Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Fericirea se uită cel mai ușor

13 November 2016

Viața trăită deja nu se mai poate trăi din nou, iar timpul trecut nu mai poate fi adus înapoi. Durerile lasă urme adânci și fericirile sunt ușor de uitat.

Unii oameni sunt lăsați pe pământ cu scopuri precise. Unii pentru a fi fericiți și alții pentru a ferici. De multă vreme am constatat că nu mai funcționează principiul reciprocității, ci, mai degrabă, cel al egoismului și al solitudinii. Fiecare trage pentru el.

Dă-mi un singur motiv pentru a ierta. Dă-mi un motiv pentru care să mă fac că nu știu. Dă-mi singurul motiv care m-ar face să rămân. Alină-mi suferința. Curăță-mi rănile sufletești cu răbdare și iubire. Ia-mă în brațe. Sărută-mi sufletul. Spune-mi cuvintele potrivite.

Iertarea vine din noi. Trădarea vine din frustrare. Toate amestecate dau naștere nebuniei. Granița e foarte aproape.

femeie

Plecarea ta a provocat durere. O durere mută și greu de controlat. Absența ta naște ziduri. Egoismul tău îmi eliberează sufletul.

Am crezut că nu pot îndura, că nu pot suporta durerea. Dar, se pare că m-am înșelat. Așa devin un om mai puternic. Așa ridic cazemate.

Zidul castelului meu e înalt și imposibil de dărâmat.

Ai ales să nu privești înapoi la plecare. Nu-i nimic. Nu mă deranjează. Nu mă mai deranjează.

Dar cu iubirea ce fac? Cui o dau? Ce suflet are nevoie de ea? Cui îi va fi de trebuință?

Nu te învață nimeni. Sunt gânduri nesfârșite și sentimente contradictorii care se adună și nu mă lasă liniştită în visele mele.

Anormalitatea mea vine din dorința nesfârșită de a fi normal. Îmi vreau normalitatea înapoi! Îmi vreau iubirea și liniștea de mult pierdute!

Vreau să trăiesc!

Guest post by Ioana Milea

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

40 de forme de a muri (II)

Există o reţetă a fericirii?

Nu ne-am luat la revedere, așa că îți scriu aici

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,500 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro