Fiindcă asta trebuie să facă bărbații pentru fiii lor

catchy

30 November 2013

Celor care din ’89 încoace și-au văzut tații pierzîndu-și rostul, într-o lume care-i disprețuiește dacă nu-și fac rolul, dar nici nu le dă condiții demne să și-l joace, poeziile lui Philip Schultz le vor merge drept la inimă.

Zeul singurătăţii 

 

Începe o duminică rece de februarie în Long Island

şi aştept, alături de încă şapte bărbaţi

să se deschidă uşile de la Toys R Us

într-un mall din capătul estic al insulei.

Suntem aici pentru un joc video japonez

care e foarte greu de găsit. Săptămîna trecută,

un magazin din Manhattan m-a lăsat cu ochii în soare

după trei ore de aşteptat. Azi am ajuns primul;

înfofolit pînă la refuz, tremuram în lumina zorilor

şi citeam din noua ediţie tradusă a Eneidei, pe care

am ascuns-o cînd ceilalţi au sosit, tropăind din ghete,

frecîndu-şi mîinile goale, glumind despre

somnul lor compromis din cauza pramatiilor de-acasă.

„Băiatu meu şi-a rupt doi dinţi din faţă

la o partidă de hochei,”, spune rîzînd unul

în pantaloni scurţi. „Aşa că primeşte cadou.” Ai mei

o să-mi sară-n braţe de bucurie, îşi vor aminti dimineaţa asta

cît or trăi. „Cumpăr jocul pentru fiu-meu mai mare,

tocmai s-a întors din Irak,”, zice altul în salopetă de lucru,

din capătul celălalt al cozii. „Toată ziua se joacă chestii de genul

în camera lui. Da’ nu-mi fac probleme, o să-şi revină el,

îşi merită odihna.” Oamenii ăştia repară ţevi,

toarnă betoane fără niciun stres pentru ca alţii să-şi trăiască visurile.

Aşteaptă aşa, în frig, încă de pe vremea lui Enea

care a vărsat rîuri de sînge pentru Roma lui. Vergiliu a înţeles

că odată ce moartea vine, nu se mai duce, că ăsta e de fapt

zeul singurătăţii. Prin geam, un vînzător strigă, „Mai avem cinci bucăţi.”

Şi parcă ceilalţi nu mai ştiu cum să-şi ţină mîinile,

şi le încrucişează la piept sau le lasă atîrnînd pe lîngă corp,

golaşe, inutile. Să fie din cauza faptului că mîinile şi-aduc aminte

ce-au ţinut odată, ce promisiuni au făcut? Ştiu foarte bine

momentul în care băieţii mei vor fi destul de mari pentru război.

Curînd, trei dintre noi vor aştepta vizavi, în faţa magazinului Target,

fiindcă asta trebuie să facă bărbaţii pentru fiii lor.

traducere de Vlad Drăgoi

imagine Maciel Cantelmo

Celelalte trei poezii-povești, la fel de frumoase, vă invit să le cititți aici



Citiţi şi

De ce Eminescu?

Inteligența artificială face medicamente și… poezie

Ce mai înseamnă azi să ai o viață bună – de vorbă cu Ilinca Bernea


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,803 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro