Femeia puternică, femeia sensibilă

Alexandra Bohan

16 January 2012

Aş vrea să cred că în societatea noastră există, predominant, femei puternice. Că acolo unde explozii distrug imperii şi ani grei de muncă, de efort, de transpiraţie, numai mâinile de fier ale unor femei dârze vor reaşeza lucrurile, reinventând lumi gata s-o ia, oricând, de la capăt.

Am cunoscut de-a lungul anilor doamne pe care le-am invidiat, recunosc, nu pentru eleganţa, rafinamentul şi diplomaţia lor (atât de evidente, de altfel), cât pentru seninătatea şi curajul de-a se fi aventurat, cândva, în proiecte măreţe, cu rezultate mai mult idealiste, decât realizabile, cel puţin la început. Am auzit poveşti formidabile –precum acelea în care, dintr-un bob, răsare câte un falnic vârtej – pe care nu le-aş fi crezut niciodată dacă n-aş fi primit, iar şi iar, confirmări ale unor dezamăgiri care, din spate, au propulsat minţi şi talente să mai facă un pas, să mai strângă din dinţi, deseori şi din pungă, şi, pentru nimic în lume, să nu renunţe…

Îmi spun mereu că o femeie nu e făcută să fie altfel decât sensibilă. Că ceea ce ne deosebeşte iremediabil şi irevocabil de bărbaţi nu e neapărat frumuseţea ori capacitatea de a comunica mai bine sau mai uşor, ci tocmai zvâcnirea aceea care nu ne lasă să fim reci, indiferente şi mult prea logice, uneori. Şi totuşi…

Observ frecvent cum oamenii fac adesea confuzii. Cum femei obişnuite, care plâng pe furiş la filme siropoase, spre exemplu, sunt catalogate drept slabe, în timp ce altele, faţă în faţă cu situaţii care stimulează emoţii intense, sunt etichetate nemilos în tagma celor fără tărie de caracter. Şi asta, de ce n-am recunoaşte-o, taie aripi şi frânge câte-un vis care se otrăveşte firesc sub puterea distrugătoare a lui „eu n-o să pot, pentru că n-o să fiu niciodată în stare”.

Eu cred că a fi o femeie puternică nu-ţi reprimă dreptul la sensibilitate. Că verticalitatea noastră, a femeilor, nu presupune să îţi anulezi sentimentele, doar ca să demonstrezi că eşti „tare”. Ba, din contră, uneori, puterea de a rezista e dată tocmai de seva unui amalgam de trăiri care, ce chestie!, ne mai amintesc, din când în când, că existăm, că trăim, că suntem vii şi că lucrurile se pot întotdeauna schimba…

Pledez de când mă ştiu pentru adevăr, pentru sinceritate, pentru emoţie. Pentru feminitate, adică. Aşez sub speranţa de-a fi puternică dorinţa unor braţe ocrotitoare care să-mi amintească mereu că, oricât de tare aş fi, uneori sunt cea mai sensibilă femeie a lumii. Îmi alimentez propriul curaj cu încrederea pe care o au ceilalţi în mine şi îmi spun frecvent că sunt o norocoasă pentru iubesc şi sufăr şi totuşi pot să o iau, oricând, de la capăt.

Suntem femei şi suntem puternice. Suntem femei şi suntem sensibile. Suntem femei şi suntem puternice, mai ales atunci când suntem sensibile. Pentru că, dacă n-ar fi oameni şi întâmplări care să ne rănească orgoliile şi să ne frângă speranţele, iluziile, inimile, n-am simţi niciodată nevoia să arătăm că vrem mai mult, că putem mai mult şi, mai presus de astea, că merităm întotdeauna mai mult decât sunt dispuşi unii să ne ofere. Sau nu?

Citiţi şi

În noaptea de Sânziene, m-am măritat cu ursitul alteia

Femeie puternică e cea care se știe iubită

Testamentul Iubirii, pe suflet

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Newsletter Gratuit

Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
7,018 views

Your tuppence

  1. Şerban Stănescu / 25 February 2013 18:49

    Zi frumoasă!
    Eu cred că orice bărbat puternic, este şi sensibil. E imposibil să percepi diversitatea fiind o brută. Pe ccale de consecinţă, dacă vrei să construieşti frumos, ai nevoie de materiale multe. Ca să le poţi cunoaşte şi re-cunoaşte, ai nevoie de acele instrumente de percepţie care să depăşească percepţia comună şi să intre în zona rafinamentului. Şi aşa ajungem la SENSIBILITATE.
    Un telefon mobil, poate lucra şi cu un semnal foarte slab, DACĂ E SENSIBIL;
    Un ochi, poate distinge mai mult decât două culori (Alb-Negru, Bine-Rău), doar DACĂ E SENSIBIL.
    Van Gogh, distingea peste 3600 nuanţe la o culoare, PENTRU CĂ ERA SENSIBIL.
    Aşadar, sensibilitatea e o condiţie a evoluţiei, nicidecum o proprietate privată a femeilor. Femeile însă, operează mai uşor cu ea şi poate că adevăratul rol al femeii în lume, e mai puţin să facă afaceri şi politică şi mai mult să aibă grijă ca SENSIBILITATEA să se dezvolte armonios atât la ele, cât şi la bărbaţi, care, până la urmă, suntem copiii voştri! ;)

    Thumb up 4 Thumb down 1
    Reply
  2. Zaza / 16 January 2012 11:14

    Spunand ca suntem femei, spui totul. Pentru ca, femeia alcatuieste acea infinitate de frumoase sentimente, amestecate ganduri, pe care un barbat nu le poate intelege. Pentru ca suntem mult mai complexe decat credem. Si da, suntem puternice, esti puternica :*

    Thumb up 4 Thumb down 0
    Reply
    • Alexandra Bohan / 16 January 2012 23:17

      Suntem complexe, suntem defecte, suntem prea extravagante uneori, prea simple alteori, prea colorate câteodată, prea şterse altădată. Suntem la graniţa dintre extreme şi oscilăm, frumos, dintr-o parte în alta, după cum ne dictează viaţa, inima, instinctul. Iar asta ne face să fim complicate şi de neînţeles. Dar, atâta timp cât păstrăm, în adâncul nostru, lucruri care ne fac să mergem mai departe, asta e tot ce contează!

      Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 11 Thumb down 0
      Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro