Filosoful care n-a mai ajuns fotbalist

Ana Barton

8 October 2013

Acum nouă ani, pe 8 octombrie, ne-am despărţit de cel supranumit „părintele deconstructivismului“. Jacques Derrida. Nu ştiu de ce ne imaginăm că filosofii sunt nişte copii retraşi, meditativi şi cu tendinţe de izolare. Poate pentru a le justifica parcursul de viaţă ulterior.

Jacques Derrida s-a născut în Algeria şi visa, copil fiind, să ajungă un mare fotbalist. Asta fiindcă fusese dat afară din şcoli datorită originii evreieşti şi ajunsese la un liceu unde sportul era singura activitate serioasă. Dar n-a fost să fie el vreun celebru fotbalist, a mai clacat şi la bacalaureat, aşa că a plecat în Statele Unite şi, mai apoi, în Franţa şi s-a apucat de… deconstructivism.

Interesant este că niciodată Derrida n-a dat o definiţie clară a conceptului pentru care a ajuns celebru. Şi în anul morţii sale, el a preferat să păstreze această stare de echivoc. Spunea că deconstrucţie nu înseamnă nici pe departe distrugere, nici chiar desfacere. Înseamnă o analiză a structurilor sedimentate în gândirea noastră.

Şi fiindcă întreaga istorie a filosofiei gravitează în jurul întrebării „Ce este?“, Derrida vine şi spune că deconstrucţia este o gândire a originii şi a limitelor ridicate de însăşi această întrebare.

Astfel, aceste structuri care uneori s-au pietrificat în mintea noastră grevează asupra întregului sistem de gândire şi, în consecinţă, asupra tuturor acţiunilor noastre. Iar filosoful ne invită să ieşim din corsetele autoimpuse şi să ne analizăm cumsecade fiindcă o mare parte dintre aceste structuri conceptuale nu sunt conştientizate, în ciuda fermităţii zidurilor lor de incintă. Iar analiza e un fel de igienă perpetuă a minţii şi-a sufletului. Ca să nu ne mai doară greutatea surprizelor… sau nu atât de tare. Şi ca să nu ne mai desfacem în fărâme la prima adiere neprielnică.

Citiţi şi

PREMIILE GOPO 2017

De ce nu sunt şi eu suplă, liberă la dulciuri şi fericită?

Am intrat în linie dreaptă pentru premiile Gopo

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
501 views

Your tuppence

  1. Dragostea la bărbat | Catchy / 29 October 2013 13:35

    […] Inițial, e curiozitate. Sinceră. Apoi curiozitatea ta de motan cuminte se amplifică vizavi de Musette. Și brusc începi să zâmbești singur, numai gândindu-te la ea. Și, da, faci proiecții, cum ar fi dacă… (din experienţa proprie, numai visele au avut happy end, realitatea pe teren fiind cruntă. Bine, eu, ăla de zici că mâncă numai eugenii şi bea zeamă de varză, eram topit după ea, the queen. Sigur, e o defecțiune clară de ADN, care s-o corecta în altă viață, dar deocamdată situația e ca și când aș juca fotbal, sunt în minutul 30 şi e deja 3-0 pentru ceilalți și mai sunt de jucat încă 60 de minute şi de încasat 6 goluri. Și ce-i mai nașpa e că nu poţi părăsi terenul, că toți ochii-s țintă pe tine. Acum înțelegeți de ce nu mor după fotbal?) […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro