Femeilor care caută fericirea și femeilor care caută frumusețea

Andrei Crăciun

12 July 2014

Andrei CrăciunÎn ciuda, ba chiar în disprețul, celor afirmate în cadrul diferitelor traininguri motivaționale, fericirea în formă continuată nu există. Propovăduirea fericirii obligatorie este o altă boală rușinoasă a lumii de astăzi. Ea nu este doar rușinoasă, ea este și dezgustătoare, căci implică un continuu recurs la impostură, la mitizare, la minciună, la fals. Acești arhangheli ai fericirii de școală nouă își cunosc bine publicul-țintă și repetă aceeași rețetă obosită a vânzătorilor de pretutindeni. Firește, te poți minți singur, prostește, o viață. Se pare că funcționează. E dovedit și clinic, și academic, dar prețul este chiar consecvența grotescă în prostie.

Iluziile sunt cele mai traficate concepte ale timpului nostru. Traficanții de iluzii scapă întotdeauna nepedepsiți, iar cei mai mulți, după cum știți, se și îmbogățesc obscen. Neavând conștiință, aceștia nu cunosc nici măcar sumara judecată a sinelui. Nu vă speriați, acesta nu este un articol de divagații oarecare în marginea ontologiei. Faptul că fericirea în formă continuată nu există nu trebuie să ne dezoleze.

Oamenii vor continua să se drogheze cu ideile mari, să inventeze surogate. E posibil chiar ca Michel Onfray, autorul Scurtului manifest hedonist, să aibă dreptate și până și Biblia să conțină în suma sa de evanghelii diferite psihoze care, neputând fi rezolvate de cei cărora li s-au dat, au fost livrate (iar apoi impuse) unei lumi întregi, creând o nouă stare de “normalitate”. E posibil și ca Michel Onfray să bată câmpii.

Ce se poate ști și ce știm: fericirea în formă cotinuată nu exclude acele clipe, foarte rare, câteva într-o viață, clipe care însumate nu dau, nici măcar în cazul celor mai norocoși dintre noi, un an întreg, când omul poate să pretindă cu îndreptățire că a simțit ceva, că inima sa a fost atinsă. Firește, momentele respective se decontează – și se decontează costisitor.

brigitte bardot

Ce e de făcut, atunci? Există specialiștii, există fetele în floare, există cercetătorii, există scepticii, există prostituatele, există călugării, există exuberanții, există moraliștii, există canaliile, există imbecilii, există micii funcționari, există poeții, există femeile cu spirit masculin, care vor să posede fără responsabilitate, există și masculii cu spirit feminin, victimele propriei stupidități și a celor enumerate anterior, există nevropații, există imberbii, există paznicii de noapte, există actorii. Fiecare vă va spune altceva. Eu vă voi spune că responsabilă pentru puținul sens pe care îl cunoaște uneori viața oamenilor pe pământ este frumusețea. Frumusețea este aceea care dă sens – muritorilor, ideilor, muncii lor. Frumusețea nu este o simplă estetică, adeseori am întâlnit-o în contra esteticii, iar cei care au cunoscut-o în intimitate au fost printre primii care și-au scurtat viețile, în firescul înțelegerii cu adevărat a pierderii.

Se înșelau, totodată, și clasicii ruși: frumusețea nu va salva lumea. Nimic nu va salva lumea. Lumea nu se poate salva. Oamenii vor continua, și în milioanele de ani ce vor veni, să se împreuneze și să se despartă. Despărțirile aduc cu ele risipa unui tezaur comun de întâmplări și de emoții și de cuvinte care nu se vor mai spune niciodată. Despărțirile sunt tragice mai ales prin dispariția, dacă nu distrugerea, acestor tezaure. Despărțirile sunt îngrozitoare și ele nu cunosc frumusețea, deși pot ajunge uneori până la rezonabil, până la decență. Despărțirile, ucigând o lume, dau câteodată alteia o șansă la existență. Căci vor urma altele și altele, alte comori se vor strânge, alte gesturi se vor naște, în splendida noastră dinamică spre nicăieri sau absolut, fiecare după cum consideră.

Să nu absolutizăm, totuși. Nu toți oamenii caută frumusețea, cei mai mulți sunt – ridicole repetiții ale acelorași partituri de viață trăite de atâtea ori înainte – chiar imuni la frumusețe. Cei mai mulți, neînțelegând-o, o trivializează, o batjocoresc, o caricaturizează (vezi de exemplu epoca modernă și pe cea contemporană). Chiar dacă fericirea în formă continuată nu există, ne putem consola cu existența exploziilor de frumusețe. E puțin, dar e tot ce avem.



Citiţi şi

Azi femeile se pot răzbuna libere pe bărbaţii leneşi, beţivi şi neperformanţi în pat

Frumusețea unei femei

Cât de neagră poate fi pielea unei negrese? Atât de neagră!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
6,177 views

Your tuppence

  1. Alex / 30 January 2016 16:09

    Foarte frumos articolul! Da, este adevarat. Mai bine zis, acest adevar este congruent cu adevarul meu. Felicitari!

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro