Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

„Fă ca mine…”

29 January 2018

M-am hotărât să onorez amintirea tatălui meu cu veselie. Pentru că am râs atât de mult, cu el și de el. Nu mai zic câtă bășcălie a făcut el de mine.

Așadar vă povestesc,

Prima mea aventură pe pârtie, cu tata

Au trecut ceva anișori de când am pus schiurile în picioare și, între timp, schiez binișor, chiar dacă primul meu profesor de schi ai fost chiar tu. Ceea ce a fost destul de periculos, de fapt.

Hai să povestim despre acea dimineață rece de iarnă. Atâta de rece, că crăpau pietrele și nici zăpezii nu îi venea să creadă că trebuie să stea doar în chiloți, pe o vreme crâncenă ca asta.

cadere skiuri iarna zapada

Așadar, mergem noi la Păltiniș, va să zică să mă inițiezi în ale schiatului. Îmi dăduseși schiuri, echipament de la Mokus, o căciulă, mănuși și ne urcăm noi pe telescaun. Când ajungem sus, eram doar noi doi, un crivăț ca la starea vremii, când ești sfătuit „să nu ieși din casă pentru nimic în lume”, și mai era un zgribulit de manevrant al instalației care se uita năucit la noi cu privirea aia: „Bă, frate, eu îs aici la program. Pe voi ce crivățul mă-sii v-a scos din casă?”.

No, toate bune. Mă gândeam că face parte din meniul schiatului și crivățul asta pe care îl simțeam mai ales în pantalonii care fluturau ca foaia de cort sub vântul care turbase.

Nici ție nu îți era foarte cald, dar nu ziceai nimic, ca să mă încurajezi să văd soarele în toată povestea. Și începem. Te uiți la mine serios, în timp ce îți iei poziția de lansare. Te apleci în față și spui:

– Uită-te cum fac eu și fă ca mine. Ne vedem jos.

„Jos” pentru mine a fost imediat, pentru că am căzut în aproximativ 1,2 metri după startul curajos. Toată pârtia Păltinișului am schiat-o pe spate. Spatele meu. Ne-am întâlnit, într-adevăr, jos, cum ți-ai dorit, dar eu am ajuns la picioarele tale cu schiurile în aer, nu în zăpadă, și nici cu vreo frână șmecheră cum ți-ai fi dorit.

N.B.: chiar dacă nu a fost cea mai reușită lecție din istoria schiatului, aventura asta ne făcea să râdem cu lacrimi de fiecare dată.

Guest post by Sofia Isadora

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Dulceața de caise 

Cum fac dragoste taurii (partea a II-a)

Fotografia și citatul zilei – „Să plângi un timp… şi apoi să râzi!”

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
434 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro