Feisbucărind, duios viaţa trecea

Ana Barton

21 October 2013

Acum trei ani, cam pe vremea asta, am început să scriu pe o platformă unde-mi aveam pagina personală. Un fel de blogul meu. Nu ştiam nimic despre asta. N-a fost deloc uşor să mă obişnuiesc cu pagina pe care-o administram, dar deloc. Descopeream în timp o mulţime de butoane şi de fiecare dată mă speriam ca de fiertură de ele. Aşa sunt eu, dă-mi ceva tehnic, şi-o pun mintenaş de-o tentativă de preinfarct.

Cumva, habar n-am cum, am înţeles c-ar trebui să-mi fac şi cont de Facebook, aşa că m-am mai speriat o dată: „Cu ăla ce mai fac?“. Am făcut pagina vineri, m-a ajutat colegul meu de birou, art directorul, sâmbătă am scris primul text, iar luni am deschis Facebook-ul, denumit în continuare feisbuc. Aveam o cerere de prietenie. Lucian Mândruţă – primul meu prieten de pe feisbuc.

Şi-apoi, fiindcă scriam cam un text pe săptămână, şi numai bizarerii sentimentaloide, însă complet neromanţioase, am învăţat, ei, nu din prima, nu te grăbi să mă feliciţi, să pun link pe feisbuc. Întâi, mi-a fost ruşine să pun, mi s-a părut autopromovare, ce vină avea lumea că îmi ia mie foc tastatura în modalităţi hebdomadare? Dar, surpriză!, găseam mereu cereri de prietenie. Le acceptam pe toate. Cine să fie, îmi ziceam, oameni care mă citesc…

Nu vorbeam nimic cu nimeni. Puneam linku’ şi plecam. Nici nu deschideam contul până nu era rost de link nou. Numai prin toamna lui 2011, cam nelămurită fiind la inima mea cunoscută, am pus nişte muzichii. Nu m-a băgat nici dracu’-n seamă. Adică, like-uri or fi dat, n-am numărat, dar a fost o tăcere obstinată.

Apoi, anul ăsta, prin aprilie, am început să scriu pe Catchy. Tot săptămânal. Aşa că intram deja de două ori, uneori chiar de trei şi-aveam din ce în ce mai multe cereri de prietenie. Toate acceptate. Oameni, ce să fie, că doară nu dinozauri… Dintr-odată, au început a vorbi cu mine, iar eu am înţeles, tot nu din prima, e drept, ce e aia o reţea de socializare. Şi, Doamne, greu i-am mai găsit butoanele! Că nici acum nu le ştiu pe toate.

I-am dat şi timp. Picurat. Printre treburile mele de la birou. Seara, când închideam prăvălia, gata şi feisbucu’. Îl culc cu găinile şi-l scol boiereşte, după prânz. N-are el ce căuta-n viaţa mea particulară, că e cronofag şi energofag. Dar să ştii că are o parte foarte frumoasă şi ştii de ce? Fiindcă pe feisbuc am găsit nişte oameni extraordinari. Oameni pe care-i cunosc de-acum, că n-am rămas la schimburi scrise de replici, oameni pe care i-am întâlnit cel puţin o dată, cu care vorbesc la telefon, oameni pe care-i preţuiesc şi care-mi sunt dragi. Şi, nu, n-am avut nicio surpriză neplăcută. Aşa cum mi-au părut a fi, aşa şi sunt.

Dar, da, feisbucu’ e seducător şi Gargantua şi Pantagruel dimpreunălea. Am stat ieri, duminică, pe feisbuc. Am zis una, alta. Şi-am văzut câtă lume, dar câtă lume, Doamne!, era acolo, la post, într-o zi soroasă şi caldă de octombrie. Păi, de ce, om bun, prinseşi tu lipitură de tastatură şi de monitor, de ce? Că viaţa e în duioasă promenadă, însă în cu totul alte părţi… Mă laşi să te-ntreb câte ceva înainte să plec? Dar să te-ntreb direct şi să-mi răspunzi aşijderea?

Tu de ce stai pe Facebook?

  • 3. Pentru informare rapidă. (59%, 275 Voturi)
  • 1. Ești (prea) singur/ă și nu prea sigur/ă pe tine. (13%, 61 Voturi)
  • 5. Existența virtuală e mai roz decât cea reală. (11%, 53 Voturi)
  • 4. Să arăți că exiști. (10%, 46 Voturi)
  • 2. Face parte din job-ul tău. (7%, 33 Voturi)

How it looks now: 468

Loading ... Loading ...


Citiţi şi

Și-a luat „like”-ul înapoi!

Accepți să vă mutați împreună, dar să plătești și jumătate din chirie?

De unde te cunosc?…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,070 views

Your tuppence

  1. Facebook – o sinecură de 135 de miliarde de dolari – Men Talk | Catchy / 27 December 2013 10:18

    […] Cînd am rămas fără audiență, am intrat în sevraj și singura soluție mi s-a părut a fi FB-ul, mirajul vocațiilor neîmplinite și față morgana din deșertul frustraţilor. Dacă netul […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Ia neuronu’, neamule! – The Happiness Project | Catchy / 17 December 2013 11:34

    […] pentru a nu ajunge dependeți de internet, mai ales în aplicațiile sale de interacțiune socială, lăsaţi-o mai moale. Atît cu orele petrecute pe internet, cît și cu intensitatea cu care vă […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  3. Au, creierul meu! | Catchy / 16 November 2013 12:08

    […] constituie pauză reală: lectura unor bloguri sau a presei; comunicarea Facebook, e-mail, telefon… Toate acestea sunt, în realitate, consumatoare de energie mari și mascate. De […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  4. Salatră feisbucoasă | Catchy / 25 October 2013 12:19

    […] peste alta, Facebookul e ca o viaţă dintr-o comunitate. Toată lumea cunoaşte pe toată lumea, deşi nimeni nu ştie pe […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  5. Pardon? Madame Bovary c’est moi! | Catchy / 23 October 2013 11:03

    […] Nu. E mai urîtă. Şi mai rea. Şi mai înaltă. Şi mai dragă. Şi mai nespus de frumoasă. Pe Facebook e enervant de splendidă, ca o Junonă, ne eclipsează pe toţi […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  6. Tu cum eşti pe Feisbuc? | Catchy / 22 October 2013 16:21

    […] fjs); }(document, 'script', 'facebook-jssdk')); Tweet „- Cum ești, dragă, pe Feisbuc?“, striga azi un puști după o puștoaică, „Cum te […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  7. simona mantescu / 22 October 2013 14:32

    in nici una din cele 5 variante nu ma incadrez , sunt singura dar sigura pe mine , nu cred ca asa arati ca existi , dar totodata e asa fain sa cunosti oameni interesanti ,sa discuti cu ei ,vrute si nevrute , dupa un timp evident , sa devii prieten chiar in viata reala ,sa deschizi noaptea si sa raspunzi unui comment facut dimineata …sa nu fim ipocriti , ne place sa comunicam si asta e o modalitate

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  8. Drogul din bucătărie | Catchy / 22 October 2013 12:01

    […] eructaţia. Care să râdă la o glumă bălegoasă sau la un citat copiat de te miri ce grobian. Facebook, acel loc în care o tută botoxată care e în stare să întoarcă singură capu’ după ea […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  9. Rezistenţa prin Facebook | Catchy / 22 October 2013 10:36

    […] Facebook este o sferă publică alternativă. Alternativă la mass-media. O alternativă la degradare, la lipsă de civilizație, de di­a­log, de respect, de empatie, de bun-simț. Joacă rolul pe care micile grupuri de afinități elective îl aveau, mai ales, în anii ’80. Unele dintre acestea, știute sau neștiute, practicau mult ironizata rezistență prin cul­tură. Dar ce să fi făcut în­tr-o lume în care ma­si­fi­ca­rea, uniformizarea tâmpă, în ultimă instanță idio­ti­zarea, deveniseră politică de stat, iar costul opoziției era pierderea libertății, persecutarea fa­miliei și a prietenilor, uneori chiar viața? Ne adunam între noi, ne eliberam episodic de sila de regim exprimând-o, citeam ma­rile cărți, atâtea câte ne erau accesibile, ne citeam între noi, ne ironizam și cri­ti­cam, ne învățam unii pe alții, ne prețuiam unii pe alții, ne obligam moral să păstrăm minime standarde de umanitate într-o lu­me în care dezumanizarea era un im­pe­rativ omniprezent. Grupul din care fă­ceam parte avea un nume autoironic: Câr-Mâr, căci eram perfect conștienți de inutilitatea publică a libertății și curajului nostru cu cir­cuit închis. Trăiește și acum, dar cu alte rosturi, între care prietenia solidară este cel dintâi. Ne-am rătăcit însă de formula inițială, seduși de libertatea de exprimare, manifestare, protest, de provocările pro­fesionale, de învățări și dezvățări. Ne-am rătăcit din cauza câr-mârâitului „cu voie de la stăpânire“. Nu părăsesc acest termen pentru că iluzia că este altceva decât câr-mârâit a luat-o la vale, în ultima vreme, ca pe tobogan, odată cu toate formele ac­cep­tabile de respect pentru o minimă au­toritate epistemică, morală, culturală sau po­litică. […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  10. sasha / 22 October 2013 1:37

    pai, optiunea de a nu fi pe fb nu e o optiune?

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  11. Belle d”Imagination / 21 October 2013 15:54

    Eu am stat pt Mah Jong.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  12. Ana Barton / 21 October 2013 13:04

    Nu te-ndemn. 🙂

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  13. Manuella / 21 October 2013 12:54

    Prin urmare, mă îndemni să-mi fac cont? 😉

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro