung la nepoată-mea înainte să vină Moş Crăciun, că doi în aceeaşi seară devine bizar”, izbucneşte: Domnule, ăsta a prevăzut evenimentul de-acum 50 de ani! Un râs general şi sănătos, venit dinspre vreo 15 de naufragiaţi CFR, străbate un vagon luminat la avarie. Se liniştesc şi conductorii. Ba chiar generează o frondă: Dacă vreţi să fumaţi, noi nu suntem aici! Uimitor, toţi fumătorii, vreo cinci, se duc tot la uşa deschisă a vagonului  şi se-atârnă de scară. Din laptop răsună saxofonul lui Gerry Mulligan – Out of this World.

● În orăşelul meu, care îmi mai este natal doar cu numele. Ăla cu adevărat natal se află la câteva zeci de metri sub apele Dunării şi ceva mai sus, spre vest. Chiar şi aşa, mai „estizat” de sistematizările comunismului, are un farmec pe care eu i-l văd. Poate-i doar amorul local. Un restaurant-pensiune, micuţ şi îngrijit de un prieten, Dragoş. Dimineaţa la o cafea bună de tot, ca pe vremea fostului mandatar, turcul Engür. E locul unde mă întâlnesc cu foşti colegi de liceu, cu foşti colegi de pe când „muncitoream” în Şantierul Naval, unde depănam păreri citite şi păreri închupuite cu fostul meu profesor de istorie, Bostan sau cu Doru Brăteanu, un artist plastic pierdut în dezamăgiri, dar de o cultură sănătoasă; Dumnezeu să-i odihnească pe amândoi! Cum unora li se pare că dacă vin din Bucureşti le ştiu pe toate mai de la ţâţa ştiutelor, mă întreabă unul dintre ei: Ce zici de Băsescu şi de Johannis? Intervine altul: Dă-i încolo pe-amândoi! E Crăciunul, ce naiba! Se râde relaxat şi începem să răsturnăm amintiri şi să facem arheologie subacvatică despre unde era magazinul lui Moritz Schemberger, unde era debitul de tutun al lui Popovici sau prăvălia plină de arome a lui Alimpe; unde erau crâşmele „Căţeaua leşinată” sau „ La trei păduchi”. Şi tot aşa, amintindu-ne apoi de oameni care nu mai sunt, dar care au însemnat ceva în istoria elevată sau promiscuă a Orşovei de sub ape. Un dram de jale după atmosfera copilăriei, un dram de mângâiere că nu e dată uitării. Să comentezi politichie în asemenea clipe devine ridicol, mai ales când atâtea frumuseţi sunt încă ţinute minte şi răspovestite.

All Is Calm

● A nins cu nădejde. Ies să dau la o parte zăpada din jurul casei fără ca tata să-mi sugereze asta, cum se întâmplase cu alte ocazii. Transpir, mă cam dor şalele la un moment dat, că, vezi Doamne, civismul din mine nu mă lasă şi curăţ şi trotuarul din faţa casei, şi aleea bătrânei mele vecine. Intru în casă ostenit şi mulţumit. Nimeni nu-mi zice Bravo!, şi asta mă mulţumeşte şi mai mult. Altfel n-ar mai fi fost normal.

● Din nou în tren, spre Bucureşti. Vagonul de clasa întâi este defect de la un capăt la altul. WC-ul înfundat, iar uşile pneumatice se închid şi se deschid fără încetare pufăind pe la toate garniturile. Nimeni nu se enervează. Nici când apar două pirande lălăind strident trei colinde-ntr-una singură. Mă zgâiesc tot drumul la ninsoarea viscolită de-afară şi mi-e bine. Mi-e tare bine.

● Gara de Nord. Aglomeraţie de nu se poate. Abia mă strecot cu bagajele printre cei care vin şi cei care pleacă. Mă intrigă însă ceva: lipsa vacarmului. Ies la staţia de taxi. Fac semn, vine maşina şi cobor de pe bordură să-mi încartiruiesc bagajele. Calc într-o baltă până la carâmbul ghetei. Iau apă. Taximetristul aşijderea. Râdem amândoi şi intonăm în canon: Bucureşti!

Unde s-a dus enervarea noastră cea de toate zilele?



Citiţi şi

Neiubitelor!

Se născuse zeiță

„Honey, o să fie bine!” N-a fost!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
959 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro