Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Fără el? Neee!

2 February 2018

Drumul nu era drept și nici ușor. Era anevoios, cu urcușuri și coborâșuri, plin de scaieți și crengi uscate… El mergea cu îndrăzneală și cu o oarecare aroganță.

Ea mergea fără să-și plângă de milă, încercând să vadă cel mai mult și mai mult verdele ierbii, fără să ia seama la toți scaieții și toate frunzele uscate.

Sandalele ei, un spectacol de feminitate într-un decor cenușiu, se adânceau cu tocurile subțiri în pământul foarte negru și încă umed. Fragile fiind, nu-i puteau feri gleznele de cioturile de copac bătrân întâlnite. Toate buruienile îi zgâriau picioarele, îi răneau degetele. Ea însă continua să meargă.

sandale si perle

El zicea că e o mare naivitate să vină încălțată cu asemenea sandale pe un drum necunoscut, dar ea îl privea mirată. Asta era ea. Ce voia el să facă? Să-și cumpere bocanci? Așa o vedea el mergând în bocanci până la capătul drumului ce-l aveau de făcut împreună? Nu, nu va accepta ideea acesta, chiar dacă își va rupe sandalele și va trebui să meargă în continuare desculță. Nu îi era teamă de vulnerabilitatea ei. Făcea parte din ea. Nu avea rost să o ascundă.

Uneori îl prindea de mână pe tovarășul ei de drum. Nu neapărat pentru că ar fi avut nevoie, ci pentru că atunci îl simțea pe el mai șovăitor, mai obosit. Plină de grație, îl susținea dăruindu-i din puterea ei. O putere interioară care o făcea să-și vadă de drum, ca orice călător hotărât să meargă până la capăt.

El era convins că face acest lucru pentru că ea are nevoie de brațul lui ca să se sprijine. Pentru ca bineînțeles că avusese dreptate, așa cum îi repetase de o mie de ori, sandalele îi creau probleme.

Nu putea să meargă singură pe drum. Era deosebit de fragilă cu sandalele ei. Fără el? Neee! Nu putea reuși fără brațul lui. Categoric, nu!  Asta îl făcea să fie în permanență deosebit de mândru.

Guest post by Dorana Ana

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

40 de forme de a muri (I)

Acum ai înțeles, dragul meu?

Sunteți mai proaste decât ele: voi puneți suflet, ele pun botox

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
621 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro