Femei care iubesc prea mult

Diana Evantia Barca

20 April 2012

E greu să spui că suferinţa din dragoste e un simptom patologic într-o cultură care idealizează iubirea neîmplinită. Încă și mai greu e să spui că „Frumoasa și bestia” ar putea să nu fie un basm romantic, ci mai degrabă povestea, mai mereu tristă, a unei tulburări care aduce doar belele. Dacă întreaga literatură pentru femei se constituie într-un comitet de sprijin pentru cele care doresc să-l vadă înfrânt pe psihopat, cartea psiholoagei Robin Norwood ar putea relansa discuţia, orientând lucrurile de la cauze la efecte: “Și totuși, ce crezi că ai căutat TU pe acolo?”. Nu vă speriaţi, o face cu delicateţe, folosind propriul exemplu și evitând orice termeni patologici în favoarea unei delicate metafore: femei care iubesc prea mult.

Cei care iubesc cu adevărat, suferă cu adevărat, nu-i așa? Ne asigură super-starurile care-și plâng pe scenă despărţirile, am învâţat-o o dată cu intrigile dramatice din romanele de dragoste sau din crizele de furie și gelozie care asigură succesul producţiilor de Hollywood.

Iubirea necondiţionată a unei femei este întotdeauna antidotul pentru rău, iar tema femeii care poate schimba un bărbat prin forţa iubirii ei altruiste a fost repetată suficient încât să pară nobilă. Chiar și atunci când se încăpăţânează să-i fie de folos unui bărbat violent, alcoolic sau incapabil de iubire. Lucrurile stau de departe mai altfel, ne asigură autoarea Robin Norwood. Pentru că societatea idealizează suferinţa din iubire și dependenţa de celălalt, femeile care iubesc prea mult nu știu că asta este de fapt o boală și că, ignorând-o, își asumă teribila responsabilitate de a-și distruge propriul destin. A iubi mult nu înseamnă să iubești mai mulţi bărbaţi, să te îndrăgostești prea des sau să dai dovadă de iubire intensă și sinceră pentru cineva. A iubi mult înseamnă, în realitate, să fii obsedată de un bărbat și să numești asta dragoste, să lași această obsesie să-ţi controleze sentimentele și comportamentul, să-ţi dai seama că are o influenţă negativă asupra sănătăţii și liniștii tale și totuși să nu te poţi elibera de sub puterea ei.

 Într-un limbaj blând și accesibil, fără a uita, însă, principiile ascuţite ale analizei, psiholoaga Norman Norwood le va pune pe gânduri pe „fetele bune care n-au avut vreodată noroc”, pe generoasele care au “răbdat în tăcere pentru a-l ajuta pe EL”, pe scurt, pe toate acelea care și-au cântărit prea des iubirea în funcţie de proporţiile suferinţei. Mai toate femeile au trăit, cândva, o iubire chinuitoare. Pentru altele, însă, iubirea s-a arătat mai mereu extravagantă, în întâlniri profunde, de destin, cu bărbaţi ieșiţi din comun care pur și simplu aveau nevoie de ajutor. Cei amabili, echilibraţi, demni de încredere s-au topit, fără excepţie, într-un ocean de infinită plictiseală, iar ele s-au abandonat, într-o pasiune mistuitoare, celorlalţi, luptând din răsputeri să-i schimbe, tot mai aprig pe măsură ce aveau tot mai puţine satisfacţii. S-au adâncit în nevoia de a avea iubirea, s-au sacrificat la nesfârșit. Martire ale unui sentiment sublim? Mai degrabă amăgite de mirajul de a rezolva prea ușor o rană pe care o ascund de multă vreme! Norwood definește iubirea în relaţie cu un „celălalt” care ne-ar permite să reluăm sentimente familiare încă din copilărie, care ne face să retrăim aceleași dificultăţi ca atunci. Dar dacă în copilărie luptam pentru atenţia unui tată indisponibil sau alcoolic, oare cum ar arăta cel care să ne fie familiar acum? Eforturile de a fi mai bune și mai frumoase pentru a îndupleca indiferenţa celuilalt sunt doar o amară păcăleală, o încercarea oarbă de a reface zbaterea unui timp care ne-a rănit. Știţi bancul cu miopul care-și căuta cheile de la mașină în jurul unui felinar? „Aici le-aţi pierdut?” – îl întreabă un trecător. „Nu, dar aici e lumină!”.

Cartea psiholoagei Robin Norwood ar putea fi acea lanternă cu ajutorul căreia să poţi merge după chei prin beznă, chiar în locul în care s-au pierdut. Dar puţini sunt cei care vor accepta să-și chestioneze, lucid, trecutul. Deși demersul, spune Norwood, ar putea aduce eliberarea.



Citiţi şi

Mi-am părăsit familia, copiii, pentru o himeră

Iubiri în contratimp

“Să nu cumva să te împaci cu nesimţitul ăla!””Doamne, fereşte, mamă! Mă ştii pe mine atât de proastă?”

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
7,918 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro