Femeia și plafonul de sticlă

Ana-Maria Constantin

25 August 2013

Mă declar vinovată. Îmi doresc o carieră. E târziu poate, dar mă gândesc cu optimism că mai am cel puțin 30-40 de ani să lupt pentru ea și să o realizez. Și dacă ești femeie, ideea e cu atât mai complicată. Pentru că în societățile tradiționale, statusul familial al unei femei este considerat principal, spre deosebire de bărbați, în cazul cărora prioritar este statusul profesional. Astfel se explică asiduitatea cu care domnișoarele sunt întrebate după o anumită vârstă: „Dar de măritat, când te măriți?”

Iar asumarea statutului de femeie căsătorită are implicații consistente asupra statutlui lor profesional. Engels a identificat acest aspect spunând în „Originea familiei, a proprietății private și a statului” (1876) că „femeia este proletarul bărbatului.” Altfel spus, dominația masculină asupra femeilor salariate se bazează pe faptul că acestea realizează un efort suplimentar pe lângă serviciul plătit, cel domestic, neplătit, al cărui produs este valorificat de către bărbat.

Mai mult decât atât, în câmpul profesional, femeilor li se desemnează sarcini ce fac apel la așa numitele „calități feminine” sau „domestice”, ne-recunoscute ca fiind adevărate calități profesionale. În consecință, femeile suportă un tip de devalorizare a competențelor și a statutului lor profesional. Este binecunoscut faptul că la muncă și experiență egală cu bărbații, femeile sunt mai prost plătite și că femeile sunt sub-reprezentate în posturi de decizie în comparație cu numărul bărbaților.

Fetele au însă avantajul unei reușite școlare superioare față de colegii lor de gen masculin, ceea ce a determinat feminizarea anumitor profesii și accesul femeilor la funcții de conducere.

Suntem martorii promovării intense a egalității de gen, însă în spatele acestui minunat discurs se ascund în continuare condiții discriminatorii ce sunt în măsură să țină femeile la distanță de funcțiile manageriale sau de anumite profesii. Vorbim aici de așa numitul „plafon de sticlă”.

Cum se manifestă „plafonul de sticlă”? Una dintre modalități ar fi stereotipurile care pun în discuție capacitatea unei femei de a rezolva probleme complexe și de a-și impune punctul de vedere. Femeile sunt imaginea slăbiciunii, a nevoii de consens, a lipsei de perseverență. În consecință, foarte puține femei vor avea șansa de a demonstra contrariul acestor clișee.

Mai mult, întreprinderile și companiile impun constrângeri în măsură să selecteze persoanele care să ocupe funcțiile de top. Printre acestea ar fi condiția mobilității și a delocalizării pentru perioade lungi de timp (3-4 ani), conducerea unor filiale aflate în străinătate sau în afara zonelor urbane. Este greu de crezut că o femeie poate să-și mute toată familia pentru postul ei, cu riscul ca partenerul să-și piardă propriul serviciu, iar copiii să fie în situația de a schimba școala/grădinița, să-și piardă prietenii și legăturile deja formate. O altă condiție este disponibilitatea timpului pentru acțiunile companiei la orice oră sau pentru călătorii în interes de serviciu. Apar întrebări precum: Cine le face copiilor micul dejun? Cine îi duce la școală? Cine stă cu ei?

Pentru o femeie căsătorită, și mamă pe deasupra, acest gen de condiții duc la abandonul sau la reducerea aspirațiilor profesionale deoarece se asociază cu sacrificii familiale de anvergură. Pentru aceste femei, destinul este să rămână sub plafonul de sticlă. Cele care aleg sacrificarea statusului familal trebuie să-și asume conștient oprobriul și acuzațiile legate de lipsa sentimentelor maternale.



Citiţi şi

Femeile nu se simt nici femei pe deplin, dar nici bărbați perfecți nu pot ajunge

“O femeie care caută un bărbat cu bani e una moartă de foame.” Pe bune?

„O singură treabă au bărbații de făcut pentru mine. Da’ aia trebuie făcută bine!”

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,127 views

Your tuppence

  1. Ana-Maria / 5 January 2014 12:24

    Si eu consider ca femeia isi pune singura limite prin plafoane atunci cand vine de la service si isi asuma singura fara negocieri toate muncila casnice, cresterea copiilor integral si in spiritual diferentierii pe sexe in conditiile cand ar avea ocazia sa schimbe mentalitati intr-o singura generatie, atunci cand permit intolerabilul fata de ele si fata de semenele lor, atunci cand nu iau atitudine si nu se solidarizeaza cu o alta femeie abuzata, atunci cand renunta si nu pretind acelasi sacrificiu si de la partenerul de viata. si in multe alte cazuri.
    Pentru ca in definitiv, femeile sunt cei mai incrancenati misogini.

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  2. Maria / 2 October 2013 15:52

    Usor,usor lucrurile se schimba,intr o societate cu reminiscente clare patriarhale,suntem inca la inceput,majoritatea femeilor au fost obisnuite sa l astepte pe Fat Frumos care sa le scoata din anonimat,doar ca acesta este cam ocupat cu sine insusi,nu e de mirare ca,cu atatea jucarii la indemana unii barbati uita sa si mai intemeieze o familie.In consecinta femeia s a saturat sa l astepte pe el,si acum se sponsorizeaza singura,isi face o cariera asa cum poate,fie mai greu ,fie mai usor,dar nu prea are incotro,pt ca timpurile s au schimbat si in timp ce tu faci menajul si altele,el cocheteaza cu colega de sevici ,ca doar discuta nu,eu nu eram inebunita sa am neaparat o cariera dar asa sunt mult mai interesanta in ochii barbatilor,vremurile s au schimbat nu mai este timp nici de crosetata,caci toate se gasesc de gata,cu toate ca,lucrul de mana este mult mai apreciat decat cel facut la fabrica,asa ca toate timpurile isi au ritmul lor,avantajele lor,dezavantajele lor,si fara ajutor din partea familiei extinse nu prea poti face nimic,nici ca femeie nici ca barbat.

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  3. sasha / 28 August 2013 2:56

    doamna, luati o pauza!

    Thumb up 5 Thumb down 2
    Reply
  4. Anca / 25 August 2013 19:47

    Adevarul e unic. Toate celelalte sunt neadevaruri.
    Cat de usor ridicam cuvintele-pietre… Ce nu ne dam seama e ca ridicand pietrele ni le asumam. Devin ale noastre. Noi alegem sa judecam sau sa iubim/acceptam.
    Si eu stiu ca Ana-Maria isi asuma tot, inclusiv oprobriul si acuzatiile legate de lipsa sentimentelor materne.

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
  5. raluca / 25 August 2013 16:45

    de multe ori cliseele, etichetele sunt instituite chiar de semenele noastre…..in lumea mea sunt destule femei de cariera care au si familii frumoase asa ca pentru mine acest plafon de sticla nu exista decat daca alegi sa crezi in el.

    Thumb up 5 Thumb down 0
    Reply
  6. Dr. Corina Santmire / 25 August 2013 16:05

    Desi articolul de mai sus vorbeste despre adevaruri generale, sa nu uitam ca traim intr-o societate fluida, unde statusurile se schimba continuu. Tot mai multe femei devin castigatoarele principale in familie, salariile lor depasind remuneratia barbatului. Continuind trendul, barbatii sunt la fel de sau mai implicati dacat femeia in gospodarie si cresterea copiilor, impartirea sarcinilor depinzand de timpul liber al celor doi.
    In ziua de astazi toti suntem capabili, bine sau rau, sa traim independent: barbatul nu necesita o femei sa-i faca menajul, datorita existentei atator ajutoare in gospodarie – masini de spalat, mancaruri gata-facute, etc; iar femeia lucreaza, conduce, isi gospodareste finantele.

    Poate pentru ca am norocul sa fiu martora acestor timpuri, nu am inteles miscarea feminista – de ce trebuie sa demonstram cuiva ca suntem puternice? Pe de alta parte nu cred in denumirea de “sex slab” sau in nevoia femeii de protectie, decat in sensul ei romantic: imi place sa mi se deschida usa la masina, sa primesc flori si sa mi se tina haina, si nu privesc aceste gesturi ca o expresie a slabiciunii mele: le permitem barbatilor aceste gesturi de cavalerism.

    In privinta carierei lucrurile stau si mai … roz: daca la inceputul secolului douazeci nu existau absolvente de medicina cu rare exceptii, astazi ele reprezint mai mult de 50% din studenti; iar numarul lor e in crestere. Vedem femei in armata, inginerie, zburand in cosmos. Si sa nu uitam de Hillary Clinton, candidat la presedentia Statelor Unite; Christine Lagarde in fruntea FMI-ului; Angela Merkel, cel mai important om din fruntea Germaniei (deci a Europei).

    Traim intr-un secol al egalitatii in Europa si America de Nord. Femeia are posibilitatea, chiar mai mult, datoria sa-si determine singura drumul, destinul. Daca nu o facem, sa avem decenta de a nu invinovatii barbatii invocand aranjamentul injust al societii. Distrugerea tiparelor sta in puterea noastra mai mult decat oricand in istorie.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 10 Thumb down 0
    Reply
  7. Elena / 25 August 2013 15:13

    Te victimizezi … Sunt atatea femei care sunt si mame si sotii si o profesie pe care o fac bine incat sacrificarea familie folosind astfel de scuze este penibila( la fel si reversul ) . Fii onesta , spune franc nu-mi place sa fiu mama , sa am obligatii , sa depun efort pentru asta si eu personal am sa apreciez mult mai mult franchetea unui astfel de raspuns !

    Hot debate. What do you think? Thumb up 7 Thumb down 4
    Reply
  8. Andrei / 25 August 2013 12:44

    E uşor a scrie versuri
    Când nimic nu ai a spune,
    Înşirând cuvinte goale
    Ce din coadă au să sune.

    Hot debate. What do you think? Thumb up 11 Thumb down 5
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro