Femeia alege siguranța, iubirea e un moft

Felix Cuceanu

16 October 2015

felix cuceanuDacă este pusă, de ea, de alții, de „viață” – stupid motiv – să aleagă între marea iubire și o stabilitate, indiferent de forma acesteia, o femeie o va alege întotdeauna pe ultima. Indiferent de câte compromisuri va trebui să facă pentru asta. Chiar dacă mult-iubita ei libertate de exprimare (verbală, vestimentară sau de atitudine) este pusă în pericol ori chiar anihilată.

Deși relația noastră avea parte din plin de libertate, iar alegerile erau întotdeauna ale noastre – prin compromis, însă nu în sensul rău – ea a ales aparenta stabilitate, după ce „încercarea” noastră a făcut-o să creadă că nu avem șanse. Chiar dacă totul era bine și orice supărare trecea imediat după ce ajungeam să ne vedem (locuiam în orașe diferite), gândul ei, frica ei, era de a nu ajunge la o anumită vârstă fără să fie căsătorită, să aibă o familie și să fie cât de cât așezată. Spun „aparentă stabilitate” pentru că, la câteva luni după ce s-a terminat – niciodată nu „se” termină, cineva o termină – m-a sunat plângând să-mi spună că „blestemul” meu s-a împlinit. Blestemul meu, așa cum numise ea acea urare oarecum egoistă, a fost „să ajungi să iubești atât de mult, încât să vezi cum îmi este mie când te îndepărtezi”. De această dată el o îndepărtase, practic o alungase într-o manieră stupidă; deși se mutaseră împreună, i-a trimis lucrurile prin curier și prin poștă la fosta ei adresă. După ce m-a sunat (mi-a stricat puțin starea de bliss în care eram după concertul de Crăciun al filarmonicii), a doua zi dimineață eram la ea, încă nu suportam să o știu într-o asemenea stare, căzută, dezamagită, plină de durere și regret, dezmembrată emoțional.

cuplu

Ne-am văzut și mi-a povestit „câte-n lună și-n stele” despre ea cea nouă, despre el, despre felul legăturii lor care, mie, cel obișnuit să o am drept egală, mi-a părut absurdă și de nesuportat, cu atât mai puțin de ales ori de continuat. I-am oferit – din nou – alternativă. Eram dispus să fie și să fiu ca și pentru ea, întotdeauna acolo, așa cum visasem împreună cu ochii deschiși cu ceva vreme în urmă.

Ea, cea care m-a vrut și m-a avut, după bunul plac, căreia i-am iertat micile infidelități considerând că sunt faze trecătoare și nu felul ei de a fi, ea cea care reușise să-mi subjuge sufletul și mintea, mai ales mintea, era acum umbra celei pe care o iubisem, celei care-mi era egală, celei care-mi era parteneră, complice, iubită, amantă, celei cu care, deloc în glumă, ne spuneam „cu tot și de tot” și „doar al tău și doar a mea” – pentru mine, asta implica „până când moartea ne va despărți”, pentru ea, se pare, „până când o situație materială mai bună ne va despărți”. Aș fi vrut să o iau din nou în brațe și să-i spun, categoric, „totul va fi bine” însă știam, simțeam, că, indiferent de situaţie, se va întoarce la cel despre care îmi povestise deja că o trata nu tocmai bine, dar – în mintea ei – îi oferea siguranță. Aș fi vrut să dorm o ultimă noapte cu ea în brațe, însă a refuzat, realizând cât de vulnerabilă era în acele momente și știind că eu aș putea să o deturnez de la alegerea deja făcută.

După nu mult timp s-a întors la el – tot în alt oraș – s-au căsătorit, probabil au o căsătorie cel puțin de conveniență, ea fiind (din felul în care-mi descrisese modul în care o trata până atunci) obiectul, proprietatea lui.

Mi-a devenit din iubire, obsesie, nu puteam ști ce și cum îi este, trebuia să știu însă unde este (daca renunțase între timp?). Doi ani am fost „zombie” și nu m-am putut apropia de altcineva ori dori să încep ceva cu altcineva, ea îmi rămăsese „etalon”. Am știut însă întotdeauna unde se află – și el, și ea, căci uneori au stat separat – și încă mă mir, nu, mă doare, că o femeie ca ea, ca ea cea independentă, puternică, cea care făcea alegerile, cea care hotăra – cu, compromis când era cazul – , ea cea care-mi fusese icoană, a ales ca, în loc să construim împreună, așa cum încet începusem, să ia ceva de-a gata și să accepte orice transformare îi era impusă de celălalt. Probabil, de singurul de atunci încoace.

Ea, nu singura care a contat, ci poate cea care a contat cel mai mult, pe orice scală și în orice sistem de măsurare a intensității, m-a facut să văd, după final, că o femeie alege întodeauna siguranța, că iubirea este – așa cum mi-am impus să cred – o capcană pentru perpetuarea speciei, un moft al celor nesiguri; și totuşi iubesc…

Felix Cuceanu



Citiţi şi

„Orice, oricum, oricând”

Nu se poate să fi fost ea. Decât dacă…

„Rămâi cu mă-ta!” Asta meriți!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
7,446 views

Your tuppence

  1. Livia Blaga / 28 January 2016 15:45

    A fost marea dumneavoastra iubire si nu a existat reciprocitate absoluta, doar aparenta. Daca povestea e imaginara, comentariile noastre sunt caraghioase (imi evoca afirmatia unei foste eleve, recent revenita din Italia, care sustinea cu inflacarare ca a vazut casa Julietei in Verona).

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
  2. Mircea / 2 November 2015 11:45

    Ti-am dat like la ce ai scris, totusi nu vezi o realitate descrisa de autor: nici urmatorul nu a fost mare ei iubire si totusi l-a ales pe al doilea.
    Problema femeilor dorite este ca niciodata nu au destul, universul dorintelor fiind infinit, iar cine nu e suficient de echilibrat interior sa inteleaga diversele forme ale iubirii va fi mereu pe cate un val care invariabil ajunge la un tarm.
    Nu e usor pentru nimeni, mai ales cand suntem goi in interior.

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  3. LN / 16 October 2015 22:32

    Imi pare rau, dar, daca erai, intr-adevar, marea iubire, nu alegea nimic altceva. Nicio femeie nu va renunta la marea iubire pentru o siguranta ipotetica. Siguranta se castiga, se invata, se insoteste de o mare iubire. Nu exista una fara alta.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 21 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro